DECIZIE   Nr. 210 din 26 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 110 din  5 martie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Marta Toader si Oprea Voinea in Dosarul nr. 242/R/2000 al Tribunalului Teleorman - Sectia penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21 septembrie 2000 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 26 septembrie 2000 si apoi la 10 octombrie 2000, 17 octombrie 2000, 24 octombrie 2000 si 26 octombrie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 mai 2000, pronuntata in Dosarul nr. 242/R/2000, Tribunalul Teleorman - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Marta Toader si Oprea Voinea intr-o cauza penala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 224, ale art. 6 alin. 1 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala nu asigura persoanelor cercetate, in faza efectuarii actelor premergatoare inceperii urmaririi penale, exercitarea dreptului la aparare, incalcandu-se astfel art. 24 alin. (1) si art. 20 din Constitutie, precum si prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In motivarea acestei sustineri, se arata ca "in faza actelor premergatoare se pot administra orice mijloace de proba in secret, fara ca acuzatul sa ia cunostinta oficial despre faptele ce i se imputa", precum si ca, in aceeasi faza, "persoanei cercetate, impotriva careia se administreaza probe in acuzare, nu-i este garantat dreptul la aparare, intrucat formal nu are calitatea de invinuit si nici de inculpat".
    Tribunalul Teleorman - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata, intrucat "in aceasta faza premergatoare, organului de urmarire penala nu-i revine obligatia sa asigure asistenta juridica faptuitorului si nici sa-i aduca la cunostinta acest drept" si "nimic nu-l impiedica pe faptuitor sa solicite organului de urmarire penala sa fie ascultat in prezenta unui avocat".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, cu privire la sustinerile referitoare la incalcarea art. 24 din Constitutie, se arata ca dreptul la aparare "cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei posibilitatea de a se apara impotriva acuzatiilor ce i se aduc si posibilitatea folosirii unui avocat" si ca "atat art. 6 alin. 1, cat si art. 172 alin. 1 nu fac altceva decat sa transpuna in Codul de procedura penala garantiile constitutionale mentionate mai sus, prin acordarea posibilitatii partilor de a avea garantat, pe tot parcursul procesului penal, dreptul la aparare si de a beneficia, in cursul urmaririi penale, de un avocat". Cu raportare la acelasi text constitutional se mai arata ca "prin simpla instituire a posibilitatii efectuarii, in vederea inceperii urmaririi penale, a unor acte premergatoare", art. 224 din Codul de procedura penala "nu este de natura a aduce atingere dreptului la aparare, atata timp cat acesta este pe deplin respectat in cursul procesului penal - actele premergatoare efectuandu-se in vederea inceperii urmaririi penale, deci inaintea inceperii procesului penal". In legatura cu sustinerile privind incalcarea pct. 3 al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se arata ca aceste prevederi impun "existenta unei notificari din partea autoritatilor cu privire la imputarea savarsirii unei infractiuni", sens in care "este suficienta luarea unor masuri care sa presupuna existenta unei astfel de imputari", cum ar putea fi, de exemplu, "perchezitionarea unei persoane sau a domiciliului unei persoane, confiscarea anumitor bunuri, cererea de ridicare a imunitatii parlamentare, mandatul unui judecator de punere sub sechestru a unei cladiri, arestarea unei persoane, inceperea urmaririi penale etc.". In acest sens se invoca si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, al caror continut este urmatorul:
    Art. 6 alin. 1
    "Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.";
    Art. 172 alin. 1
    "In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului.";
    Art. 224
    "In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.
    De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale.
    Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca aceste texte din Codul de procedura penala contravin art. 24 din Constitutie, care prevede: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    Totodata se arata ca sunt incalcate si dispozitiile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "Orice acuzat are, in special, dreptul:
    a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
    b) sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;
    d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii [...]."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca, in esenta, autorii exceptiei de neconstitutionalitate critica dispozitiile art. 6 alin. 1 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, intrucat acestea limiteaza exercitiul dreptului la aparare al invinuitului si al inculpatului, asigurandu-l doar pe parcursul procesului penal, iar nu si in faza premergatoare procesului, desi, in temeiul art. 224 din acelasi cod, organul de urmarire penala efectueaza numeroase acte de cercetare anterior declansarii procesului penal. Se sustine ca organul de urmarire penala nu este obligat sa incunostinteze persoana cercetata in legatura cu actele premergatoare si nici sa asigure acesteia exercitarea dreptului la aparare si asistarea aparatorului la efectuarea acestor acte. In consecinta, se apreciaza ca aceste texte din Codul de procedura penala contravin art. 24 din Constitutie si art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    I. In legatura cu sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 24 din Constitutie, Curtea Constitutionala constata ca, dimpotriva, atat art. 6 alin. 1, cat si art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala transpun in norme procedurale, pentru inculpat, invinuit si celelalte parti ale procesului penal, pe tot parcursul acestuia, principiul constitutional al dreptului la aparare, precum si dreptul acestora de a fi asistati de aparator.
    Curtea constata, de asemenea, ca, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedura penala, "Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege". Art. 224 din Codul de procedura penala reglementeaza posibilitatea efectuarii unor acte premergatoare inceperii procesului penal. Faza actelor premergatoare nu este parte componenta a procesului penal si intr-adevar pentru aceasta faza nu este reglementata asigurarea exercitarii dreptului la aparare. Este de observat insa ca, potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedura penala, actele premergatoare se efectueaza "in vederea inceperii urmaririi penale".
    Inceperea urmaririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci cand exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b^1)". Inceperea urmaririi penale se dispune in personam numai daca in acelasi timp exista suficiente date si cu privire la persoana autorului infractiunii.
    Totodata alin. 3 al art. 224 din Codul de procedura penala prevede ca "Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba". Rezulta deci ca in aceasta faza, cu exceptia procesului-verbal mentionat in textul citat, nu pot fi efectuate acte care sa constituie mijloace de proba in sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedura penala si care sa vizeze o anumita persoana, banuita ca fiind autorul infractiunii.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 6 din Codul de procedura penala, prin raportare la art. 24 din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999. Prin aceasta decizie, respingand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca "garantarea dreptului la aparare nu se poate asigura in afara procesului penal, inainte de inceperea urmaririi penale, cand faptuitorul nu are calitatea procesuala de invinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de catre organele de urmarire penala a unor acte premergatoare, anterior inceperii urmaririi penale, in vederea strangerii datelor necesare declansarii procesului penal, nu reprezinta momentul inceperii procesului penal si se efectueaza tocmai pentru a se constata daca sunt sau nu temeiuri pentru inceperea procesului penal". S-a mai retinut ca, desi "in conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedura penala, procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba, dreptul la aparare al invinuitului nu poate fi considerat ca fiind incalcat, pentru ca acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de proba".
    Asa fiind si intrucat nu au intervenit imprejurari noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constitutionala urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, cu raportare la prevederile art. 24 din Constitutie.
    II. De asemenea, Curtea Constitutionala constata ca este neintemeiata si cea de a doua critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea prevederilor art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand aceasta critica, Curtea retine ca art. 6 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza drepturile acuzatului. In sensul acestui articol, notiunea "acuzat" priveste persoana careia i se imputa, formal si explicit sau implicit, prin efectuarea unor acte de urmarire penala indreptate impotriva sa, savarsirea unei infractiuni. Asa cum s-a aratat si anterior, potrivit regulilor procedurii penale romane, asemenea acte se efectueaza doar in cursul procesului penal, in conditiile asigurarii exercitarii dreptului la aparare prevazut la art. 24 din Constitutie.
    Fata de cele aratate Curtea retine ca textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la aparare nici prin raportarea lor la prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi aplicabile potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutie, exceptia de neconstitutionalitate urmand sa fie respinsa si sub acest aspect.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Marta Toader si Oprea Voinea in Dosarul nr. 242/R/2000 al Tribunalului Teleorman - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 octombrie 2000.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu