DECIZIE   Nr. 201 din 25 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 4 din  7 ianuarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, exceptie ridicata de Costica Calarasu in Dosarul nr. 3.662/1999 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece Legea nr. 140/1996 a fost adoptata de Parlament in perioada mandatului de 4 ani.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala, prin Incheierea din 16 septembrie 1999, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996, ridicata, prin aparator, de inculpatul recurent Costica Calarasu in Dosarul nr. 3.662/1999 al acelei instante. Prin aceeasi incheiere a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Autorul exceptiei considera ca Legea nr. 140/1996 a fost adoptata cu incalcarea prevederilor art. 60 alin. (4) din Constitutie, intrucat, desi este o lege organica in sensul prevederilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, totusi a fost adoptata in perioada de prelungire a mandatului Parlamentului. Potrivit sustinerilor autorului exceptiei, mandatul Parlamentului anterior a expirat la data de 3 noiembrie 1996, iar noul Parlament s-a intrunit legal la 23 decembrie 1996.
    Exprimandu-si opinia, instanta considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, intrucat mandatul Parlamentului a fost legal prelungit, acesta functionand in limitele legii la data adoptarii actului normativ in discutie.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a putea formula si transmite punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata. Contrar sustinerilor autorului exceptiei, mandatul Parlamentului ales in 1992 a expirat la data de 16 octombrie 1996, iar noul Parlament a fost convocat de Presedintele Romaniei pentru data de 22 noiembrie 1996, intervalul dintre aceste doua date reprezentand perioada de prelungire a mandatului Camerelor conform prevederilor art. 60 alin. (4) din Constitutie. Adoptarea Legii nr. 140/1996, se arata in continuare, nu s-a facut in aceasta perioada de tranzitie, ci in zilele de 25 septembrie 1996 de catre Senat si de 30 septembrie 1996 de catre Camera Deputatilor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, legea criticata, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Autorul exceptiei critica Legea nr. 140/1996 in integralitatea ei, considerand ca este neconstitutionala datorita nerespectarii conditiilor de adoptare prevazute la art. 60 alin. (4) si la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca referirea la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie nu este relevanta, intrucat, in conditiile in care acest text constitutional prevede ca "infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora" pot fi reglementate numai prin lege organica, Legea nr. 140/1996 a fost adoptata cu votul majoritar prevazut la art. 74 alin. (1) din Constitutie pentru legi organice, fapt necontestat de autorul exceptiei. Acesta sustine doar ca, la data adoptarii legii, Parlamentul se afla in perioada de prelungire a mandatului sau.
    Prin urmare, exceptia ridicata urmeaza sa fie examinata prin raportare la prevederile art. 60 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora "Mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament. In aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice".
    Sub acest aspect Curtea constata ca autorul exceptiei confunda data adoptarii legii cu cea a inregistrarii si numerotarii ei. De altfel, Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996, dar a constatat ca exceptia era nefondata si a respins-o ca atare. Astfel, prin Decizia nr. 120 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 537 din 3 noiembrie 1999, s-a retinut ca perioada de prelungire a mandatului Parlamentului ales in 1992 s-a situat intre 16 octombrie si 22 noiembrie 1996, interval in care ii era interzis prin Constitutie sa adopte, sa modifice sau sa abroge legi organice. S-a mai aratat cu acel prilej ca prevederile art. 60 alin. (4) din Constitutie se refera exclusiv la adoptarea, modificarea sau abrogarea unei legi organice, iar nu la promulgarea, inregistrarea, numerotarea sau publicarea legii respective. Or, Legea nr. 140/1996 a fost adoptata de Senat la 25 septembrie 1996, iar de Camera Deputatilor la 30 septembrie 1996, date anterioare perioadei de prelungire a mandatului Parlamentului care a adoptat legea. Dupa adoptarea acestei legi, respectiv la 5 octombrie 1996, Curtea Constitutionala a fost sesizata in vederea exercitarii controlului de constitutionalitate a legii inainte de promulgare, in conditiile art. 144 lit. a) din Constitutie. Sesizarea a fost respinsa prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, comunicata Presedintelui Romaniei la aceeasi data. Astfel, legea a fost promulgata prin Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996 impreuna cu decizia mentionata a Curtii Constitutionale. Aceste din urma date sunt de altfel nerelevante sub aspectul constitutionalitatii legii, importanta fiind doar data adoptarii ei de catre ambele Camere ale Parlamentului.
    Considerentele deciziilor anterioare sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale si, prin urmare, exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 din Constitutie, precum si al art. 1 si 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, exceptie ridicata de Costica Calarasu in Dosarul nr. 3.662/1999 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 1999.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu