DECIZIE   Nr. 217 din 17 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) teza intai din Legea nr. 152/1998 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 283 din 29 martie 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Constantin Doldur                 -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Ion Tiucă                               -  procuror

Benke Karoly                         -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Nicoleta-Mihaela Staicu în Dosarul nr. 2. 239/2005 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 13 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2. 239/2005, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Nicoleta-Mihaela Staicu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea apelului formulat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere a unei locuinţe construite din fonduri aparţinând Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 şi 16.

Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate, stabilind că vârsta tinerilor potenţiali beneficiari ai locuinţelor construite prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe trebuie să fie de până la 35 de ani, creează o discriminare între cetăţenii români având sub 35 de ani şi cei care au peste această vârstă.

Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In argumentarea acestei opinii se arată că textul legal criticat determină categoria „tinerilor" la care face referire Legea nr. 152/1998 şi circumstanţiază persoanele care pot beneficia de măsurile de protecţie prevăzute de lege. Totodată, se consideră că avantajele acordate categoriei de persoane prevăzute de lege nu contravin textelor constituţionale invocate, ci sunt o componentă a măsurilor de protecţie pe care statul le acordă acestor persoane, în considerarea statutului lor social, a posibilităţilor materiale reduse de achiziţionare a unei locuinţe.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului consideră că instituirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe destinate închirierii reprezintă opţiunea legiuitorului şi nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, nefiind o măsură de natură a crea discriminări în raport cu nici unul dintre criteriile expres enumerate la art. 4 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea întregului art. 62 din Legea nr. 152/1998, în realitate, astfel cum rezultă din memoriul prin care s-a ridicat excepţia, acesta critică doar teza întâi din primul alineat al art. 62 din lege.

Totodată, Curtea reţine că textul legal criticat a fost modificat succesiv, ultima modificare fiind operată prin Legea nr. 10/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006. In consecinţă, textul legal criticat are următorul cuprins:

„(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, destinate închirierii, şi care pot primi repartiţii în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste. "

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 privind universalitatea şi ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

In esenţă, autorul excepţiei consideră că stabilirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru  Locuinţe destinate închirierii este de natură a contraveni principiilor constituţionale ale universalităţii şi egalităţii în drepturi.

Curtea reţine că, potrivit art. 49 din Constituţie, copiii şi tinerii beneficiază de un „regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor". Acestui drept sinteză îi corespunde obligaţia statului de a asigura copiilor şi tinerilor condiţiile necesare bunei lor dezvoltări.

Criteriul natural şi cert după care pot fi identificaţi beneficiarii măsurii prevăzute de textul constituţional al art. 49 este cel al vârstei. In consecinţă, Curtea constată că textul de lege criticat dă expresie dispoziţiilor constituţionale cu privire la protecţia specială acordată tinerilor.

Curtea reţine că instituirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe destinate închirierii este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care utilizează în acest sens criteriul natural şi cert al vârstei titularului.

De altfel, măsura legală criticată este, astfel cum apreciază şi instanţa de judecată în opinia sa, o componentă a măsurilor de protecţie pe care statul le acordă tinerilor, în considerarea statutului lor social, a posibilităţilor materiale reduse de achiziţionare a unei locuinţe. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea în drepturi nu înseamnă identitate de tratament juridic, astfel încât un tratament juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane este nu numai admisibil, ci şi necesar, când acesta se justifică în mod raţional si obiectiv, cum este si în cazul de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Nicoleta-Mihaela Staicu în Dosarul nr. 2. 239/2005 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly