DECIZIE Nr.
218 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. A din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari
sociale de sanatate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 31 martie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur -
judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Safir" - S.R.L. din Văieni în
Dosarul nr. 3.509/2005 al Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal răspunde avocat Paula Iacob pentru
autorul excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Societatea Comercială „Safir" - S.R.L. solicită admiterea excepţiei de
neconstitutionalitate. In acest sens arată că textul de lege criticat creează
discriminări între angajatori, astfel că angajatorii care plătesc mai multe
salarii sunt obligaţi să suporte şi mai multe zile de plată a indemnizaţiei
pentru incapacitate temporară de muncă. Pentru acest motiv consideră că sunt
încălcate dispoziţiile art. 16, 4 şi 20 din Constituţie în raport cu
prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens
în care arată că, în funcţie de numărul de angajaţi, angajatorii se găsesc în
situaţii obiectiv diferite, care justifică tratamentul juridic diferenţiat
instituit de textul de lege criticat. De asemenea, consideră că dispoziţiile
art. 16 din Constituţie se adresează cetăţenilor, persoane fizice, iar nu
persoanelor juridice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 3.509/2005, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 101 lit. A din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Safir" -
S.R.L. din Văleni într-o cauză civilă având ca obiect un litigiu de asigurări
sociale.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 101 lit. A din Legea nr.
19/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în
drepturi. Astfel, consideră că textul de lege criticat îi favorizează pe angajatorii care au un număr mai mic de
angajaţi, deoarece aceştia sunt obligaţi să plătească indemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă pentru o perioadă mai redusă decât angajatorii
care au peste 100 de angajaţi. In acest context, precizează că numărul de
angajaţi depinde de raţiuni obiective, cum sunt necesităţile economice,
specificul activităţii desfăşurate sau puterea financiară, iar nu de raţiuni
subiective. De asemenea, consideră că părţi ale raportului juridic de asigurare
sunt asiguratul şi asigurătorul,
astfel că nu se explică obligaţia de plată a indemnizaţiei de asigurare ce cade
în sarcina angajatorului.
Tribunalul Vaslui apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile
legale criticate nu creează efecte discriminatorii între angajatori, în
înţelesul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că art.
101 din Legea nr. 19/2000 a fost abrogat prin dispoziţiile art. 60 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, dar soluţia legislativă
criticată a fost preluată în art. 12 al actului normativ abrogator. In ceea ce
priveşte susţinerile autorului excepţiei, arată că dispoziţiile art. 16 din
Constituţie nu îi sunt aplicabile acestuia, întrucât este persoană juridică. De
asemenea, critica de neconstituţionalitate vizează, în fapt, politica pe care
legiuitorul a înţeles să o adopte în domeniul asigurărilor sociale, aspect ce
nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. Pentru aceste argumente,
apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 sunt constituţionale. In
acest sens arată că aceste dispoziţii reprezintă norme cu caracter tehnic, ce
nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că
situaţiile obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost
modificate prin articolul unic pct. 30 din Legea nr. 338/2002 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
446 din 25 iunie 2002. Textul de lege criticat are următoarea redactare: „Indemnizaţia
pentru incapacitate temporară de muncă se suportă astfel:
A. de către angajator, în funcţie de numărul de
angajaţi avut la data ivirii incapacităţii temporare de muncă, astfel:
a) până la 20 de angajaţi, din prima zi până în a
7-a zi de incapacitate temporară de muncă;
b) între 21 - 100 de angajaţi, din prima zi până în
a 12-a zi de incapacitate temporară de muncă;
c) peste 100 de angajaţi, din prima zi până în a
17-a zi de incapacitate temporară de muncă;".
In opinia autorului excepţiei, prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care
consacră egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, anterior sesizării, textul de lege criticat a fost abrogat în ceea
ce priveşte dispoziţiile referitoare la accidente de muncă şi boli profesionale
prin dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2003
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, aprobată prin Legea nr.
598/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 24
decembrie 2003.
De asemenea, art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări
sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.074 din 29 noiembrie 2005, abrogă şi celelalte dispoziţii ale art. 101 lit. A
din Legea nr. 19/2000 referitoare la indemnizaţia pentru incapacitate temporară
de muncă, actul abrogator preluând însă, cu un conţinut identic, prevederile
legale criticate în art. 12 lit. A.
Având în vedere că, în speţă, este vorba de plata unei
indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă ce se încadrează în una
dintre situaţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005, precum şi faptul că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios
constituţional a statuat în mod constant că, atunci când dispoziţia legală
criticată pentru neconstituţionalitate nu mai este în vigoare, excepţia este
admisibilă în măsura în care noua reglementare menţine în substanţa sa
reglementarea anterioară, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 lit. A din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 158/2005.
Examinând pe fond temeinicia
excepţiei ridicate, Curtea constată că diferenţele de tratament juridic
instituite de textul de lege criticat au în vedere situaţiile obiectiv diferite
în care se află diferiţii angajatori în funcţie de posibilităţile lor
financiare şi, mai ales, de fondurile alocate pentru
cheltuieli de personal.
Conform jurisprudenţei constante a Curţii
Constituţionale, în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, principiul egalităţii în drepturi nu trebuie interpretat în sensul
uniformităţii, astfel că situaţiile obiectiv diferite justifică instituirea
unor tratamente juridice rezonabil diferite.
In ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei
potrivit căreia angajatorul nu este parte a raportului juridic de asigurare,
astfel că nu se explică obligaţia de plată a indemnizaţiei de asigurare ce cade
în sarcina sa, Curtea reţine că dispoziţiile legale supuse controlului de
constituţionalitate nu stabilesc drepturi sau îndatoriri pentru cetăţeni, ci
obligaţii pentru anumite persoane fizice sau juridice în calitate de angajator,
fapt ce nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 12 lit. A din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Safir" - S.R.L. din Văleni în Dosarul
nr. 3.509/2005 al Tribunalului Vaslui.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea