Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 alin. (5) şi art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorel Puşcov în Dosarul nr. 5.240/108/2016/a1 al Tribunalului Arad - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.031D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către partea Moroşteş I. Vasile Iustin, prin care acesta solicită judecarea în lipsă.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită menţinerea jurisprudenţei în materie şi respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 17 noiembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 5.240/108/2016/a1, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 alin. (5) şi art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorel Puşcov, în cadrul procedurii de cameră preliminară.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale deoarece nu impun, sub sancţiunea nulităţii, obligativitatea înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierilor realizate în cursul urmăririi penale. Apreciază că lipsa înregistrărilor de la momentul audierii suspecţilor şi martorilor generează dubii serioase cu privire la respectarea principiului loialităţii administrării acestor probe, prevăzut în mod expres de art. 101 din Codul de procedură penală. În vederea respectării demnităţii persoanei, precum şi a dreptului la un proces echitabil în ansamblul său, precum şi pentru a garanta respectarea principiului loialităţii administrării probelor, legiuitorul a prevăzut, în cuprinsul art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală, obligativitatea înregistrării audierii suspectului sau inculpatului cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Cu toate acestea, apreciază că, în lipsa unei sancţiuni ferme, în practică, organele de urmărire penală omit a respecta această obligaţie pe considerentul că nu dispun de mijloace tehnice pentru a proceda la înregistrarea declaraţiilor. Acest motiv nu poate fi primit în lipsa unor motive credibile sau a unor situaţii excepţionale prin raportare şi la faptul că legea nu impune înregistrarea declaraţiilor cu un anumit tip de aparatură specială, ci poate fi realizată cu orice fel de aparatură, tocmai pentru a permite aplicarea imediată a acestor dispoziţii legale.6. Apreciază că deficienţele menţionate anterior se regăsesc şi în cuprinsul art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, care lasă posibilitatea înregistrării audierii martorilor la aprecierea pur discreţionară a organului de urmărire penală. De aceea, textul de lege, în actuala formulare, nu satisface condiţiile constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât nu stabileşte un regim juridic clar al desfăşurării acestui procedeu probator sub aspectul înregistrării declaraţiilor date în cursul urmăririi penale. Astfel, pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 110 alin. (5) şi art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu prevăd, sub sancţiunea nulităţii, obligativitatea înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierilor realizate în cursul urmăririi penale.7. Tribunalul Arad - Secţia penală apreciază că legiuitorul a avut în vedere faptul că ar putea exista situaţii în care organele de urmărire penală să nu aibă în dotare mijloace tehnice audio sau audiovideo, acestea ar putea fi defecte sau nefuncţionale din variate motive, la momentul audierii. Se arată că neînregistrarea audierii suspectului sau inculpatului, în cursul urmăririi penale, nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Înainte de a fi consemnate declaraţiile suspectului sau inculpatului, potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală, se aplică dispoziţiile art. 107-109 din acelaşi act normativ, referitoare la întrebările privind persoana suspectului sau inculpatului, comunicarea drepturilor şi obligaţiilor, modul de ascultare, astfel încât, până se ajunge la momentul aplicării dispoziţiilor art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală, suspectul sau inculpatul beneficiază de o serie de drepturi. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Susţine că sintagma „atunci când înregistrarea nu este posibilă" se referă exclusiv la situaţiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii; un argument de text în acest sens fiind chiar dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, care tratează distinct decizia organului de urmărire penală referitoare la înregistrarea audierii martorului şi posibilitatea obiectivă de a efectua înregistrarea.10. De asemenea, pentru a exclude o decizie arbitrară a organului de urmărire penală şi pentru a da totodată instanţei de judecată posibilitatea de a aprecia în concret, în funcţie de circumstanţele cauzei şi de credibilitatea motivului invocat, fiabilitatea declaraţiei consemnate în scris, dar neînregistrate, în cazul declaraţiilor suspectului sau inculpatului, legiuitorul a instituit obligaţia organului de urmărire penală de a consemna în declaraţie motivul concret care a făcut imposibilă înregistrarea audierii. Astfel, lipsa motivării sau insuficienta motivare a imposibilităţii înregistrării poate pune sub semnul întrebării exactitatea celor declarate, cu consecinţa înlăturării acestui mijloc de probă din ansamblul materialului probator.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 110 alin. (5) şi art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: – Art. 110 alin. (5): „În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.";– Art. 123 alin. (2): „În cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă."14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 749 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 16 martie 2017, răspunzând unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. 16. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală aduc un element de noutate în legislaţia procesual penală, impunând organelor de urmărire penală obligaţia înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului. De la această regulă, legiuitorul a instituit o excepţie, şi anume, nu se va proceda la înregistrarea cu mijloace tehnice audio sau audio-video a audierii suspectului sau inculpatului, atunci când aceasta nu este posibilă. Curtea apreciază că excepţia mai sus arătată va opera, exclusiv, în situaţiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii, cum este şi situaţia din prezenta cauză, când organul de urmărire penală nu a fost dotat cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. 17. Curtea a constatat că, pentru a exclude o eventuală decizie arbitrară a organului de urmărire penală şi o aplicare abuzivă a dispoziţiilor de lege criticate ce reglementează excepţia de la regula generală a înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, legiuitorul a prevăzut expres obligaţia organului de urmărire penală de a indica concret, în declaraţia suspectului sau inculpatului, motivul pentru care înregistrarea nu a fost posibilă. Astfel, lipsa motivării sau insuficienta motivare a imposibilităţii înregistrării poate pune sub semnul întrebării exactitatea celor declarate, cu consecinţa înlăturării acestui mijloc de probă din ansamblul materialului probator. Chiar şi în ipoteza aplicării abuzive a dispoziţiilor de lege criticate, se poate observa că, dacă prin nerespectarea cerinţei legale în discuţie s-a adus o vătămare inculpatului, acesta are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. 18. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea a observat că acestea dispun în sensul că, în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă. Astfel, în acest caz, legiuitorul nu a mai prevăzut expres obligaţia organului de urmărire penală de a înregistra audierea martorilor. În acest context, Curtea a reţinut că, potrivit art. 123 alin. (1) din Codul de procedură penală, transpunerea în formă scrisă a declaraţiei martorului urmează regulile prevăzute pentru consemnarea declaraţiei suspectului sau inculpatului. Totodată, în cazul audierii martorului sunt aplicabile regulile generale în materia audierii persoanelor cuprinse în secţiunea 1 a cap. II al titlului IV din Codul de procedură penală. Curtea a observat, de asemenea, că şi în acest caz, dacă apreciază că i s-a adus o vătămare prin neînregistrarea prin mijloace tehnice audio sau audio-video a audierii martorului, inculpatul are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. 19. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorel Puşcov în Dosarul nr. 5.240/108/2016/a1 al Tribunalului Arad - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 110 alin. (5) şi art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu