DECIZIE Nr.
215 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 259 din 2 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.271/64/2007 al Curţii de
Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.727
D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de
Flavia Şaitişîn Dosarul nr. 13.661/55/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
1.820 D/2007, nr. 1.821 D/2007 şi nr. 1.824 D/2007 având ca obiect aceeaşi
excepţie de neconstituţionalitate, excepţie invocată de instanţa de judecată,
din oficiu, în dosarele nr. 1.430/64/2007, nr. 1.312/64/2007 şi nr.
1.431/64/2007 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.825
D/2007 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de
Koncz Csaba în Dosarul nr. 1.353/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.684 D/2007, nr. 1.727 '
D/2007, nr. 1.820 D/2007, nr. 1.821 D/2007, nr. 1.824 D/2007 şi nr. 1.825
D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă,
dispune conexarea dosarelor nr. 1.727 D/2007, nr. 1.820 D/2007, nr. 1.821
D/2007, nr. 1.824 D/2007 şi nr. 1.825 D/2007 la Dosarul nr. 1.684 D/2007, care
a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu
încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 19 noiembrie 2007 şi 10 decembrie
2007, pronunţate în dosarele nr. 1.271/64/2007, nr. 1.430/64/2007, nr.
1.312/64/2007, nr. 1.431/64/2007 şi nr. 1.353/64/2007
ale Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de instanţa de
judecată, din oficiu, respectiv de Koncz Csaba.
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 13.661/55/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1
lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Flavia Şaitiş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că textul
de lege criticat este neconstituţional, deoarece creează o situaţie de
inegalitate între subiecţii activi ai aceleiaşi infracţiuni. Se arată că
tratamentul egal la care face referire art. 16 din Constituţie „cere ca orice
dispoziţie derogatorie să se întemeieze pe o situaţie cu caracter obiectiv,
care impune şi justifică instituirea unei excepţii tocmai pentru a păstra egalitatea
de tratament în faţa legii. In lipsa unui element obiectiv, orice dispoziţie
legală derogatorie dobândeşte caracterul unui privilegiu şi încalcă exigenţele
art. 16 alin. (1) din Constituţie". Astfel, „dacă în situaţia procurorilor
şi a judecătorilor, în mod obiectiv, se impune ca judecarea lor să se facă de
către o instanţă ierarhic superioară celei în care sau pe lângă care a
funcţionat judecătorul, respectiv procurorul, garantându-se astfel
imparţialitatea instanţei şi un proces echitabil, includerea avocaţilor, a
notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti între calităţile care atrag
competenţa curţilor de apel, ca primă instanţă, nu are nici o motivare
obiectivă, nici un suport justificativ, pentru că aceştia nu funcţionează pe
lângă anumite instanţe de un anumit grad şi nu sunt incluşi în sistemul
organelor judiciare din cadrul autorităţii judecătoreşti". Aşa fiind,
„includerea lor în conţinutul art. 281 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură
penală, prin Legea nr. 79/2007, după ce, prin Legea nr. 356/2006, cu totul
justificat, fuseseră înlăturate astfel de dispoziţii - care atunci aveau în
vedere numai notarii - apare pur aleatorie, dă posibilitatea instituirii unei
excepţii bazate pe o oportunitate constitutivă de privilegii şi, în loc să
exprime o aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, încalcă
aceste prevederi, precum şi cerinţele unui proces corect şi echitabil". In
sfârşit, se mai susţine că procedura strictă a recursului nu satisface
exigenţele unui control în sensul art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7
adiţional la Convenţie.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât normele criticate nu
încalcă dispoziţiile constituţionale şi din actele internaţionale invocate. Se
arată că, „chiar dacă acest gen de cauze sunt dezbătute doar în două grade de
jurisdicţie, normele de procedură penală asigură suficiente garanţii pentru un proces echitabil. Astfel, potrivit art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, recursul declarat împotriva
unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este
limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859, iar instanţa este obligată să
examineze cauza sub toate aspectele."
Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată. Principiul egalităţii în drepturi constă
în reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de
drept aflate în situaţii juridice similare. Stabilirea unei discriminări (a
unui tratament diferit), deşi posibilă, trebuie să aibă un temei extrem de bine
justificat, pentru a nu da naştere unor privilegii. Se arată că, în ceea ce
priveşte dispoziţia criticată, trebuie făcută o distincţie. Astfel, dacă
situaţia juridică a judecătorilor şi procurorilor justifică aplicarea unui
tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiţiei şi pentru a
se evita suspiciunile ce se pot ivi în legătură cu imparţialitatea instanţei
care judecă infracţiunile comise de asemenea persoane, în cazul celorlalte
categorii de persoane prevăzute de art. 281 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, aceste raţiuni nu
subzistă. Situaţia lor nu este diferită de a altor cetăţeni şi, ca atare, nu se
justifică aplicarea unui tratament diferit.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
art. 281 pct. 1
lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale
privind egalitatea în drepturi. Se arată în acest sens că „nu este contrară
principiului egalităţii în faţa legii instituirea competenţei curţilor de apel
de a soluţiona infracţiunile săvârşite de avocaţi, de notarii publici, de
executorii judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi,
întrucât aceştia, prin natura profesiilor lor liberale, sunt direct implicaţi
în înfăptuirea actului de justiţie, iar o eventuală activitate infracţională
din partea acestora necesită o experienţă sporită", In plus, se arată că
stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, şi
instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate
prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca
prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, având următorul
cuprins: „Curtea de Apel:
1. judecă în primă instanţă:
[....] b) infracţiunile
săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la
parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici,
executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de
Conturi."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un
proces echitabil, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi ale
art. 11 şi 20 cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil şi art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie,
privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea
persoanei, şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti, aşadar şi reglementarea căilor de atac, sunt de
competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de
exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere
prevederilor constituţionale. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text
care face referire la „condiţiile legii", atunci când reglementează
exercitarea căilor de atac, ca de altfel şi a art. 126 alin. (2) din
Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la
procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de
lege". Astfel, reglementarea competenţei curţilor de apel de a
soluţiona în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la
judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe
lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori
judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, nu este de
natură să aducă atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece
situaţia deosebită a acestor categorii profesionale justifică un tratament
juridic diferit.
De asemenea, textul de lege
criticat nu contravine dreptului la un proces echitabil. Instituirea unor
reguli de competenţă după calitatea persoanei nu îngrădeşte dreptul
persoanelor, în speţă al avocaţilor, notarilor, executorilor judecătoreşti, de
a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a beneficia de drepturile şi
garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public,
judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege,
într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării
cauzelor în primă instanţă de către curţile de apel.
Totodată, prevederile criticate asigură dreptul la două
grade de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul
nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. In plus, potrivit art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură
penală, „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu
poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în
art. 3859, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi
cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele",
aşa încât nu poate fi reţinută nici susţinerea
potrivit căreia „procedura strictă a recursului nu satisface exigenţele unui
control în sensul art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la
Convenţie".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
instanţa de judecată, din oficiu,'în dosarele nr. 1.271/64/2007, nr.
1.430/64/2007, nr. 1.312/64/2007 şi nr. 1.431/64/2007 ale Curţii de Apel Braşov
- Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Flavia Şaitiş în Dosarul nr.
13.661/55/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi de Koncz Csaba în
Dosarul nr. 1.353/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta