Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Federaţia pentru Protecţia Animalelor din Bucureşti în Dosarul nr. 2.316/104/2015 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 227D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.001D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură, excepţie ridicată de Societatea „Farmavet" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 51/33/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul identic al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.001D/2016 la Dosarul nr. 227D/2016, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care formulează concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate cuprind modul de reglementare al contestaţiei în anulare şi nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nici nu încalcă accesul liber la justiţie, întrucât orice persoană poate să uzeze de această cale de atac. De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând constituţionalitatea acestora.7. La închiderea dezbaterilor se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată în Dosarul nr. 1.001D/2016, domnul avocat Cosmin Libotean din Baroul Bucureşti, depunând delegaţia la dosar.8. Preşedintele, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, acordă cuvântul domnului avocat Cosmin Libotean, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că are cunoştinţă de pronunţarea Deciziei nr. 483 din 23 iunie 2015, însă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, faptul că prin decizia menţionată s-a respins excepţia de neconstituţionalitate nu reprezintă o cauză de inadmisibilitate a excepţiei invocate în prezenta cauză. În continuare, în ceea ce priveşte temeinicia excepţiei, arată că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21, 24 şi 129, precum şi pe cele ale art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor individuale. Astfel, dacă o instanţă de recurs nu se pronunţă asupra unui motiv de casare, hotărârea astfel pronunţată poate fi atacată cu contestaţie în anulare. Însă, în mod nejustificat, legiuitorul a apreciat că situaţia nu poate fi văzută, în mod similar, şi în cazul unei hotărâri pronunţate în apel, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Aşadar, nu se justifică ca, în cazul necercetării efective a unui motiv de apel, partea să nu aibă acces la această cale extraordinară de atac.9. Reprezentantul Ministerului Public precizează că menţine concluziile anterior depuse.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin încheierile din 11 februarie şi 10 martie 2016, pronunţate în dosarele nr. 2.316/104/2015 şi nr. 51/33/2016, Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor din Bucureşti, respectiv Societatea „Farmavet" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii în anulare formulate împotriva unor hotărâri pronunţate în apel, contestaţii întemeiate pe art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate generează o inechitate între părţile unui proces în apel, ca şi ultimă instanţă, faţă de părţile unui proces în recurs, cei din urmă având o poziţie favorabilă, întrucât pot uza de calea de retractare a contestaţiei în anulare. Încălcarea principiului egalităţii în drepturi trebuie analizată nu din perspectiva inechităţii între părţile din apel, ci din prisma inechităţii între părţile a căror hotărâre judecătorească definitivă este pronunţată în apel şi părţile a căror hotărâre judecătorească definitivă este pronunţată în recurs. Dispoziţiile legale criticate încalcă şi accesul liber la justiţie al persoanei participante la procesul civil în ultimă instanţă, respectiv accesul la o cale extraordinară de atac. Astfel, textul legal criticat reglementează o limitare nejustificată a motivelor pentru care se poate formula o contestaţie în anulare împotriva hotărârilor pronunţate în calea de atac a apelului şi care, potrivit legii, nu pot face obiectul recursului. Această limitare nu a fost însoţită de instituirea unei căi de atac efective la dispoziţia persoanei vătămate prin hotărârea instanţei de apel care a omis să cerceteze unul sau mai multe dintre motivele de apel cu care a fost învestită.12. Astfel, se apreciază că, prin neanalizarea motivelor de apel cu a căror judecată a fost învestită instanţa de apel, nu se respectă exigenţele specifice unui grad de jurisdicţie, deşi Codul de procedură civilă reglementează pentru astfel de cauze principiul dublului grad de jurisdicţie. Totodată, negarea posibilităţii de acces la instanţă pentru retractarea unei hotărâri judecătoreşti reprezintă şi o încălcare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la apărare şi la folosirea căilor de atac.13. Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. Lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta un motiv de casare este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie, neputându-se, astfel, reţine nici existenţa unei limitări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, respectiv a dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al acestora dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs".19. Art. 503 alin. (2), la care textul criticat face trimitere, are următorul cuprins:
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză 20. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea se mai invocă dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragrafele 16, 17 şi 20, Decizia nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, paragrafele 22-24, sau Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2016, paragrafele 13-14, Curtea a reţinut că motivul contestaţiei în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac.22. Curtea a mai reţinut că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare" este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie.23. Curtea a mai observat că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi formulate orice critici de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul.24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor din Bucureşti şi de Societatea „Farmavet" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 2.316/104/2015 şi nr. 51/33/2016 ale Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin