DECIZIE Nr.
200 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) si ale art. 39 din Legea
nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 25 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Măria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) şi ale art. 39 din Legea
nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Johann
Adam în Dosarul nr. 7.156/2006 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei, arătând că prevederile de lege criticate nu instituie
un tratament diferenţiat în funcţie de domiciliul adoptatorului, aceste prevederi fiind în concordanţă cu
prevederile Convenţiei cu privire la drepturile copilului. Arată că, de fapt,
criticile autorului excepţiei vizează o omisiune de reglementare, aspect care
excedează competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.156/2006, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3
alin. 1 lit. c) si ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic
al adopţiei, excepţie ridicată de Johann Adam.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că
prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate,
deoarece „în domeniul adopţiilor fac o discriminare între cetăţenii români,
după criteriul domiciliului, nerespectându-se anumite drepturi ale cetăţenilor
români care domiciliază în străinătate, în comparaţie cu cetăţenii români care
domiciliază în România".
Tribunalul Arad - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate vizând prevederile
art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 273/2004 este neîntemeiată. In ce priveşte
prevederile art. 39 din aceeaşi lege consideră că acestea contravin art. 16
alin. (1) din Constituţie, întrucât legiuitorul a omis să reglementeze
posibilitatea cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate de a adopta un
copil cu domiciliul în România.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
soluţia adoptată de legiuitor în materia adopţiei dă expresie dispoziţiilor
cuprinse în Convenţia cu privire la drepturile copilului, dispoziţii potrivit
cărora adopţia internaţională trebuie să reprezinte o soluţie subsidiară,
posibilă numai atunci când copilul nu poate fi încredinţat spre adopţie în
ţară.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 3 lit. c) şi art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind
regimul juridic ai adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 557 din 23 iunie 2004,
prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 3 lit. c): „In
înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
[...]
c) adopţie internă - adopţia în care atât
adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în
România;"
- Art. 39: „Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România
poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre
soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul
copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei
interne."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între
cetăţeni, art. 7 - Românii din străinătate, art. 16 - Egalitatea în drepturi şi
art. 17 - Cetăţenii români în străinătate.
Examinând prevederile de lege criticate, Curtea reţine
că cele două texte atacate stabilesc unele condiţii pentru încuviinţarea
adopţiei interne, şi anume, atunci când adoptatorul sau familia adoptatoare,
cât şi adoptatul au domiciliul în România [art. 3 lit. c)], precum şi
condiţiile în care poate fi realizată adopţia internaţională, când adoptatorul
sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este
bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii
adopţiei interne (art. 39).
In speţă, autorul excepţiei, persoană fizică cu dublă
cetăţenie, română şi germană, cu domiciliul în Germania, este soţul mamei
copilului pentru care este solicitată adopţia. Acesta consideră că stabilirea
domiciliului adoptatorului drept criteriu pentru încuviinţarea adopţiei creează un regim discriminatoriu între
cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi cetăţenii români cu domiciliul
în România.
Analizând aceste critici de neconstituţionalitate,
Curtea observă că ele vizează, de fapt, nemulţumirea autorului excepţiei că
legiuitorul nu reglementează şi posibilitatea cetăţeanului român cu domiciliul
în străinătate să adopte un copil care are domiciliul în România. Aceste
aspecte privesc, însă, modificarea şi completarea legii, ceea ce, contrar art.
2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ar presupune ca instanţa de contencios
constituţional să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului,
atribuţie care excedează competenţei sale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 lit. c) şi ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Johann Adam în Dosarul nr!
7.156/2006 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Măria Bratu