Decizia Nr.217 din 15.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhu Guoe în Dosarul nr. 11.395/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.742D/2010 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.743D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ridicată de Chen Chongsheng în Dosarul nr. 9.109/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.743D/2010 la Dosarul nr. 1.742D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorii acesteia formulează critici referitoare la modalitatea de aplicare a legii, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 12 mai 2010 şi 24 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 11.395/2/2009 şi nr. 9.109/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi, respectiv, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, excepţie ridicată de Zhu Guoe şi Chen Chongsheng în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate cu privire la înţelesul obligaţiei străinilor de a nu rămâne în România peste data la care încetează dreptul de şedere. Se susţine că legea ar trebui să excludă de la măsura returnării acei străini a căror şedere pe teritoriul statului român peste perioada aprobată anterior este determinată de eliberarea cu întârziere de către autorităţile administrative competente a unora dintre actele care trebuie, conform legii, să însoţească cererea de prelungire a dreptului de şedere. Se mai arată că Oficiul Român pentru Imigrări poate emite o decizie de returnare împotriva străinului în acelaşi moment în care îi comunică acestuia decizia de respingere a cererii de prelungire a regimului tolerării pe teritoriul României şi înainte de a se pronunţa de către instanţa competentă o hotărâre irevocabilă în cauza sa.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 4 alin. (4): „(4) Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade.“;– Art. 11 alin. (1): „(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate cuprind dispoziţii generale privind şederea străinilor pe teritoriul României. Prin Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, care limitează în timp dreptul acelor străini aflaţi în România, temporar şi în mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului român „numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere“. Cu acel prilej, Curtea a statuat că o asemenea condiţie este pe deplin justificată de raţiuni de control al fenomenului migraţionist, prin necesitatea respectării anumitor obligaţii de către străinii care au dobândit dreptul de şedere temporară pe teritoriul României. Curtea a mai arătat că aceste dispoziţii legale trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, text constituţional care se aplică nu numai cetăţenilor României, ci şi străinilor şi apatrizilor. Din această perspectivă, Curtea a constatat că textul de lege criticat trebuie interpretat chiar prin coroborare cu prevederile art. 4 alin. (4) din ordonanţa de urgenţă menţionată, care fixează obligaţiile străinilor referitoare la respectarea condiţiilor de şedere pe teritoriul statului român. De altfel, în acest context, Curtea reţine că textele de lege criticate dau expresie dreptului suveran al statelor părţi la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de a controla intrarea, şederea şi îndepărtarea străinilor de pe teritoriul lor, drept recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii. În cauza de faţă, Curtea observă însă că argumentele formulate de autorii excepţiei reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de punere în practică a prevederilor de lege care formează obiect al excepţiei. Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Simpla invocare a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care consacră dreptul la un proces echitabil nu este de natură să demonstreze neconstituţionalitatea textelor de lege criticate. Totodată, Curtea constată că motivarea criticii se axează şi pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor prevederi care să prevină posibilitatea apariţiei în practică a situaţiilor concrete descrise de autorii excepţiei. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina însă astfel de susţineri, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a aceloraşi texte de lege, examinând critici asemănătoare, iar prin Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2011, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată cu acel prilej îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhu Guoe şi Chen Chongsheng în dosarele nr. 11.395/2/2009 şi, respectiv, nr. 9.109/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu