DECIZIE Nr. 21 din 9 februarie 1999
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4) si
(5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 110 din 17 martie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 5 alin. (4) si (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998,
ridicata de Zamfirescu Mihaela in Dosarul nr. 7.330/1998 al Judecatoriei
Sectorului 5 Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 2 februarie 1999 si
au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea a amanat
pronuntarea pentru data de 9 februarie 1999, pana la care autoarea exceptiei,
Zamfirescu Mihaela, urmeaza sa depuna concluzii scrise.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 octombrie 1998, pronuntata in Dosarul nr. 7.330/1998,
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4) si (5) din Legea
bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998, ridicata, prin avocat, de
Zamfirescu Mihaela, contestatoare intr-o cauza civila ce are ca obiect
solutionarea contestatiei la decizia de desfacere a contractului de munca a
autoarei exceptiei, decizie emisa de Comisia Nationala pentru Statistica.
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 5 alin. (4) si (5)
din Legea nr. 109/1998, care au determinat desfacerea contractului de munca al
contestatoarei in temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii,
contravin normelor constitutionale cuprinse in art. 38 alin. (1) si (2),
referitoare la dreptul la munca, la dreptul de alegere a profesiei si a locului
de munca, respectiv la dreptul la protectia sociala a muncii, precum si
prevederilor art. 49 privind conditiile in care poate fi restrans exercitiul
unor drepturi sau al unor libertati.
De asemenea, autoarea exceptiei considera ca prin dispozitiile legale
atacate "s-a creat un pretext de inlaturare a unor persoane, pentru a se
putea crea fonduri pentru cei ramasi", iar intr-o asemenea situatie nu se
mai poate vorbi de o reducere reala de posturi, care sa justifice aplicarea
dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera ca, "in raport cu
dispozitiile art. 38 alin. (1) si (2) si ale art. 49 din Constitutie,
prevederile art. 5 alin. (4) si (5) din Legea nr. 109/1998 nu apar ca
neconstitutionale".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost
solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere comunicat de presedintele Camerei Deputatilor se arata
ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, intrucat "ocuparea
numarului de posturi in limita maxima de posturi prevazuta in anexa nu poate fi
invocata ca o ingradire a dreptului fundamental la munca". Pe de alta
parte, incetarea contractului de munca in temeiul art. 130 alin. (1) lit. a)
din Codul muncii nu-l impiedica pe angajat sa incheie un alt contract de munca
la alt angajator.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera, de asemenea, exceptia
neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 109/1998 nu
instituie o ingradire a dreptului la munca, a libertatii de alegere a profesiei
si a locului de munca si nici a dreptului la protectia sociala a muncii. Din
aceste dispozitii legale rezulta "obligatia ordonatorilor principali de
credite de a lua masuri, incepand cu 1 iulie 1998, de corelare a numarului de
posturi ocupate cu numarul maxim de posturi prevazut in anexa nr. 3 a acestei
legi..., avand drept scop incadrarea in cheltuielile de personal aprobate in
anul 1998".
Referitor la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 109/1998 se apreciaza ca aceste
dispozitii stabilesc doar "sursele de finantare din care pot fi acordate
personalului premii in cursul anului 1998", fara sa instituie vreo
restrangere a exercitiului unor drepturi si libertati, care sa contravina prevederilor
art. 38 alin. (1) si (2) ori ale art. 49 din Constitutie.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile scrise, depuse de autoarea exceptiei,
sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate,
raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Alin. (4) si (5) ale art. 5 din Legea nr. 109/1998 au urmatorul cuprins:
"(4) In vederea incadrarii in cheltuielile de personal aprobate in
anul 1998, ordonatorii principali de credite vor lua masuri ca, incepand cu
data de 1 iulie 1998, numarul de posturi ocupate sa nu depaseasca numarul maxim
de posturi prevazut in anexa nr. 3..."
"(5) Economiile la cheltuielile cu salariile, rezultate ca urmare a
neocuparii posturilor prevazute in anexa nr. 3 si a modificarii structurii de
personal, pot fi utilizate pentru acordarea de premii in cursul anului
1998..."
Examinand textul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 109/1998, Curtea constata
ca acesta nu contine nici o dispozitie prin care sa fie restrans exercitiul
unor drepturi sau al unor libertati recunoscute cetatenilor in Constitutie,
deci nici al dreptului la munca, al libertatii alegerii profesiei sau a locului
de munca ori al dreptului la protectia sociala a muncii. In schimb, interzice
autoritatilor publice, institutiilor si unitatilor titulare ale alocatiilor
bugetare ca, incepand cu data de 1 iulie 1998, sa incadreze un numar mai mare
de personal decat cel maxim prevazut in anexa nr. 3 a legii pentru fiecare in
parte, iar in cazul in care, anterior, acest numar a fost depasit, le obliga sa
ia asemenea masuri de reorganizare sau de restructurare incat sa se incadreze
in numarul maxim de posturi prevazut, pentru a nu depasi cheltuielile de
personal aprobate.
Aprobarea bugetului de stat si, in cadrul acesteia, stabilirea cuantumului
si a principalelor destinatii ale alocatiilor bugetare constituie atributul
constitutional exclusiv al legiuitorului, iar exercitarea lui nu infrange nici
o norma constitutionala.
Dispozitiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 109/1998 nu impun reducerea
posturilor ocupate. Ele permit insa ca economiile realizate ca urmare a
neocuparii numarului maxim de posturi aprobat sa fie folosite la premierea
personalului in cursul anului 1998.
Autoritatile publice, institutiile si unitatile au libertatea ca, in limita
numarului maxim de posturi aprobat prin lege, sa stabileasca numarul optim de
posturi pe care le ocupa, in vederea asigurarii bunei functionari si a
eficientei activitatii lor.
Faptul ca reducerea de personal a fost sau nu rezultatul unor masuri reale
de reorganizare si ca a vizat sau nu posturi de natura celui ocupat de angajata
careia i s-a desfacut contractul de munca in baza art. 130 alin. (1) lit. a)
din Codul muncii constituie elemente a caror stabilire cade in sarcina
instantei investite cu judecarea contestatiei la decizia de desfacere a
contractului de munca si nu pot face obiect al contenciosului constitutional.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 1, art. 2, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23
din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4)
si (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998, ridicata de
Zamfirescu Mihaela in Dosarul nr. 7.330/1998 al Judecatoriei Sectorului 5
Bucuresti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 februarie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Doina Suliman