DECIZIE   Nr. 21 din  3 februarie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 159 din 17 aprilie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata in Dosarul nr. 20/1999 al Curtii Militare de Apel de Gheorghe Trutulescu, Ioan Suciu, Catalin Tanase, Constantin Minea, Liviu Constantin Lazar, Silviu Dimitrie Eftimie, Gabriel Negoescu, Dumitru Popescu, Valentin Vasilescu, Marian Chiata, Zenobie Ioan Aldulescu, Bogdan Corin Aldulescu, Stelian Gheorghe, Daniela Nicoleta Negoescu, Sorin Cristian Rosca, Stefan Andreias, Chahin Nizar, Hitam Silim si Jamal Al Atm.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25 ianuarie 2000, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 2 februarie 2000 si apoi pentru data de 3 februarie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 octombrie 1999, Curtea Militara de Apel a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Trutulescu, Ioan Suciu, Catalin Tanase, Constantin Minea, Liviu Constantin Lazar, Silviu Dimitrie Eftimie, Gabriel Negoescu, Dumitru Popescu, Valentin Vasilescu, Marian Chiata, Zenobie Ioan Aldulescu, Bogdan Corin Aldulescu, Stelian Gheorghe, Daniela Nicoleta Negoescu, Sorin Cristian Rosca, Stefan Andreias, Chahin Nizar, Hitam Silim si Jamal Al Atm. Exceptia a fost motivata prin cerere scrisa, depusa la dosarul instantei de judecata de aparatorii lui Dumitru Popescu si Sorin Cristian Rosca, iar aparatorii celorlalti autori ai exceptiei mentionati au achiesat, prin sustinerile orale, la motivele astfel invocate.
    Obiectul cauzei in care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate il constituie solutionarea apelurilor declarate impotriva Sentintei penale nr. 19 din 18 februarie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, prin care autorii exceptiei de neconstitutionalitate au fost condamnati pentru savarsirea infractiunilor de contrabanda, complicitate la contrabanda, asocierea pentru savarsirea de infractiuni, fals, uz de fals, marturie mincinoasa, calcare de consemn si retinerea sau distrugerea de inscrisuri. Pentru dovedirea faptelor penale imputate autorilor exceptiei au fost folosite ca mijloace de proba, printre altele, si inregistrari audio si video, reglementate prin dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala.
    In motivarea exceptiei autorii acesteia considera ca se impune ca dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala sa fie raportate la dispozitiile Constitutiei si la prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, tinandu-se seama ca, potrivit art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din legea fundamentala, acestea fac parte din dreptul intern si au prioritate. Potrivit prevederilor conventiei cauzele privind incalcarea drepturilor fundamentale ale omului se solutioneaza pe plan local "pentru a permite valorificarea imediata a acestor drepturi si a se evita astfel deciziile de condamnare din partea jurisdictiilor de la Strasbourg". Se sustine in continuare ca prevederile art. 6 din conventie impun statelor semnatare "garantarea unei bune justitii". In legatura cu obligatia de protectie a acestor drepturi fundamentale se invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a stabilit, in mod constant, ca prin conventie se fixeaza doar "un nivel minim de protectie, pe care statele sunt incurajate sa il asigure, insa nu pot cobori masurile de protectie sub acest nivel minim". In mod concret autorii exceptiei sustin ca dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 26 si 28 din Constitutie, care consacra dreptul la viata intima, familiala si privata si, respectiv, dreptul la secretul corespondentei, drept in care este inclus si secretul convorbirilor telefonice. In opinia autorilor exceptiei dispozitiile art. 26 si 28 din Constitutie "nu prevad posibilitatea restrangerii drepturilor garantate si pentru cazul existentei datelor sau indiciilor temeinice privind pregatirea sau savarsirea unor infractiuni avute in vedere de art. 91^1 din Codul de procedura penala". Pe de alta parte, mai sustin autorii exceptiei, dispozitiile legale criticate incalca si dreptul persoanei la respectarea vietii sale private si de familie, consacrat prin art. 8 din conventie, text conform caruia orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si a corespondentei sale, iar amestecul unei autoritati publice in exercitarea drepturilor fundamentale este permis numai daca este prevazut prin lege si daca acesta constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara securitatii nationale, sigurantei publice, bunastarii economice a tarii, apararii ordinii si prevenirii infractiunilor, protectiei sanatatii sau a moralei, protectiei drepturilor si libertatilor altor persoane. Or, se sustine in continuare, nu este prevazuta si conditia existentei datelor sau indiciilor temeinice privind pregatirea ori savarsirea unor infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, asa cum prevad dispozitiile legale criticate. Nici dispozitiile art. 26 si 28 din Constitutie nu prevad ca, in cazul in care exista asemenea date sau indicii, este permis amestecul autoritatilor publice in exercitarea drepturilor la viata intima, familiala si privata si la secretul corespondentei. Prin urmare, drepturile fundamentale mentionate nu pot fi restranse.
    Se arata totodata ca dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala nu numai ca sunt neconstitutionale, dar ele lasa loc arbitrariului, afectand insasi substanta dreptului. In sprijinul acestei sustineri este invocata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care in cazul "Malone contra Regatului Unit", 1985, a statuat ca statele semnatare ale conventiei trebuie ca, in dreptul lor intern, sa ofere protectie indivizilor impotriva amestecului arbitrar al puterii publice in exercitiul drepturilor garantate de dispozitiile art. 8 pct. 1 din conventie.
    Autorii exceptiei critica dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala si pentru faptul ca acestea, datorita necorelarii lor cu dispozitiile art. 26 si 28 din Constitutie si cu cele ale art. 8 din conventie, "sunt eliptice, de natura sa dea nastere la interpretari abuzive". Se arata ca inregistrarile audio si video se efectueaza cu autorizatia procurorului pentru durata de pana la cel mult 30 de zile, autorizatia putand fi prelungita de procuror pentru acelasi numar de zile. In opinia autorilor exceptiei dispozitiile legale criticate nu contin garantii procesual penale care sa stavileasca abuzurile si sa ofere cadrul legal persoanei interesate sa conteste legalitatea inregistrarilor, in sensul de a se verifica daca au fost respectate dispozitiile legale privind inregistrarea si certificarea inregistrarilor. Se precizeaza ca singura posibilitate a celui vatamat, in mod nejustificat, prin activitatea de interceptare a convorbirilor telefonice, dispusa prin mandat, este aceea de a se adresa cu plangere, in temeiul art. 278 din Codul de procedura penala, prim-procurorului sau procurorului ierarhic superior, dupa caz. Se apreciaza ca un asemenea control a posteriori este insuficient pentru a garanta legalitatea inregistrarilor, avand in vedere ca procedura de autorizare a acestor operatiuni este data in competenta exclusiva a procurorului desemnat fie de prim-procurorul parchetului de pe langa curtea de apel, fie de procurorul general, fara sa existe un control din partea altui organ. Se sustine ca lipsa unui control jurisdictional al inregistrarilor audio-video, chiar daca un asemenea control este posibil numai dupa finalizarea lor, reprezinta o incalcare a dispozitiilor art. 21 din Constitutie, privitoare la accesul liber la justitie. Pe de alta parte, dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale si pentru ca acorda posibilitatea procurorului sa isi prelungeasca propria masura de autorizare. Acest atribut se impune sa apartina "unei persoane independente, respectiv unui judecator".
    Se mai arata ca dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala nu reglementeaza obligatia organului de urmarire penala si a procurorului de a depune in dosarul penal acele acte si materiale care au fost avute in vedere de procuror atunci cand a acordat sau a prelungit autorizatia de inregistrare, in scopul de a se putea verifica legalitatea autorizarii. De asemenea, aceleasi dispozitii nu reglementeaza masuri de precautie, astfel incat inregistrarile efectuate sa fie "intacte si complete, [...] in scopul de a fi controlate, eventual, de catre judecatori si de catre aparare".
    Se sustine, in alta ordine de idei, ca dispozitiile legale criticate au permis Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti sa incalce drepturile fundamentale prevazute la art. 21, 26 si 28 din Constitutie, prin aceea ca:
    - Serviciul Roman de Informatii si Serviciul de Informatii Externe au refuzat sa puna la dispozitie celor interesati documentatia in baza careia au solicitat si au obtinut autorizatia de interceptare, pentru a se putea verifica legalitatea actiunii;
    - procurorul a refuzat sa puna la dispozitie inculpatilor, avocatilor si judecatorilor, cu ocazia judecatii, documentatia in baza careia s-a acordat autorizatia de interceptare si astfel a fost imposibil sa se verifice legalitatea actiunii;
    - Serviciul de Informatii Externe a prezentat Parchetului Militar acte din care au fost scoase diverse pasaje, necomunicand interceptarile integrale nici la cererea tribunalului, iar procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Militara de Apel a prezentat tribunalului note de constatare a unor convorbiri telefonice inregistrate neautorizat sau vadit fragmentate prin scoaterea unor pasaje:
    - Tribunalul a refuzat sa verifice cum a intrat Parchetul in posesia unor tabele telefonice din retelele telefonice G.S.M. "Dialog" sau "Connex".
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, considera, in principiu, ca ridicarea acesteia este admisibila, intrucat in cauza "exista dovezi din care rezulta ca au fost luate masuri, au fost desfasurate activitati si s-au intocmit acte cu caracter de proba in temeiul art. 90 alin. 2 si la art. 91 din Codul de procedura penala". Cadrul general al activitatilor privind interceptarile convorbirilor telefonice este reglementat prin dispozitiile Codului de procedura penala care constituie si temeiul legal pentru folosirea ca probe in procesul penal a datelor obtinute. Se apreciaza ca, intrucat in baza dispozitiilor art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala s-au facut acte procesuale si s-au administrat probe pe baza carora s-a intocmit actul de sesizare, solutionarea cauzei depinde de acestea. Instanta considera ca aceste dispozitii sunt constitutionale, intrucat, potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) din legea fundamentala, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege - astfel cum este, in speta, Codul de procedura penala - si numai daca se impune, dupa caz, pentru apararea sigurantei nationale, desfasurarea instructiei penale si alte finalitati expres enumerate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite punctele lor de vedere.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca sustinerea privind incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este nefondata, intrucat, conform pct. 2 al art. 8, "o ingerinta in exercitarea libertatii de comunicare este admisibila daca vizeaza, printre altele: protejarea securitatii nationale, a ordinii publice si pentru prevenirea faptelor penale". In acest sens se invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, concretizata in cauzele: "Klass si altii contra Germaniei", 1978, "Malone contra Regatului Unit", 1985, "Huvig contra Frantei", 1990. Asadar, datele sau indiciile temeinice la care fac trimitere dispozitiile art. 91^1 din Codul de procedura penala sunt incluse in motivele pentru care, in conformitate cu art. 8 din conventie, se poate dispune interceptarea convorbirilor telefonice. In ceea ce priveste sustinerea ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale pentru ca nu prevad obligarea organelor de urmarire penala sa depuna la dosar probele pe care s-au intemeiat atunci cand s-a dispus prelungirea autorizatiei de inregistrare, precum si in ceea ce priveste invocarea unor imprejurari ivite in cursul judecatii, de natura sa aduca atingere drepturilor apararii, Guvernul apreciaza ca problemele ridicate nu reprezinta o critica de neconstitutionalitate, ele tinand de modul de aplicare a legii. Se mai arata ca sunt nefondate si sustinerile privind incalcarea prevederilor art. 26 si 28 din Constitutie, intrucat dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala indeplinesc conditiile cerute de art. 49 din Constitutie pentru restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, respectiv legalitatea masurii, scopul acesteia vizand desfasurarea instructiei penale, precum si proportionalitatea masurii cu situatia care a determinat-o.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
    Cu ocazia dezbaterilor in fata Curtii Constitutionale autorii exceptiei de neconstitutionalitate au adus noi argumente in motivarea aspectelor de neconstitutionalitate, care, in esenta, au urmatorul continut:
    1. Cu privire la restrangerea exercitiului dreptului la secretul corespondentei unii reprezentanti ai autorilor exceptiei au sustinut ca exercitiul acestui drept nu poate fi restrans, deoarece art. 28 din Constitutie stabileste fara echivoc ca el este inviolabil si nu prevede nici o limitare speciala a acestei garantii fundamentale. Faptul ca in structura Constitutiei textul art. 49, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, este situat la sfarsitul cap. II, referitor la drepturile si libertatile fundamentale, din cadrul titlului II, creeaza aparenta ca ar putea fi restrans oricare dintre drepturi si libertati. Insa, de exemplu, dispozitiile art. 22 din Constitutie, care consacra dreptul la viata si integritate fizica si psihica, prevad ca acest drept nu poate fi restrans, el fiind garantat in mod neconditionat. De asemenea, se sustine ca nu poate fi restrans exercitiul dreptului la protectia copiilor si a tinerilor sau exercitiul dreptului la protectia persoanelor cu handicap, drepturi consacrate de art. 45 si 46 din Constitutie. Atunci cand legiuitorul constituant a voit sa restranga exercitiul unor drepturi, a enuntat si cazurile de restrangere ori a prevazut ca se vor stabili prin lege limitele si conditiile de exercitare in chiar textul prin care le-a consacrat. Astfel, exercitiul dreptului la libertatea individuala, precum si exercitiul dreptului la inviolabilitatea domiciliului, prevazute la art. 23 si 27 din Constitutie, pot fi restranse in conditiile prevazute cumulativ la art. 23 si 49, respectiv la art. 27 si 49 din legea fundamentala. Dispozitiile art. 40 din Constitutie, care consacra dreptul la greva, prevad ca "Legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept [...]". S-a mai sustinut ca legiuitorul constituant nu a lasat la libera apreciere a legiuitorului ordinar posibilitatea de a restrange exercitiul oricaruia dintre drepturile fundamentale, ci a precizat expres posibilitatea restrangerii prin lege a exercitiului unor drepturi, atunci cand a considerat necesara masura restrangerii, in conditiile prevazute la art. 49 din Constitutie.
    Alti reprezentanti ai autorilor exceptiei au considerat ca exercitiul drepturilor prevazute la art. 26 si 28 din Constitutie poate fi restrans prin ingerinta autoritatii publice in scopul inregistrarii convorbirilor telefonice, insa numai in cadrul procesului penal, care se declanseaza prin acte procedurale. Astfel, in temeiul art. 21 din Constitutie, persoana lezata s-ar putea plange ca nu au existat date si indicii temeinice care sa justifice masura luata.
    2. S-a mai sustinut cu ocazia dezbaterilor ca restrangerea exercitiului dreptului la secretul convorbirilor telefonice ataca insasi substanta dreptului, fiind incalcat principiul proportionalitatii prevazut la art. 49 alin. (2) din Constitutie.
    3. Cu privire la cerinta care izvoraste din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru ca ingerinta autoritatii publice in exercitarea unor drepturi sa fie considerata prevazuta de lege s-a aratat ca trebuie ca norma interna care constituie baza legala a ingerintei sa fie suficient de accesibila si previzibila. Or, dispozitiile legale criticate nu sunt suficient de precise si ele nu prevad garantii adecvate. S-a invocat practica jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat in cazurile "Huvig contra Frantei", 1990, si "Kruslin contra Frantei", 1990, ca legile care autorizeaza ascultarea convorbirilor telefonice trebuie sa fie redactate in termeni "deosebit de precisi", tinand seama ca procedeele tehnice utilizate se perfectioneaza rapid.
    4. Cu privire la lipsa unor garantii din cuprinsul dispozitiilor art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala, care sa ofere protectie contra abuzurilor autoritatilor publice, s-a sustinut ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, pentru ca nu cuprind enumerarea cazurilor in care este admisa interceptarea convorbirilor telefonice, permitand astfel ca aceasta masura sa poata fi luata arbitrar. De asemenea, s-a aratat ca aceleasi dispozitii nu contin nici o garantie procesual penala, intrucat, potrivit art. 278 din Codul de procedura penala, plangerea contra actelor procurorului se rezolva pe linie ierarhica, in cadrul organizatoric al parchetelor. Prin Decizia nr. 486/1997 Curtea Constitutionala a constatat ca aceste dispozitii sunt constitutionale numai in masura in care nu-l opresc pe cel nemultumit de solutionarea unei astfel de plangeri sa se adreseze justitiei. Aceasta decizie insa a fost pronuntata ulterior interceptarii convorbirilor telefonice efectuate in cauza, iar efectele sale, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constitutie, se produc numai pentru viitor, asa incat persoanele interesate, parti in proces, nu au putut la acel moment al interceptarii sa se adreseze justitiei.
    5. In temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-a solicitat extinderea exceptiei de neconstitutionalitate si asupra dispozitiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedura penala, potrivit carora expertizele de specialitate se pot efectua de un laborator medico-legal, de un laborator de expertiza sau de un institut de specialitate. S-a considerat ca in fata instantei de fond se impune sa se efectueze o expertizare a vocii si a vorbirii, inregistrata pe banda magnetica, de catre Institutul National de Expertize Criminalistice - I.N.E.C., infiintat prin Hotararea Guvernului nr. 368/1998, adaugandu-se insa ca acest institut nu are dotarea necesara pentru identificarea vocii inculpatilor si, prin urmare, nu exista garantii pentru a inlatura arbitrariul in procesul penal.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile partilor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala, cuprinse in titlul III cap. II sectiunea V^1 "Inregistrarile audio sau video", care reglementeaza inregistrarile audio sau video ca mijloace de proba, in sensul dispozitiilor art. 64 din acelasi cod, dispozitii potrivit carora: "Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele."
    Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins:
    - Art. 91^1: "Inregistrarile pe banda magnetica ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea motivata a procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea este utila, pentru aflarea adevarului, pot servi ca mijloace de proba, daca din continutul convorbirilor inregistrate rezulta fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
    Autorizarea procurorului se da pentru durata necesara inregistrarii, pana la cel mult 30 de zile, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Autorizarea poate fi prelungita in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.
    Inregistrarile prevazute in alin. 1 pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea procurorului anume desemnat de procurorul general.";
    - Art. 91^2: "Despre efectuarea inregistrarilor mentionate in art. 91^1, organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal in care se mentioneaza autorizatia data de procuror pentru efectuarea interceptarii, numarul sau numerele posturilor telefonice intre care se poarta convorbirile, numele persoanelor care le poarta, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri in parte si numarul de ordine al rolei sau casetei pe care se face imprimarea. Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de urmarire penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. La procesul-verbal se ataseaza, de asemenea, caseta sau rola care contine inregistrarea convorbirii, in original, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala.";
    - Art. 91^3: "Modalitatile si conditiile de efectuare a inregistrarilor aratate in art. 91^1 si 91^2 sunt aplicabile si in cazul oricarei alte inregistrari a convorbirilor pe banda magnetica, autorizate conform legii.";
    - Art. 91^4: "Dispozitiile art. 91^1 sunt aplicabile si in cazul inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art. 91^2, cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.";
    - Art. 91^5: "Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu.
    Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, prezentate de parti, pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege."
    Autorii exceptiei sustin ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale in principal pentru ca sunt contrare prevederilor art. 21, 26, 28 si 49 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederilor art. 6, 8, 17, 18 si 60 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Prevederile constitutionale invocate in motivarea exceptiei au urmatorul cuprins:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 26: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
    (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
    - Art. 28: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
    Dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate in motivarea exceptiei, au urmatorul cuprins:
    - Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului, pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
    2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.";
    - Art. 8: "1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
    2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.";
    - Art. 17: "Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea prevazute de aceasta conventie.";
    - Art. 18: "Restrangerile care, in termenii prezentei conventii, sunt aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decat in scopul pentru care ele au fost prevazute.";
    - Art. 60: "Nici o dispozitie din prezenta conventie nu va fi interpretata ca limitand sau aducand atingere drepturilor omului si libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricarei parti contractante sau oricarei alte conventii la care aceasta parte contractanta este parte."
    De asemenea, in examinarea constitutionalitatii textelor legale Curtea ia in considerare si prevederile art. 20 din Constitutie, potrivit carora: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale."
    Totodata Curtea are in vedere si prevederile art. 11 din Constitutie, potrivit carora: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."
    In ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, desi autorii exceptiei sustin neconstitutionalitatea intregii sectiuni V^1 a titlului III din Codul de procedura penala, totusi, din analiza argumentelor invocate in motivarea exceptiei rezulta ca in realitate sunt criticate numai dispozitiile art. 91^1, respectiv: posibilitatea autorizarii de catre procuror a inregistrarii pe banda magnetica a unor convorbiri efectuate; posibilitatea prelungirii autorizatiei; nereglementarea caii de atac in justitie impotriva autorizatiei date de procuror sau a prelungirii acesteia; neobligarea organului de urmarire penala la depunerea probelor avute in vedere la solicitarea si la autorizarea inregistrarii. Articolele urmatoare din sectiunea V^1 reglementeaza conditiile de forma ale inregistrarilor, ale certificarii autenticitatii si ale redarii acestora, obligativitatea modalitatilor si conditiilor de efectuare a inregistrarilor prevazute la art. 91^1 si in cazul oricarei alte inregistrari a convorbirilor, ca si in cazul inregistrarii de imagini, precum si posibilitatea supunerii expertizei tehnice a mijloacelor de proba prevazute in sectiunea V^1. De altfel, in cauza in care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate au fost folosite ca mijloace de proba numai inregistrari pe banda magnetica ale unor convorbiri interceptate, iar modul concret in care in speta au fost realizate interceptarea, inregistrarea si redarea convorbirilor nu constituie o problema care sa fie supusa controlului de constitutionalitate a legilor, ci este o problema de aplicare a legii, asupra careia Curtea Constitutionala nu se poate pronunta, aceasta ramanand in competenta instantei judecatoresti care solutioneaza procesul penal.
    Examinand continutul prevederilor legale criticate prin exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie, "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate". Apararea eficienta a tuturor acestor valori presupune, in unele cazuri si in conditii riguros reglementate, restrangerea exercitiului chiar si al unor drepturi si libertati fundamentale.
    Curtea retine, de asemenea, ca interceptarea si inregistrarea unor convorbiri sau inregistrarea unor imagini, fara acordul persoanei vizate, constituie, intr-adevar, o restrangere a exercitiului dreptului la respectarea si ocrotirea de catre autoritatile publice a vietii intime, familiale si private, precum si a exercitiului dreptului la inviolabilitatea secretului convorbirilor si al celorlalte mijloace legale de comunicare, drepturi fundamentale consacrate prin art. 26 alin. (1) si art. 28 din Constitutie. Pe de alta parte insa, Curtea mai constata ca insasi Constitutia prevede la art. 49 posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale, in cazuri si in conditii limitativ si precis determinate. Sub acest aspect respectarea conditiilor stabilite de Constitutie pentru restrangerea exercitiului drepturilor consacrate prin art. 26 alin. (1) si art. 28, precum si asigurarea garantiilor impotriva unor ingradiri abuzive ale exercitiului drepturilor respective rezulta din analiza redactarii textelor de lege criticate.
    a) Astfel conditia restrangerii exercitiului dreptului "numai prin lege" se reflecta prin insusi faptul reglementarii acesteia, in detalii, prin sectiunea V^1 a titlului III din Codul de procedura penala, care, ca natura juridica, este o lege.
    b) Conditia ca restrangerea exercitiului dreptului sa fie impusa pentru "desfasurarea instructiei penale" este indeplinita prin indicarea in alin. 1 al art. 91^1 din Codul de procedura penala a cerintei ca autorizarea inregistrarii convorbirilor sa se faca numai "daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea este utila, pentru aflarea adevarului", precum si a cerintei ca pot servi ca mijloace de proba numai inregistrarile din al caror continut "rezulta fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului".
    c) Conditia proportionalitatii este in mod evident indeplinita, daca se are in vedere importanta valorilor aparate impotriva infractiunilor, valori prevazute la art. 1 din Codul penal ("Legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept"), valori raportate la gradul de restrangere a exercitiului unor drepturi pentru potentialii infractori, iar faptul ca insasi existenta dreptului sau a libertatii nu este atinsa rezulta din dispozitiile alin. 2 al art. 91^1 din Codul de procedura penala, potrivit carora restrangerea nu poate fi decat vremelnica, autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor acordandu-se doar pentru cel mult 30 de zile, cu posibilitatea eventualei prelungiri pentru motive temeinic justificate.
    Examinand sustinerile autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, referitoare la lipsa garantiilor procedurale pentru prevenirea sau inlaturarea eventualelor abuzuri in aplicarea dispozitiilor legale criticate, Curtea Constitutionala constata ca acestea nu sunt intemeiate. Intr-adevar, in textele art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala sunt prevazute suficiente garantii, prin reglementarea in detaliu a justificarii emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitatilor de efectuare a inregistrarilor, a consemnarii si certificarii autenticitatii convorbirilor inregistrate, a redarii integrale a acestora, iar eventuala nerespectare de catre organul de urmarire penala a acestor reglementari nu constituie, astfel cum s-a mai aratat anterior, o problema de constitutionalitate a textelor legale, ci una de aplicare a lor, ceea ce insa excede competentei Curtii Constitutionale, intrucat, potrivit tezei a doua a alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei". Asa fiind, examinarea si solutionarea acestor aspecte sunt de competenta exclusiva a instantei de judecata investite cu solutionarea procesului penal.
    In lumina dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie Curtea constata, de asemenea, ca dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile actelor internationale aplicabile in materie.
    De altfel, in cadrul preocuparilor pentru perfectionarea legislatiei, inclusiv sub aspectul realizarii reformei procedurii penale, dispozitiile art. 91^1 - 91^5 au fost introduse in Codul de procedura penala prin Legea nr. 141/1996 tocmai in scopul punerii de acord a reglementarilor interne cu reglementarile internationale pertinente.
    Astfel Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale admite prin prevederile art. 8 pct. 2 amestecul unei autoritati publice in exercitarea dreptului la respectarea vietii private si familiale a persoanei, a domiciliului sau si a corespondentei sale, "in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale [...]". Culegerea de informatii si date cu privire la pregatirea savarsirii unor infractiuni sau la derularea actiunilor cu caracter infractional se realizeaza, fara indoiala, in scopul "desfasurarii instructiei penale" (chiar daca se face anterior momentului inceperii urmaririi penale) si constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de "prevenire a faptelor penale".
    Art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata si promulgata de Adunarea generala a O.N.U. prin Rezolutia nr. 217A (III) din 10 decembrie 1948, prevede ca "Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondenta, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri". Acelasi document international prevede insa, la pct. 2 al art. 29, ca "In exercitarea drepturilor si libertatilor sale fiecare persoana este supusa numai ingradirilor stabilite de lege in scopul exclusiv al asigurarii recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti si in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica".
    In examinarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea Constitutionala are in vedere, de asemenea, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului privind supravegherea secreta a comunicatiilor postale si telefonice, in conformitate cu dispozitiile art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, in cazul "Klass si altii contra Germaniei", 1978, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca "puterea de a supraveghea in secret cetatenii este o caracteristica a statului politist si nu este tolerata de catre conventie decat in masura strict necesara apararii institutiilor democratice". S-a considerat totodata ca legislatia trebuie sa aiba un scop legitim, privit din perspectiva conventiei, si anume "de a proteja securitatea nationala si de a asigura apararea ordinii si prevenirea infractiunilor". De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca "societatile democratice sunt amenintate in zilele noastre de forme foarte complexe de spionaj si de terorism, astfel incat statul trebuie sa fie capabil, pentru a combate eficient aceste amenintari, sa supravegheze in secret elementele subversive care opereaza pe teritoriul sau. Ea trebuie deci sa admita ca existenta unor dispozitii legislative care acorda puteri de supraveghere secreta a corespondentei, a trimiterilor postale si a telecomunicatiilor este necesara intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala ori apararea ordinii si pentru prevenirea infractiunilor".
    Celelalte cazuri din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocate de autorii exceptiei, nu confirma neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate. Intr-adevar, Curtea europeana a statuat in cazul "Malone contra Regatului Unit", 1985, ca si in cazurile "Kruslin contra Frantei", 1990, si "Huvig contra Frantei", 1990, ca legea care prevede posibilitatea unor ingerinte ale autoritatilor publice in viata intima, familiala si privata a persoanei ori in secretul corespondentei sale, respectiv restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale, trebuie sa aiba "suficienta claritate pentru a da individului o protectie adecvata impotriva arbitrarului" si sa fie accesibila "pentru persoana in cauza, care, in plus, trebuie sa poata sa-i prevada consecintele in privinta sa". Din perspectiva acestor statuari Curtea Constitutionala constata ca textele art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala sunt clare si contin garantii corespunzatoare impotriva interpretarii si aplicarii lor arbitrare, precum si ca, fiind publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, orice cetatean are posibilitatea sa ia cunostinta de ele si sa prevada consecintele ce decurg din lege.
    Curtea, trecand la examinarea sustinerilor autorilor exceptiei, potrivit carora dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece nu permit accesul liber in justitie printr-o cale de atac impotriva autorizatiei date de procuror, constata ca nici acestea nu pot fi retinute. Intr-adevar, posibilitatea atacarii in justitie a unei masuri dispuse de procuror in timpul urmaririi penale presupune comunicarea masurii respective catre persoana vizata. Or, dupa cum a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cazul "Klass si altii contra Germaniei", 1978, "faptul de a nu informa pe cel interesat la terminarea supravegherii [...] nu ar putea fi incompatibil cu art. 8, intrucat tocmai aceasta abtinere este aceea care asigura eficienta masurii".
    De altfel, legislatia procedurala penala romana asigura controlul prin justitie si in acest domeniu. Instanta de judecata careia i se prezinta ca mijloace de proba inregistrari ale convorbirilor sau inregistrari de imagini are datoria sa examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalitatii si temeiniciei autorizarii si efectuarii inregistrarilor. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala, orice persoana care se considera lezata in drepturile sau interesele sale prin actele sau masurile luate ori dispuse de procuror poate introduce plangere pe cale ierarhica in sistemul organelor Ministerului Public. In plus, pe baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, referitoare la constitutionalitatea dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, s-a deschis calea actiunii in justitie pentru persoana nemultumita de modul de solutionare a plangerii sale in cadrul ierarhiei organelor Ministerului Public, in cauzele care nu ajung in fata instantelor de judecata, facandu-se aplicarea in mod direct a prevederilor art. 21 din Constitutie.
    In sfarsit, Curtea analizeaza solicitarea formulata de aparatorii unora dintre autorii exceptiei, cu ocazia dezbaterii cauzei la Curtea Constitutionala, in sensul de a se extinde controlul de constitutionalitate, in conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, si asupra dispozitiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedura penala, intrucat nici un institut de specialitate din tara nu are in prezent dotarea tehnica necesara pentru a putea efectua expertizarea inregistrarilor audio sau video, in special expertizarea autenticitatii vocii. Sub acest aspect Curtea constata ca o asemenea cerere nu poate fi primita din trei motive. In primul rand, pentru ca, in conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si cu cele ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptiile de neconstitutionalitate a unor legi sau ordonante ori a unor dispozitii ale acestora pot fi ridicate doar in fata instantelor de judecata, iar nu si direct in fata Curtii Constitutionale. In al doilea rand, pentru ca extinderea controlului de constitutionalitate, conform dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, se poate face doar in cazul admiterii exceptiei ridicate in fata unei instante de judecata, Curtea Constitutionala urmand a se "pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare", iar in cauza de fata exceptia de neconstitutionalitate nu este admisa nici cu privire la textele de lege criticate prin sesizare. In al treilea rand, Curtea retine ca existenta sau inexistenta dotarilor tehnice, precum si posibilitatea sau imposibilitatea efectuarii unei expertizari concludente sunt probleme care vizeaza modul de punere in aplicare a prevederilor legale, iar nu constitutionalitatea acestora. De altfel, instanta de judecata, la cererea oricareia dintre parti sau din oficiu, poate dispune expertizarea inregistrarilor, iar in functie de pertinenta concluziilor expertizei apreciaza daca si in ce masura inregistrarile vor fi admise ca mijloc de proba pentru solutionarea cauzei.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 21, 26, 28, 49, al art. 58 alin. (2), al art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 2 alin. (3), al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala, ridicata in Dosarul nr. 20/1999 al Curtii Militare de Apel de Gheorghe Trutulescu, Ioan Suciu, Catalin Tanase, Constantin Minea, Liviu Constantin Lazar, Silviu Dimitrie Eftimie, Gabriel Negoescu, Dumitru Popescu, Valentin Vasilescu, Marian Chiata, Zenobie Ioan Aldulescu, Bogdan Corin Aldulescu, Stelian Gheorghe, Daniela Nicoleta Negoescu, Sorin Cristian Rosca, Stefan Andreias, Chahin Nizar, Hitam Silim si Jamal Al Atm.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 3 februarie 2000.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu