Decizia Nr.211 din 15.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Ion Ghiţă în Dosarul nr. 849/122/2009 al Tribunalului Giurgiu.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a transmis la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că textele de lege criticate au fost abrogate şi ţinând seama de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 324 din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.005/2/2010 (229/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 166/2009 a Tribunalului Giurgiu prin care acesta a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de pârâtul Ion Ghiţă într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de limitare a exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie în străinătate, formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin modul lor de redactare, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 25 - „Libera circulaţie“ şi art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi“.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul cuprins:– Art. 38: „Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:a)cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;b)cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.“;– Art. 39: „(1) În situaţia prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul Bucureşti.
(2) În situaţia prevăzută la art. 38 lit. b), măsura se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul Bucureşti.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa se pronunţă, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităţilor competente şi comunică hotărârea persoanei, Direcţiei Generale de Paşapoarte, Poliţiei de Frontieră Română şi serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple de la domiciliul persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura.
(4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii.
(5) Hotărârea curţii de apel este supusă recursului, termenul de recurs, precum şi cel de judecată fiind cele prevăzute la alin. (4).
(6) Exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) şi (5) nu suspendă executarea hotărârii instanţei.
(7) Prezenţa procurorului la toate şedinţele de judecată este obligatorie.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 17 noiembrie 2010, a fost publicată Legea nr. 206/2010 pentru modificarea Legii nr. 248/2005, prin care au fost abrogate art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, iar art. 39 alin. (3) a căpătat un nou conţinut. În prezent, textele de lege criticate au următoarea redactare: – Art. 38: „Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane: a)Abrogat. b)cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.“– Art. 39: „(1) Abrogat.
(2) În situaţia prevăzută la art. 38 lit. b), măsura se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul Bucureşti.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), instanţa se pronunţă, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităţilor competente şi comunică hotărârea părţilor, Direcţiei Generale de Paşapoarte, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, precum şi serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, competent să elibereze paşaportul simplu persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura.
(4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii.
(5) Hotărârea curţii de apel este supusă recursului, termenul de recurs, precum şi cel de judecată fiind cele prevăzute la alin. (4).
(6) Exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) şi (5) nu suspendă executarea hotărârii instanţei.
(7) Prezenţa procurorului la toate şedinţele de judecată este obligatorie.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 25 - „Libera circulaţie“ şi art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi“ din Constituţie. Analizând admisibilitatea excepţiei din perspectiva modalităţii de sesizare care, potrivit prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, se dispune prin încheiere de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia, Curtea observă că Tribunalul Giurgiu a respins cererea pârâtului de sesizare a Curţii Constituţionale şi a soluţionat cauza pe fond, admiţând cererea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte şi dispunând restrângerea pe timp de 1 an a exerciţiului dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul statului francez. Împotriva sentinţei pronunţate, pârâtul a formulat apel. În soluţionarea acestuia, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a recalificat motivul de apel referitor la respingerea solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale ca fiind recurs, a disjuns soluţionarea acestuia, constituind un nou dosar, şi a suspendat soluţionarea apelului până la pronunţarea asupra recursului. Ulterior, judecând recursul, l-a admis şi a sesizat, prin decizie, Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Din această succesiune de paşi procesuali rezultă că, pronunţându-se asupra recursului, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu a judecat cauza pe fond. Deşi, în prezent, ca urmare a modificării Legii nr. 47/1992 prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, nu mai prezintă relevanţă problema continuării judecăţii, la momentul ridicării excepţiei, suspendarea procesului era obligatorie pe parcursul soluţionării excepţiei de către Curtea Constituţională, scopul acestei prevederi fiind tocmai prevenirea pronunţării unei hotărâri de către instanţă bazată pe un text de lege neconstituţional. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Ca urmare a abrogării exprese, prin Legea nr. 206/2010, a dispoziţiilor art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, intervenită ulterior sesizării Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect a devenit inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor în vigoare, nu şi asupra celor abrogate. II. Excepţia de neconstituţionalitate a art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 nu îndeplineşte cerinţa de admisibilitate prevăzută tot la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la exercitarea controlului de constituţionalitate asupra prevederilor legale care au legătură cu soluţionarea cauzei. În acest sens, Curtea observă că, în speţa de faţă, temeiul de drept al acţiunii introduse de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte nu l-a reprezentat art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, ci art. 38 lit. a), care prevedea că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat. III. Excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi de lege criticate, respectiv ale art. 39 alin. (2)-(7) din Legea nr. 248/2005, urmează să fie respinsă, de asemenea, ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci s-a limitat la a invoca două prevederi din Legea fundamentală, art. 25 şi 53, fără să argumenteze în niciun fel contrarietatea dintre textele de lege ce formează obiectul excepţiei şi aceste dispoziţii constituţionale. De aceea, nu poate fi considerată îndeplinită cerinţa motivării excepţiei, impusă de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Ion Ghiţă în Dosarul nr. 849/122/2009 al Tribunalului Giurgiu. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. b) şi art. 39 alin. (2)-(7) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu