DECIZIE Nr.
217 din 17 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) teza intai din Legea
nr. 152/1998 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 29 martie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale
pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Nicoleta-Mihaela Staicu în Dosarul nr. 2.
239/2005 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 2. 239/2005, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr.
152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Nicoleta-Mihaela Staicu într-un litigiu având
ca obiect soluţionarea apelului formulat de autorul excepţiei împotriva unei
sentinţe prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de
închiriere a unei locuinţe construite din fonduri aparţinând Agenţiei Naţionale
pentru Locuinţe.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 şi 16.
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale
criticate, stabilind că vârsta tinerilor potenţiali beneficiari ai locuinţelor
construite prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe trebuie să fie de până la 35
de ani, creează o discriminare între cetăţenii români având sub 35 de ani şi
cei care au peste această vârstă.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată. In argumentarea acestei opinii se arată că textul legal criticat
determină categoria „tinerilor" la care face referire Legea nr. 152/1998
şi circumstanţiază persoanele care pot beneficia de măsurile de protecţie
prevăzute de lege. Totodată, se consideră că avantajele acordate categoriei de
persoane prevăzute de lege nu contravin textelor constituţionale invocate, ci
sunt o componentă a măsurilor de protecţie pe care statul le acordă acestor
persoane, în considerarea statutului lor social, a posibilităţilor materiale
reduse de achiziţionare a unei locuinţe.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui
punct de vedere Avocatul Poporului consideră că instituirea unei limite de
vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuinţe construite prin
programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe destinate închirierii reprezintă
opţiunea legiuitorului şi nu contravine principiului egalităţii în faţa legii,
nefiind o măsură de natură a crea discriminări în raport cu nici unul dintre
criteriile expres enumerate la art. 4 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea
Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei
invocă neconstituţionalitatea întregului art. 62 din Legea nr. 152/1998, în realitate, astfel cum rezultă din
memoriul prin care s-a ridicat excepţia, acesta critică doar teza întâi din
primul alineat al art. 62 din lege.
Totodată, Curtea reţine că textul legal criticat a fost
modificat succesiv, ultima modificare fiind operată prin Legea nr. 10/2006
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2005 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei
Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006. In consecinţă, textul legal criticat are
următorul cuprins:
„(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la
data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin
programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, destinate închirierii, şi care
pot primi repartiţii în cel mult 12 luni de la
împlinirea acestei vârste. "
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 privind universalitatea şi ale art. 16 privind
egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei consideră că stabilirea
unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuinţe construite
prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe destinate închirierii este
de natură a contraveni principiilor constituţionale ale universalităţii şi egalităţii în drepturi.
Curtea reţine că, potrivit art. 49 din Constituţie,
copiii şi tinerii beneficiază de un „regim special de protecţie şi de asistenţă
în realizarea drepturilor lor". Acestui drept sinteză îi corespunde
obligaţia statului de a asigura copiilor şi tinerilor condiţiile necesare bunei
lor dezvoltări.
Criteriul natural şi cert după care pot fi identificaţi
beneficiarii măsurii prevăzute de textul constituţional al art. 49 este cel al
vârstei. In consecinţă, Curtea constată că textul de lege criticat dă expresie
dispoziţiilor constituţionale cu privire la protecţia specială acordată
tinerilor.
Curtea reţine că instituirea unei limite de vârstă până
la care tinerii pot beneficia de locuinţe construite prin programele Agenţiei
Naţionale pentru Locuinţe destinate închirierii este de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care utilizează în acest sens criteriul natural şi cert al
vârstei titularului.
De altfel, măsura legală criticată este, astfel cum
apreciază şi instanţa de judecată în opinia sa, o componentă a măsurilor de
protecţie pe care statul le acordă tinerilor, în considerarea statutului lor
social, a posibilităţilor materiale reduse de achiziţionare a unei locuinţe.
Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în acord cu cea a
Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea în drepturi nu înseamnă
identitate de tratament juridic, astfel încât un tratament juridic diferit faţă
de anumite categorii de persoane este nu numai admisibil, ci şi necesar, când
acesta se justifică în mod raţional si obiectiv, cum este si în cazul de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 62 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea
Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Nicoleta-Mihaela
Staicu în Dosarul nr. 2. 239/2005 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly