DECIZIE Nr.
215 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, precum si ale art. 72 lit. a) si ale art. 73 alin.
(2) si (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 31 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73 alin.
(2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
excepţie ridicată de Liviu Filipescu în Dosarul nr. 6.513/2005 al Curţii de
Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
147D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstitutionalitate, ridicată
de acelaşi autor în Dosarul nr. 7.106/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal efectuat în dosarul de mai sus se
constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului
excepţiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.012D/2005 şi
nr. 147D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 147D/2006 la Dosarul nr. 1.012D/2005, care
este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 12 decembrie 2005 şi 6 februarie
2006, pronunţate în dosarele nr. 6.513/2005 şi nr.
7.106/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73 alin.
(2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Liviu Filipescu în cauze având ca obiect
soluţionarea recursului formulat de autorul excepţiei, funcţionar public,
împotriva unor sentinţe prin care contestaţiile sale împotriva unor decizii de
imputare au fost respinse ca fiind prematur formulate.
In motivarea excepţiei de
neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.
16, 21, 24 şi 124. In argumentarea excepţiei se apreciază că dispoziţiile
legale criticate contravin „egalităţii în drepturi a funcţionarului public faţă
de instituţia publică", iar instituirea unei proceduri speciale în
favoarea acesteia constituie o inechitate, ceea ce încalcă art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful
1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art.
7 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, în acest sens pronunţându-se şi
Curtea Constituţională prin mai multe decizii.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 73 alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 188/1999, instanţa apreciază că acestea nu îngrădesc în nici
un fel accesul la justiţie al funcţionarului public.
Totodată, cu privire la dispoziţiile legale ce urmează
a fi aplicate în condiţiile art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999,
instanţa apreciază că această chestiune nu este una de constituţionalitate, ci
priveşte o problemă de interpretare şi aplicare a legii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se consideră că
dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 21 din Constituţie, întrucât
accesul la justiţie poate fi supus unor condiţionări.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22
martie 2004. Curtea observă că, deşi autorul
excepţiei, în mod formal, contestă constituţionalitatea întregului art. 7 din
Legea nr. 554/2004, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei,
criticile privesc doar art. 7 alin. (1) din lege.
In consecinţă, prin prezenta decizie Curtea se va
pronunţa numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73 alin. (2) şi (3) din
Legea nr. 188/1999, care au următorul cuprins:
- Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente,
persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite
autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării
actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa
în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există. ";
- Art. 72 lit. a) din
Legea nr. 188/1999: „Răspunderea civilă a
funcţionarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăţie
patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;
[...]";
- Ârt. 73 alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 188/1999: „(2) Impotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se
poate adresa instanţei de contencios
administrativ.
(3) Dreptul conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie
în termen de 3 ani de la data producerii
pagubei."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi
ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi
prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile
legale criticate încalcă egalitatea
în drepturi a funcţionarului public în raport cu instituţia publică, împiedică
accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi nu asigură o justiţie unică,
imparţială şi egală pentru toţi.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 72 lit. a) din Legea nr. 188/1999, Curtea reţine că textul
în cauză se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestuia, fără
excepţii sau discriminări, neîngrădind accesul liber la justiţie sau dreptul la
apărare al acestora.
Curtea constată că art. 73 alin. (2) din Legea nr.
188/1999 nu numai că nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, ci, în mod expres, prevede dreptul persoanei de a se
adresa justiţiei, în speţă instanţelor de contencios administrativ, împotriva
ordinului sau dispoziţiei de imputare. Totodată, Curtea reţine că nu există
vreo încălcare a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului de apărare
atât timp cât textul criticat nu exclude controlul judiciar şi nu cuprinde
măsuri de natură a înlătura garanţiile privitoare la desfăşurarea procesului.
De asemenea, textul în cauză se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza
prevăzută de normă, fără excepţii sau discriminări.
In ceea ce priveşte critica prevederilor art. 7 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea s-a mai
pronunţat. Prin Decizia nr. 252 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 534 din 23 iunie 2005, şi Decizia nr. 700 din 20
decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89
din 31 ianuarie 2006, respingând o excepţie de neconstituţionalitate identică,
Curtea a reţinut, în esenţă, că textul constituţional care se referă la
caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este
aplicabil prevederilor legale criticate care instituie obligaţia persoanei
vătămate de a se adresa organului administrativ emitent, pe calea recursului
graţios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic, mai înainte
de sesizarea instanţei de judecată cu cererea de anulare a actului considerat
ilegal. De asemenea, Curtea a mai statuat că nici o dispoziţie constituţională
nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă
prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura
recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic.
Neexistând elemente noi de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Curtea constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se aplică tuturor persoanelor
aflate în ipoteza acestuia, fără excepţii sau discriminări. Totodată, Curtea
reţine că textul constituţional al art. 16 nu are în vedere egalitatea în
drepturi a funcţionarului în raport cu instituţia publică, astfel cum susţine
autorul excepţiei, ci a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
In ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 73
alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în sensul că acest text se referă doar la
instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de imputare
sau că se referă şi la procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea observă că aceasta nu este o
problemă de constituţionalitate de competenţa sa, ci priveşte exclusiv
interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească învestită cu
soluţionarea cauzei. Curtea Constituţională, conform art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu şi cu privire la aplicarea
sau neaplicarea unui text de lege la o speţă aflată pe rolul instanţei de
judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73' alin. (2) şi (3) din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată
de Liviu Filipescu în dosarele nr. 6.513/2005 şi nr. 7.106/2005 ale Curţii de
Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly