DECIZIE   Nr. 202 din 25 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 68 din 16 februarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Gabriel Adrian Iancu in Dosarul nr. 1.025/1999 al Curtii de Apel Galati - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile. Procedura de citare este legal indeplinita.
    La dosarul cauzei aparatorul autorului exceptiei a depus cerere de amanare a judecarii, cu motivarea ca, fiind bolnav, nu se poate prezenta la dezbateri.
    Procurorul nu se opune la cererea de amanare astfel formulata.
    Curtea, deliberand asupra cererii, o respinge, avand in vedere ca, intrucat este o a doua cerere de amanare pentru lipsa de aparare, formulata de aceeasi parte, nu sunt indeplinite dispozitiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila, iar, in plus, conform prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, ar fi fost posibila o substituire a avocatului angajat de autorul exceptiei.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, a respins o exceptie de neconstitutionalitate avand acelasi obiect si precizand ca motivele care au determinat aceasta solutie subzista si in cauza de fata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 iunie 1999 Curtea de Apel Galati - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Gabriel Adrian Iancu intr-o cauza penala avand ca obiect judecarea recursului declarat de autorul exceptiei impotriva Deciziei Tribunalului Galati nr. 383/1999.
    In sustinerea exceptiei autorul acesteia arata ca dispozitiile legale criticate, care interzic luarea unor masuri de individualizare a executarii pedepsei, cum sunt suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de munca, in cazul unor infractiuni grave, sunt neconstitutionale, deoarece contravin principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, inscris in art. 16 alin. (1) din Constitutie, in art. 123 alin. (2) din legea fundamentala, privind independenta judecatorilor, precum si in art. 20 din Constitutie referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, la care Romania este parte.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta arata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece, prin modificarile legislative aduse prin Legea nr. 140/1996 institutiilor suspendarii conditionate a executarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si executarii pedepsei la locul de munca, "legiuitorul nu a inteles sa creeze o inegalitate de aplicare a unor dispozitii legale, ci a dorit sa evidentieze pericolul social deosebit pe care il prezinta pentru societate infractiunile intentionate pentru care legea prevede pedepse mai mari de 12 ani". De asemenea, se apreciaza ca reglementarile legislative mentionate nu pot fi considerate ca o impiedicare a instantei de a individualiza pedepsele conform art. 72 din Codul penal, individualizare care trebuie facuta in limitele si in cadrul legal existent si care nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 123 alin. (1) din Constitutie.
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca din cuprinsul prevederilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal rezulta ca legiuitorul a inteles sa excluda de la beneficiul suspendarii conditionate a executarii pedepsei, al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si al executarii pedepsei la locul de munca pe acei infractori care au savarsit infractiuni intentionate grave, oricare ar fi natura acestora, sau infractiunile de violenta nominalizate in texte. Prin criteriile si exceptiile pe care legiuitorul le prevede pentru aplicarea acestor mijloace de individualizare a executarii pedepselor nu se poate sustine ca se aduce atingere dispozitiei constitutionale din art. 16 privitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice si nici reglementarilor internationale privind egalitatea in fata legii, deoarece criteriile legate de gravitatea si de natura faptelor se aplica tuturor persoanelor care au savarsit astfel de fapte, fara privilegii sau discriminari. Se invoca in acest sens Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 din Codul penal, statuand ca acest text nu contravine prevederilor constitutionale criticate, deoarece limitarea aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi. In ceea ce priveste afirmatia autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal ar contraveni prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, Guvernul arata ca exceptia este neintemeiata, deoarece independenta judecatorilor nu se poate realiza nesocotind legea, ci numai in cadrul si in limitele acesteia. In concluzie, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate privind art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, raportat la art. 16 alin. (1) si la art. 123 alin. (1) din Constitutie, este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Textele de lege criticate ca fiind neconstitutionale au urmatorul continut:
    - Art. 81 alin. 3 din Codul penal: "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura."
    - Art. 86^1 alin. 3 din Codul penal: "Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura."
    - Art. 86^7 alin. 3 din Codul penal: "Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura."
    Autorul exceptiei, invocand neconstitutionalitatea prevederilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, apreciaza ca au fost incalcate art. 16 alin. (1), art. 20 si art. 123 alin. (2) din Constitutie, art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, considera ca dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal trebuie corelate cu modificarile limitelor pedepselor stabilite de Legea nr. 140/1996.
    Cu privire la dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta, statuandu-se prin mai multe decizii ca aceste prevederi sunt constitutionale. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, si prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999. In considerentele acestor decizii Curtea a retinut ca, desi prin art. 81 alin. 3 legiuitorul a restrans aplicarea masurii de individualizare a pedepsei, in sensul ca nu poate fi dispusa in cazul persoanelor care au savarsit, cu intentie, infractiunile mentionate de acest text de lege, aceasta nu contravine insa prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), deoarece limitarea legala a aplicarii suspendarii conditionate nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi. Drepturile fundamentale reprezinta o constanta a personalitatii cetateanului, o sansa egala acordata fiecarui individ si, din aceasta cauza, principiul egalitatii cuprinde egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetateni in comparatie cu alta. In aceasta situatie este evident ca regimul pedepselor constituie o problema de politica penala, pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii. Prin masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei in conditiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmarit in exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. In asemenea conditii incalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune in discutie numai daca instituirea unor astfel de masuri ar crea discriminari intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant. Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.
    In legatura cu sustinerea conform careia limita de 12 ani, prevazuta la art. 81 alin. 3 din Codul penal, pana la care poate fi acordata suspendarea conditionata a executarii pedepsei este necesar sa fie reevaluata fata de limitele speciale ale pedepsei inchisorii prevazute de Legea nr. 140/1996, Curtea constata ca, desi reala, aceasta nu este totusi o problema de control de constitutionalitate a legii, ci este o problema ce apartine domeniului politicii penale, care intra in competenta exclusiva a legiuitorului, singurul indreptatit sa modifice si sa completeze dispozitiile legale in vigoare, in temeiul art. 58 alin. (1) din Constitutie. In sensul celor aratate este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 119 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 554 din 12 noiembrie 1999.
    De asemenea, referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999, subliniind ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii care adopta reglementari, inclusiv pentru instituirea mijloacelor de individualizare a pedepselor, asa cum sunt suspendarea executarii pedepsei, in cele doua forme ale sale, si executarea pedepsei la locul de munca, precum si in vederea stabilirii conditiilor si a sferei de incidenta ale acestor mijloace de individualizare a executarii pedepselor.
    Solutiile adoptate de Curtea Constitutionala in aceste decizii, precum si considerentele pe care s-au intemeiat isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
    Pe de alta parte, referitor la critica potrivit careia dispozitiile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal incalca prevederile art. 123 alin. (2) din Constitutie privitoare la independenta judecatorilor, Curtea constata ca aceasta este, de asemenea, neintemeiata, deoarece judecatorii nu pot fi independenti fata de lege. Individualizarea judiciara a pedepsei, pe care judecatorii sunt chemati sa o infaptuiasca, poate avea loc numai in cadrul individualizarii legale, care este opera legiuitorului. Or, tocmai in cadrul individualizarii legale au fost instituite mijloacele de individualizare, care sunt suspendarea executarii pedepsei, in cele doua forme ale acesteia, si executarea pedepsei la locul de munca, si pe care judecatorii sunt obligati sa le aplice in stricta conformitate cu legea.
    In sfarsit, Curtea constata ca este neintemeiata si referirea autorului exceptiei la art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care consacra egalitatea in fata legii si dreptul la o egala protectie a legii, precum si referirea la dispozitiile corespunzatoare din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si la cele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, fata de precizarile anterioare privind dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, nu se poate sustine ca textele de lege criticate incalca aceste prevederi ale documentelor internationale si, implicit, ale art. 20 alin. (2) din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Gabriel Adrian Iancu in Dosarul nr. 1.025/1999 al Curtii de Apel Galati - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu