DECIZIE   Nr. 213 din 7 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 276 din 28 martie 2006

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                   - judecător

Aspazia Cojocaru                       - judecător

Constantin Doldur                      - judecător

Kozsokar Gabor                         - judecător

Acsinte Gaspar                          - judecător

Petre Ninosu                              -  judecător

Ion Predescu                              -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu               -  judecător

Ion Tiucă                                    -  procuror

Daniela Ramona Mariţiu            -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Firm Recom" - S A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4. 432/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 21 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4. 432/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Firm Recom" - S. A. din Bucureşti într-o cauză ce are ca obiect autorizarea convocării AGA a Societăţii Comerciale „Firm Recom" - S. A.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, deoarece prin prevederea posibilităţii ca instanţele de judecată să autorizeze convocarea adunării generale a acţionarilor se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în sensul că se poate invoca o adunare în urma oricărei cereri şicanatorii introduse de acţionarii minoritari.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de  neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul conţinut: „Dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii va putea autoriza, cu citarea administratorilor şi în conformitate cu art. 331-339 din Codul de procedură civilă, convocarea adunării generale de către persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1). Prin aceeaşi încheiere instanţa va stabili data de referinţă prevăzută de art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi,dintre acţionari, persoana care o va prezida. "

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 416 din 11 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 2 decembrie 2003, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu contravin prevederilor art. 44 din Constituţie. Cu acel prilej Curtea a reţinut, în esenţă, că posibilitatea conferită de lege instanţei judecătoreşti de a autoriza convocarea adunării generale, în măsura în care persoanele abilitate nu fac acest lucru, este condiţionată de nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de alin. (1) al art. 119, referitoare la obligaţia administratorilor de a da curs cererii de convocare a adunării generale, solicitare care cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării şi care aparţine acţionarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel.

Pe de altă parte, art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că instanţa judecătorească poate hotărî prin încheiere doar în ceea ce priveşte convocarea adunării generale, stabilirea datei de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, a datei ţinerii adunării generale, precum şi referitor la desemnarea dintre acţionari a persoanei care o va prezida. Prin urmare, intervenţia instanţei, dincolo de deblocarea activităţii societăţii comerciale, la cererea unora dintre acţionari, nu permite nici o imixtiune în activitatea internă a societăţii, aceasta urmând a se realiza în deplină concordanţă cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rămân libere să hotărască cu privire la operaţiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condiţiile legii.

Atât considerentele, cât şi soluţia deciziei pronunţate de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Firm Recom" - S A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4. 432/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu