DECIZIE Nr. 21
din 12 decembrie 2005
Inalta Curte de Casatie si
Justitie, constituita in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25
lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a
intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu
privire la aplicarea unor dispozitii ale Legii cadastrului si a publicitatii
imobiliare nr. 7/1996.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 225 din 13 martie 2006
Dosar nr. 20/2005
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în
conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în
interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea unor dispoziţii
ale Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de
judecători din totalul de 108 judecători în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Florenţa Baltă.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că,
după intrarea în vigoare a Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.
7/1996, sistemele anterioare de publicitate imobiliară şi-au încetat
aplicabilitatea, fiind înlocuite de sistemul bazat pe evidenţa cadastrului
general şi noile cărţi funciare.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In aplicarea dispoziţiilor Legii cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în
mod diferit asupra chestiunii dacă acţiunile în prestaţie tabulară sau în
rectificare tabulară referitoare la înscrierea în cartea funciară a unor
drepturi reale imobiliare, ce fac obiectul unor acte juridice valabil încheiate
anterior intrării în vigoare a legii menţionate, mai sunt supuse
reglementărilor din Decretul-lege nr. 115/1938.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că,
după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, sistemele de publicitate
imobiliară anterioare şi-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de noul
sistem al cadastrului şi publicităţii imobiliare.
In motivarea acestei opinii au fost invocate prevederile
art. 60 din Legea nr. 7/1996, în conţinutul pe care
l-au avut anterior modificării aduse prin art. I pct. 16 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 41/2004, aprobată prin Legea nr. 499/2004.
Ca urmare, făcându-se referire la prevederea din acel
articol, că „acţiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 şi 38-44 din
Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor
privitoare la cărţile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în
vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor legale
sus-menţionate", s-a considerat că din această reglementare s-ar deduce că
acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 ar trebui
soluţionate potrivit dispoziţiilor acestei legi.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, până la
finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrului de publicitate imobiliară pe
teritoriul fiecărui judeţ, în zonele de carte funciară supuse sistemului
reglementat în Decretul-lege nr. 115/1938 vor fi aplicate în continuare
dispoziţiile acestui decret-lege. Ca urmare, fiind sesizate, după intrarea în
vigoare a Legii nr. 7/1996, cu acţiuni având ca obiect prestaţie tabulară sau
rectificarea cărţii funciare, aceste instanţe şi-au întemeiat soluţiile pe
dispoziţiile art. 22-25 şi pe cele ale art. 34-38 din Decretul-lege
nr. 115/1938.
In motivarea acestui punct de vedere s-a făcut referire
la dispoziţiile art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996, subliniindu-se că,
potrivit acestor dispoziţii, actele normative care au reglementat sistemele
anterioare de publicitate imobiliară îşi încetează aplicabilitatea, pentru
fiecare judeţ, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de
publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui judeţ,
aceste acte normative urmând să fie abrogate numai după definitivarea
cadastrului la nivelul întregii ţări.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Intr-adevăr, efectele actului juridic privind
constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat
anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996, dar neînscris în
cartea funciară, sunt guvernate de principiul tempus
regit actum, deoarece, potrivit prevederilor legii noi, aceste efecte se produc
numai la data înscrierii actului în cartea funciară.
Sub acest aspect este de observat că prin art. 59 din
Legea nr. 7/1996, în conţinutul avut la data intrării în vigoare, s-a prevăzut
că „actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar,
valabil, încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în
registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori, după caz, neînscris în cartea
funciară, îşi produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit
regimului juridic la data încheierii lui".
Din această dispoziţie a Legii nr. 7/1996, prin care
s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al publicităţii imobiliare,
rezultă neîndoielnica voinţă a legiuitorului ca un act juridic privind
constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar încheiat anterior intrării
în vigoare a acestei legi, dar netranscris în registrul de transcripţiuni şi
inscripţiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, să îşi producă
efectele, potrivit regimului juridic existent la data încheierii lui, numai de
la înscrierea lui în cartea funciară.
Tot astfel, în actuala reglementare, ca urmare a
modificării ce i s-a adus prin titlul XII art. I pct.
63 din Legea nr. 247/2005, art. 59 din Legea nr. 7/1996 prevede
că „actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept
real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi,
netranscris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori, după caz,
neînscris în cartea funciară, îşi produce efectele la data înscrierii în cartea
funciară, potrivit prevederilor prezentei legi".
Aşa fiind, în raport cu conţinutul pe care articolul
sus-menţionat l-a avut succesiv, înţelesul ce i se poate da nu poate fi decât
în sensul că actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept
real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr.
7/1996, dar netranscris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori,
după caz, neînscris în cartea funciară, îşi va produce efectele numai la data
înscrierii în cartea funciară potrivit prevederilor acestei legi.
Raţiunea acestei interpretări este impusă nu numai de
conţinutul neechivoc al textului de lege la care s-a făcut referire, ci şi de
efectele diferite pe care Decretul-lege nr. 115/1938 şi Legea nr. 7/1996 le dau
înscrierii în cartea funciară.
In acest sens, transmiterea dreptului real care
formează obiectul actului juridic supus înscrierii se produce, în sistemul
reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938, numai datorită efectului
constitutiv al înscrierii. Cum efectul constitutiv (atributiv) al înscrierii
înseamnă, conform aceleiaşi legi vechi, naşterea necondiţionată a dreptului
real (jus in re), pentru
raţiuni de simetrie în aplicarea legii se impune ca dreptul şi exerciţiul
dreptului în prestaţie tabulară să fie, de asemenea, guvernate de legea veche.
Sub aspectul menţionat mai este de observat că prin
art. 17 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 se prevede că „drepturile reale
asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care
primeşte dreptul este acord de voinţă asupra constituirii sau strămutării, iar
constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară", pentru
ca prin art. 26 din aceeaşi lege să se reglementeze că „drepturile reale se vor
dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune,
vânzare silită şi expropriere", însă, în aceste din urmă cazuri,
„titularul nu va putea... dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a
făcut înscrierea".
Spre deosebire de acest sistem de înscriere în cartea
funciară, în care intabularea şi înscrierea provizorie aveau efect constitutiv
de drepturi reale imobiliare, iar efectul notării era opozabilitatea faţă de
terţi a situaţiilor menţionate, în noua reglementare, instituită prin Legea nr.
7/1996, efectul înscrierii în cărţile funciare este doar cel al opozabilităţii
faţă de terţi.
De altfel, prin art. 72 alin. 2 din Legea nr. 7/1996,
astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a prevăzut că
dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938 îşi încetează aplicabilitatea la data
finalizării lucrărilor de cadastru general şi a registrelor de publicitate
imobiliară pe întregul teritoriu al unei unităţi administrativ-teritoriale.
Ca atare, se impune a se reţine că, în timp, legea
veche (Decretul-lege nr. 115/1938) ultraactivează în întregul ei, acţiunea sa
neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se stabili că acţiunile de carte funciară - în prestaţie
tabulară şi în rectificare tabulară -, având ca obiect înscrierea în cartea
funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil
încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de
dispoziţiile legii vechi, respectiv de cele ale Decretului-lege nr. 115/1938.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Stabilesc că acţiunile de carte funciară (în prestaţie
tabulară şi în rectificare tabulară), având ca obiect înscrierea în cartea
funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil
încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de
dispoziţiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege
nr. 115/1938.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 12 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent-şef,
Victoria Maftei