DECIZIE Nr. 21
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (3) si (8), art. 38 alin.
(3) si (9) si art. 74 alin. (2), (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 103 din 11 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) şi (8), art. 38 alin.
(3) şi (9) şi art. 74 alin. (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, excepţie ridicată de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 1.461/236/2007 şi în Dosarul nr.
1.463/236/2007, ambele ale Judecătoriei Giurgiu.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 1.288D/2007 şi nr. 1.289D/2007
au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului
Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu
se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.289D/2007 la Dosarul nr.
1.288D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi face trimitere
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 8 martie 2007, pronunţate în
dosarele nr. 1.461/236/2007 şi nr. 1.463/236/2007, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) şi (8), art. 38 alin.
(3) şi (9) şi art. 74 alin. (2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal.
Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Fane
Ion Boroş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la
justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum şi ale art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la Dreptul la un recurs
efectiv, deoarece nu are dreptul de a formula
recurs împotriva unei instanţe care s-a pronunţat pe fondul unei pricini, nu
este asistat de un avocat în faţa judecătorului delegat. De asemenea, întrucât
sancţiunea administrativă este pusă în executare înainte de a se pronunţa o
hotărâre judecătorească, obligă instanţa să menţină măsura sau, în cazul în
care o schimbă, aceasta nu are niciun efect.
Judecătoria Giurgiu opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că
legea nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs hotărârea instanţei nu
constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie. Potrivit
art. 129 din Constituţie, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac în condiţiile prevăzute de lege. Pe cale de consecinţă,
stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului. De
asemenea, petentul este audiat de judecătorul delegat, iar în faţa instanţei de
judecată prezenţa condamnatului şi asistenţa juridică sunt obligatorii. In
plus, legiuitorul are prerogativa de a stabili căile de atac, precum şi
situaţiile în care acestea sunt suspensive de executare.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate respectă pe deplin prevederile
constituţionale referitoare la accesul la justiţie, persoanele private de
libertate având dreptul de a formula contestaţie împotriva soluţiilor
pronunţate de judecătorul delegat şi, prin urmare, beneficiind de o cale de
atac.
De asemenea, normele criticate nu îngrădesc dreptul la
apărare, deoarece aspectele invocate de autorul excepţiei excedează procedurii
penale care guvernează numai fazele de urmărire penală şi de judecată, situaţia
juridică a condamnatului nefiind
identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.
In sfârşit, art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se
referă la măsurile disciplinare şi la plângerea împotriva acestora, care, spre
deosebire de căile procesuale de atac în materie penală, caracterizate prin
efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea, legiuitorul, în
considerarea acestor diferenţe şi în acord cu prevederile constituţionale ale art.
126 alin. (2), are dreptul de a reglementa o procedură specială referitoare la
executarea pedepselor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi (8) referitoare la Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate, art. 38 alin. (3) şi (9) referitoare la
Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la
pedepse privative de libertate şi art. 74 alin.
(2), (7) şi (8) referitoare la Plângerea împotriva hotărârii comisiei de
disciplină din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au
următorul conţinut:
- Art. 25 alin. (3) şi (8): „Persoana
condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul
delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.[...]
Hotărârea judecătoriei este definitivă.";
- Art. 38 alin. (3) şi (9): „Persoana condamnată este ascultată,
în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru
executarea pedepselor privative de libertate.[...]
Hotărârea judecătoriei este definitivă.";
- Art. 74 alin. (2), (7) şi (8): „(2) Persoana
condamnată este ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la
judecarea plângerii. [...]
(7) Plângerea formulată conform alin. (1) şi
contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor
disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în art.
71 alin. (1) lit. f). [...]
(8) Hotărârea judecătoriei este definitivă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi.
Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea Constituţională a respins
ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, art.
38 şi art. 74 din Legea nr. 275/2006. Deoarece până în prezent nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 25 alin.(3) şi (8), art. 38 alin. (3) şi (9) şi art. 74 alin.
(2), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
ridicată de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 1.461/236/2006 şi în Dosarul nr.
1.463/236/2007, ambele ale Judecătoriei Giurgiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Vida
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru