DECIZIE Nr.
212 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si
art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 270 din 26 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24
şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor şi ale art. 190 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Spiriduş" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.652/252/2006 al Tribunalul
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 19 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.652/252/2006, Tribunalul Timiş -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24
şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor şi art. 190 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Spiriduş" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autoarea acesteia
susţine că textele criticate încalcă prevederile art. 16, art.
21, art. 24, art. 49, art. 124 şi art. 126 din Legea fundamentală,
deoarece organul constatator este liber să constate contravenţiile,
să stabilească vinovăţia şi să aplice
sancţiunile potrivit unei competenţe foarte largi, fiind scutit apoi
de orice sarcină a probării acuzaţiilor şi
sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului. Insuşi
contravenientul trebuie să îşi probeze în faţa instanţei
nevinovăţia, deşi constituţional ar fi ca organul
constatator să facă acest lucru.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi instanţa de judecată a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003, din notele scrise ale autorului rezultă faptul că acesta se
referă la textul art. 190 alin. (2) în forma în vigoare înainte de
republicarea ordonanţei. După republicarea ordonanţei în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textul
criticat se regăseşte la art. 220 alin. (2).
Astfel, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15, art. 21,
art. 24 şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi art. 220 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
513 din 31 iulie 2007. Art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 a fost modificat prin art. I pct. 20 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 19/2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2008, ordonanţă
aprobată cu modificări prin Legea nr. 194/2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 1 iunie 2009.
Textele criticate au următorul cuprins:
- Art. 15: „(1) Contravenţia se constată
printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul
normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia,
denumite în mod generic agenţi constatatori.
(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii,
ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne,
special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri
şi de alţi conducători ai autorităţilor
administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai
consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului
Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi
speciale.
(3) Ofiţerii şi subofiţerii din
cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind:
apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile
generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul
produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi
băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau
prin hotărâre a Guvernului.";
-Art. 21: „(1) In cazul în care prin actul normativ
de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede
altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică
şi sancţiunea.
(2) Dacă, potrivit actului normativ de
stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu
are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de
constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să
aplice sancţiunea. In acest caz sancţiunea se aplică prin
rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.
(3) Sancţiunea se aplică în limitele
prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie
proporţională cu gradul de pericol social al faptei
săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost
săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de
săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea
produsă, precum şi de circumstanţele personale ale
contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
- Art. 24: „(1) Persoana împuternicită să
aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate,
folosite sau rezultate din contravenţii. In toate situaţiile agentul
constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării
şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de
valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare
în procesul-verbal.
(2) In cazul în care bunurile nu se găsesc
contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.
(3) Agentul constatator are obligaţia să
stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă
acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în
procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de
identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care
identificarea nu a fost posibilă.";
- Art. 30: „(1) Dacă persoana
împuternicită să aplice sancţiunea apreciază că fapta
a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit
legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de
urmărire penală competent.
(2) In cazul în care fapta a fost
urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de
către procuror sau de către instanţă că ea ar putea
constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei,
împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după
caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată
organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua
măsurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea
sancţiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data
sesizării organului în drept să aplice sancţiunea.";
- Art. 220 alin. (2): „Contravenţiile
prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la
20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:
a) confiscarea produselor, iar în situaţia în
care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această
vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), I), m), n),
v), x) si y);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a
mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în
cazul prevăzut la alin. (1) lit. k);
c) oprirea activităţii de comercializare a
produselor accizabile pe o perioadă de 1-3
luni, în cazul comercianţilor în sistem angro sau cu amănuntul,
pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c), m), u) şi v);
d) oprirea activităţii de producţie a
produselor accizabile prin sigilarea instalaţiei, în cazul producătorilor,
pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), l), n) şi
x)."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea
excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la
accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare,
art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 124
referitoare la înfăptuirea justiţiei şi art. 126 referitoare la
instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 15, art. 21, art. 24
şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor au mai constituit obiect al controlului de
constituţionalitate, din prisma unor critici asemănătoare
şi prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate şi în
prezenta cauză. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 69 din 15
ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
135 din 4 martie 2009, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile
legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu interzic accesul
persoanelor nemulţumite de modul de constatare a
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
corespunzătoare pentru a face plângere la instanţa de judecată
ori exercitarea dreptului la apărare pe tot parcursul procesului, In ceea
ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 220 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003, Curtea constată că prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16
noiembrie 2006, a statuat că aceste dispoziţii sunt
constituţionale. In esenţă, Curtea a reţinut că
proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri
restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate
din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit
dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, „Averea
dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per
a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod
ilicit şi deci este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru
ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare
a unor produse de către operatorii economici contravine legii.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în
precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi art. 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi
art. 220 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, excepţie ridicată de partea Societatea
Comercială „Spiriduş" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.652/252/2006 al
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu