DECIZIE   Nr. 222 din 18 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 530 din 14 iunie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan in Dosarul nr. 2.951/C/2002 al Tribunalului Brasov - Sectia civila.
    La apelul nominal sunt prezenti autorii exceptiei, prin avocat Florina Peta, lipsind Societatea Comerciala "IASON" - S.A. din Brasov, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avocatul partilor prezente solicita admiterea exceptiei pentru aceleasi motive pe care le-a invocat in notele scrise depuse la instanta de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), intrucat autorul exceptiei solicita, in esenta, sa se lamureasca intelesul textului criticat, fapt care excedeaza competentei Curtii Constitutionale.
    Cu privire la critica de neconstitutionalitate vizand art. 24 alin. (1) si (7) si art. 27 alin. (1) si (2) din lege, arata ca acestea nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, republicata, intrucat textele de lege criticate prevad accesul liber la justitie.
    Si, in fine, solicita respingerea, ca inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din lege, intrucat autorul exceptiei nu indica prevederea constitutionala pretinsa a fi incalcata, contravenind astfel prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.951/C/2002, Tribunalul Brasov - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea unei contestatii formulate in baza Legii nr. 10/2001.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si 21 din Constitutia Romaniei, republicata. In acest sens, sustin urmatoarele:
    1. In ceea ce priveste dispozitiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin ca redactarea acestui text de lege este defectuoasa, intrucat "legiuitorul vorbeste despre asociat unic al societatii comerciale, desi Codul comercial in vigoare la 11 iunie 1948, cand a fost efectuata nationalizarea imobilului, nu reglementa existenta unor societati comerciale unipersonale, asimilabile societatii comerciale cu raspundere limitata, reglementata de Legea nr. 31/1990". In opinia lor, avand in vedere ca textul de lege criticat nu a fost reglementat in raport cu prevederile legale privind societatile comerciale existente la data nationalizarii, acesta este partial aplicabil in speta si, totodata, prin consecintele sale, incalca principiul accesului liber la justitie, deoarece, potrivit dispozitiilor legale criticate, decizia sau dispozitia detinatorului imobilului nu poate fi atacata in justitie.
    2. Referitor la dispozitiile art. 24 alin. (1) si (7) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin ca "acest text de lege este mai mult decat ambiguu", iar sintagma "daca restituirea in natura nu este aprobata sau nu este posibila" reprezinta o justificare a abuzurilor savarsite de detinatorii imobilelor, incalcandu-se astfel prevederile constitutionale ale art. 21, privind accesul liber la justitie.
    De asemenea, acestia sustin ca alin. (7) al art. 24 prevede ca, daca oferta este refuzata, persoana indreptatita poate ataca in justitie decizia prevazuta la alin. (1) in termen de 30 de zile de la data comunicarii acesteia, nu se prevede nici o sanctiune pentru detinatorul imobilului in ipoteza in care acesta nu aproba sau afirma ca nu este posibila restituirea in natura a acestuia si, de asemenea, nu se prevede nici o sanctiune pentru ipoteza in care detinatorul imobilului nu emite decizie sau dispozitie motivata, prin care sa ofere restituirea prin echivalent, pentru a curge termenul de 30 de zile pentru persoana indreptatita de a se adresa justitiei. Astfel, conchide autorul exceptiei, "instantele resping cererile prin care se solicita obligarea detinatorului imobilului sa restituie in natura sau prin echivalent imobilul cu motivarea ca actiunile sunt premature in raport de imprejurarea ca nu a fost emisa decizie sau dispozitie privind modul de solutionare a notificarii".
    3. Cu privire la dispozitiile art. 27 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin ca aceste texte legale, asa cum sunt redactate, "lasa la discretia detinatorului imobilului aprecierea daca imobilele au fost preluate cu titlu valabil, daca au intrat in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, fara ca persoana indreptatita sa aiba posibilitatea sa verifice valabilitatea titlului detinatorului ori a modului de privatizare". Se creeaza astfel o inegalitate intre detinator si persoana indreptatita, fapt care contravine art. 16 si 21 din Constitutie, republicata. In ceea ce priveste alin. (2) al art. 27, autorii exceptiei sustin ca acest text este inaplicabil in practica, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. (1), "detinatorul imobilului se poate pronunta in privinta situatiei juridice a acestuia numai dupa ce a fost notificat de catre persoana indreptatita, iar aceasta este obligata sa respecte termenul de 6 luni pentru a formula o noua notificare catre A.P.A.P.S.". Se instituie astfel o inegalitate intre persoana indreptatita si detinatorul imobilului, ceea ce contravine art. 16 din Constitutie, republicata, intrucat persoana indreptatita, fiind la discretia totala a detinatorului imobilului, nu poate formula notificarea in termenul prevazut de lege.
    4. In sfarsit, referitor la dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin ca aceste dispozitii "intra in coliziune cu art. 18 lit. a) teza finala, potrivit caruia poate beneficia de restituirea in natura persoana indreptatita care era asociat unic al societatii nationalizate ori persoanele indreptatite asociate erau membri ai aceleiasi familii". Pe de alta parte, art. 32 alin. (1) nu mai mentine exceptia prevazuta de art. 18 lit. a) teza finala, ceea ce reprezinta, in opinia autorilor exceptiei, o negare a drepturilor recunoscute prin primul text de lege mentionat.
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, arata urmatoarele:
    Cu privire la dispozitiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, instanta apreciaza ca acestea nu aduc atingere accesului liber la justitie. Referitor la critica ce vizeaza neconstitutionalitatea art. 24 alin. (1) din actul normativ mai sus mentionat, instanta retine faptul ca autorii exceptiei nu au indicat dispozitia constitutionala pretins incalcata prin acest text de lege, astfel incat nu isi poate exprima punctul de vedere cu privire la aceasta critica.
    In ceea ce priveste insa dispozitiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, instanta opineaza in sensul ca acestea sunt neconstitutionale, intrucat modul de reglementare al procedurii prealabile sesizarii instantei este de natura a duce la inlaturarea interventiei instantei judecatoresti, deoarece creeaza posibilitatea amanarii sine die a emiterii deciziei sau dispozitiei, iar persoana indreptatita se vede pusa in imposibilitatea de a-si realiza drepturile pe calea justitiei.
    De asemenea, instanta apreciaza ca neintemeiata critica autorilor exceptiei privind neconstitutionalitatea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar cat priveste art. 27 alin. (2), considera ca solutionarea cauzei nu depinde de acest text de lege, deoarece autorii exceptiei "nu au facut dovada ca au notificat institutia publica implicata in privatizarea societatii comerciale parate, ci doar pe aceasta din urma".
    Si, in sfarsit, arata ca nu este intemeiata critica privind neconstitutionalitatea art. 32 alin. (1), deoarece nu a fost indicat textul constitutional pretins incalcat prin aceasta dispozitie legala, astfel ca nu isi poate exprima opinia cu privire la neconstitutionalitatea acestui text.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, fiind in concordanta cu prevederile art. 16 si 21 din Constitutie, republicata, invocate de autorii exceptiei.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 18 lit. a) nu contin nici o restrictie privind accesul liber la justitie, deoarece potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, persoana indreptatita, nemultumita de modul de rezolvare a cererii de restituire in natura sau, dupa caz, de stabilire a masurilor reparatorii prin echivalent, are la dispozitie actiunea in justitie.
    Referitor la sustinerea autorilor exceptiei, potrivit careia redactarea art. 24 alin. (1) si (7) este "ambigua", arata ca acest aspect constituie o problema de interpretare a legii, care este de competenta instantelor judecatoresti.
    Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (7), apreciaza ca nu contravin art. 21 din Constitutie, republicata, deoarece chiar textul de lege criticat reglementeaza posibilitatea persoanei indreptatite de a ataca in justitie decizia prin care se refuza masura reparatorie.
    Si, in fine, cu privire la neconcordanta dintre textul art. 32 alin. (1) si cel al art. 18 lit. a), arata ca aceasta este o problema care excedeaza contenciosului constitutional, fiind o problema de competenta legiuitorului.
    Avocatul Poporului apreciaza ca neintemeiata critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (7) si ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportata la art. 21 din Constitutie, republicata. In ceea ce priveste art. 24 alin. (1) din lege, arata ca autorii exceptiei nu au indicat textul constitutional incalcat, contrar prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, astfel ca aceasta dispozitie nu poate forma obiectul controlului de constitutionalitate.
    Referitor la critica art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, arata ca, intrucat instanta a considerat ca solutionarea cauzei nu depinde de acest text de lege si, pe cale de consecinta, nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia invocata, nici Avocatul Poporului nu isi poate exprima punctul de vedere cu privire la aceste dispozitii. In acest sens arata ca numai Curtea Constitutionala poate decide cadrul constitutional si legal in care s-ar putea examina exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Cu privire la neconcordanta art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fata de art. 18 lit. a) din acelasi act normativ, arata ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale, iar nu compararea unor prevederi legale intre ele.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, texte de lege care au urmatorul continut:
    - Art. 18 lit. a): "Masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent si in urmatoarele cazuri:
    a) persoana indreptatita era asociat la persoana juridica proprietara a imobilelor si a activelor la data preluarii acestora in mod abuziv, cu exceptia cazului in care persoana indreptatita era unic asociat sau persoanele indreptatite asociate erau membri ai aceleiasi familii;";
    - Art. 24 alin. (1) si (7): "(1) Daca restituirea in natura nu este aprobata sau nu este posibila, dupa caz, detinatorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 23 alin. (1) sa faca persoanei indreptatite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzatoare valorii imobilului. [...]
    (7) Daca oferta este refuzata potrivit alin. (3), persoana indreptatita poate ataca in justitie decizia prevazuta la alin. (1) in termen de 30 de zile de la data comunicarii acesteia.";
    - Art. 27 alin. (1) si (2): "(1) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidentiate in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, constand in bunuri ori servicii, actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare, corespunzatoare valorii imobilelor solicitate.
    (2) Notificarea prin care se solicita restituirea potrivit alin. (1) se adreseaza institutiei publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (fostul Fond al Proprietatii de Stat), ministerul de resort, autoritatea administratiei publice locale - in a carei raza este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.";
    - Art. 32 alin. (1): "Persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice nationalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la masuri reparatorii constand in actiuni acordate cu precadere la societatea comerciala care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate sau cu prioritate la o alta societate comerciala tranzactionata pe piata de capital."
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 21 din Constitutia Romaniei, republicata, care au urmatorul continut:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca a mai avut pe rolul sau o exceptie privind dispozitiile legale ce fac obiectul prezentei cauze, avand o motivare identica. Astfel, prin Decizia nr. 487 din 16 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 din 30 ianuarie 2004, a statuat ca dispozitiile art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt constitutionale.
    In considerentele acestei decizii Curtea a retinut urmatoarele:
    1. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, in sensul ca modul in care s-a reglementat stabilirea masurilor reparatorii in echivalent impiedica accesul liber la justitie, Curtea a decis ca textul criticat nu cuprinde o asemenea restrictie. Toate masurile luate de autoritatile si persoanele juridice prevazute in Legea nr. 10/2001 pentru stabilirea si punerea in executare a masurilor reparatorii prevazute de lege pot fi atacate in justitie de catre persoanele interesate, pe baza dispozitiilor pe care insasi legea le prevede.
    2. Referitor la dispozitiile art. 24 alin. (1) si (7) din Legea nr. 10/2001, fata de care autorii exceptiei sustin ca alin. (1) este "ambiguu", iar alin. (7) ar contraveni prevederilor art. 21 din Constitutie, republicata, referitoare la accesul liber la justitie, intrucat nu prevad sanctiuni impotriva detinatorului imobilului care refuza sa-l restituie persoanei indreptatite, Curtea a statuat ca textul de lege vizat reglementeaza chiar posibilitatea persoanei indreptatite de a ataca in justitie decizia prin care se refuza masura reparatorie. De asemenea, a decis ca nu poate fi primita nici critica privind art. 24 alin. (1), deoarece interpretarea legii - deci si rezolvarea eventualelor ambiguitati - nu este de competenta Curtii Constitutionale, aceasta atributie revenind instantelor judecatoresti in exercitarea atributiilor de aplicare a legii.
    3. Referitor la art. 27 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, cu privire la care autorii exceptiei sustin ca prin textul criticat se creeaza o inegalitate de tratament intre detinatorul imobilului si persoana indreptatita la masuri reparatorii, intrucat se lasa la aprecierea detinatorului imobilului daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil, Curtea, de asemenea, a decis ca nici aceasta critica nu poate fi primita, intrucat din textul criticat nu rezulta un asemenea privilegiu pentru detinatorul imobilului. Persoana indreptatita are posibilitatea sa obtina, in conditiile legii, masurile reparatorii pentru imobilele de care a fost deposedata fara titlu valabil, iar asupra valabilitatii titlului se pronunta, de asemenea, in conditiile legii, instanta de judecata, iar nu detinatorul imobilului. Nu se poate retine, asadar, incalcarea art. 16 din Constitutie, republicata, referitor la principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.
    4. Si, in fine, cu privire la dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, text care in opinia autorilor exceptiei nu ar fi in concordanta cu dispozitiile cuprinse in art. 18 lit. a), Curtea a retinut ca existenta unor neconcordante intre diferite texte legale sau ambiguitati in formularea altora nu reprezinta aspecte care vizeaza neconstitutionalitatea acestor texte, care sa se afle in competenta Curtii Constitutionale, ci probleme ce intra in atributiile legiuitorului.
    Atat considerentele, cat si solutia pronuntata in aceasta decizie sunt valabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan in Dosarul nr. 2.951/C/2002 al Tribunalului Brasov - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu