Decizia Nr.208 din 15.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de George Voinescu în Dosarul nr. 121/46/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că în motivarea acesteia nu au fost evidenţiate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 121/46/2010, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de George Voinescu într-o cauză având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că măsura suspendării dreptului de a conduce, până la soluţionarea cererii de anulare a permisului de conducere, încalcă prezumţia de nevinovăţie şi prezumţia de legalitate a actelor emise de autorităţile statului. În opinia sa, faptul că pe rolul unei instanţe există o acţiune în anularea unui permis de conducere nu justifică suspendarea dreptului de a conduce, dobândit cu respectarea tuturor cerinţelor legale. Susţine că este nesocotit art. 53 din Constituţie, întrucât textul de lege criticat nu doar că restrânge, ci chiar elimină dreptul de a conduce, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii privind constatarea de către instanţă a nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la obţinerea permisului de conducere.Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivarea acestei opinii evidenţiază scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, enunţat în art. 1 alin. (2) din aceasta, precum şi preeminenţa interesului public al cetăţenilor de a nu fi expuşi riscului pe care îl presupune exercitarea dreptului de a conduce de către o persoană asupra căreia planează suspiciuni referitoare la stăpânirea abilităţilor şi cunoştinţelor necesare unei astfel de activităţi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009. Ordonanţa de urgenţă criticată are un articol unic prin care, după alin. (7) al art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins: „În situaţia în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanţa de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.“Ţinând cont de prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază“, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, având conţinutul mai sus redat.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ordonanţa de urgenţă criticată contravine dispoziţiilor art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului“, art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“ şi art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi“. De asemenea, mai invocă şi art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil“ din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu referire la prezumţia de nevinovăţie consacrată de art. 6 paragraful 2.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009. Astfel, prin Decizia nr. 329 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ. Or, dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu restrâng drepturi sau libertăţi constituţionale, ci stabilesc posibilitatea autorităţii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanţa de judecată în vederea anulării permisului de conducere obţinut cu nerespectarea prevederilor legale. Totodată, Curtea a observat că între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică şi practică ori prin susţinerea formală a acestora şi ocrotirea interesului general, care se identifică în acest caz cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, legiuitorul a înţeles să dea prioritate celui din urmă.De asemenea, Curtea constată că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii pronunţate de instanţa chemată să aprecieze dacă permisul a fost obţinut cu încălcarea normelor legale, nu poate fi considerată o nesocotire a prezumţiei de nevinovăţie. În jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 1.368 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 900 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a statuat că prezumţia de nevinovăţie este proprie doar procesului penal, neavând nicio legătură cu cauzele de natură civilă, comercială, fiscală sau de contencios administrativ, întrucât este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei. Or, reţinerea şi arestarea nu pot fi puse în discuţie decât cu prilejul unui proces penal, în cadrul căruia, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, respectarea prezumţiei de nevinovăţie este obligatorie, potrivit prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Totodată, Curtea observă că prezumţia de legalitate a actelor emise de autorităţile statului, a cărei încălcare o reclamă autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu este consacrată la nivel constituţional, ci reprezintă o prezumţie de ordin legal, ce poate fi răsturnată prin mijloacele de probă administrate în cursul procesului, aprecierea asupra acesteia revenind judecătorului cauzei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de George Voinescu în Dosarul nr. 121/46/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu