DECIZIE   Nr. 20 din  2 februarie 2000

referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si a dispozitiilor art. 198 din aceeasi lege prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 72 din 18 februarie 2000

    In temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie si al art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, Curtea Suprema de Justitie a solicitat Curtii Constitutionale la data de 6 ianuarie 2000 sa constate "neconstitutionalitatea Legii privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, adoptata de Parlamentul Romaniei la 29 decembrie 1999, in partea privind art. 41 alin. (2) si art. 198, prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca".
    Sesizarea Curtii Constitutionale s-a hotarat in sedinta din data de 6 ianuarie 2000 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie prin votul unanim al celor 55 de membri prezenti din totalul de 60 de membri ai Curtii, potrivit art. 20 si art. 26 lit. d) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata.
    Sesizarea de neconstitutionalitate constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 5A/2000.
    Prin sesizarea de neconstitutionalitate formulata se considera ca dispozitiile art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, referitoare la stabilirea varstei standard de pensionare de 60 de ani pentru femei si, respectiv, de 65 de ani pentru barbati si la esalonarea aplicarii acestei prevederi pe termen de 13 ani, contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie care consfintesc egalitatea in drepturi a cetatenilor, deoarece creeaza, discriminatoriu, o situatie mai grea pentru "unii asigurati care ar avea dreptul sa primeasca pensie la o data cu mult mai indepartata decat alti asigurati".
    De asemenea, se apreciaza ca art. 198 din noua lege a pensiilor, prin care, printre altele, a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, incalca prevederile constitutionale ale art. 16, potrivit carora: (1) "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
    Autorul sesizarii de neconstitutionalitate arata ca dispozitiile art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata, prevad: "Magistratii cu o vechime de cel putin 25 de ani in magistratura beneficiaza, la implinirea varstei prevazute de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din venitul net [...]." Conform sustinerii Curtii Supreme de Justitie, aceste dispozitii legale au intrat in vigoare in luna august 1997, magistratilor pensionati cu aceasta data acordandu-li-se pensie de serviciu, iar celor pensionati anterior datei intrarii in vigoare recalculandu-li-se cuantumul pensiei, astfel ca in prezent toti magistratii pensionari beneficiaza de pensie de serviciu. Or, in urma abrogarii acestor dispozitii legale, prin intermediul art. 198 din noua lege a pensiilor, magistratii care vor fi pensionati dupa data intrarii in vigoare a acestei legi nu vor mai beneficia de pensie de serviciu. Astfel, se creeaza o discriminare intre cele doua categorii de magistrati pensionari, in functie de data pensionarii, ceea ce se considera ca infrange principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor inscris in art. 16 din Constitutie.
    In continuare autorul sesizarii de neconstitutionalitate mai arata ca "instituirea pensiei de serviciu pentru magistrati a aparut ca o necesitate izvorata din statutul profesional al acestora", care impune anumite interdictii relative, de exemplu la: exercitarea directa sau prin persoane interpuse a activitatilor de comert; participarea la administrarea ori la conducerea unor societati comerciale sau civile; indeplinirea calitatii de expert sau de arbitru desemnat de parti intr-un proces; indeplinirea oricarei alte functii publice sau private, cu exceptia functiilor didactice in invatamantul superior. De aceea, pentru magistrati, practic, singura sursa de existenta in timpul activitatii este salariul, iar dupa retragerea din activitate, pensia, fara posibilitatea acumularii unor rezerve materiale pentru perioada ulterioara pensionarii.
    In sensul ca pensia de serviciu reprezinta in mod necesar si legitim o forma de garantare a drepturilor magistratilor sunt invocate si prevederile cap. 6 al Cartei europene privind statutul judecatorilor, intitulat "Remunerarea si protectia sociala" cu recomandari precise pentru statele europene de a le respecta si de a le include in ordinea de drept interna. Potrivit art. 4 din capitolul mentionat, magistratii, atunci cand "au implinit varsta legala pentru incetarea functiei", au dreptul la "plata unei pensii al carei nivel trebuie sa fie cat mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneratii primite pentru activitatea jurisdictionala".
    De asemenea, Curtea Suprema de Justitie, argumentand necesitatea instituirii pensiei de serviciu pentru magistrati, invoca si faptul ca "in statele europene cu un anumit grad de dezvoltare, inclusiv Romania, dreptul la pensie de serviciu il au toate fortele de aparare a ordinii publice - armata, politia si serviciile speciale", care, prin activitatea lor, "isi asuma un risc intru apararea ordinii de drept, asigurand linistea in societate". Or, continua autorul sesizarii de neconstitutionalitate, "justitia face parte si ea din fortele publice chemate sa mentina ordinea de drept, pentru aceasta pronuntand hotarari prin care se ordona incetarea incalcarii unor drepturi in societate atunci cand se reclama incalcarea acestora, iar executarea hotararilor judecatoresti, atunci cand este nevoie, este asigurata prin forta coercitiva a statului de celelalte forte de aparare a ordinii publice". Totodata, aratandu-se ca "justitia este in ultima instanta cea care asigura armonia juridica si echilibrul in societate", se arata ca "recunoasterea dreptului la pensie de serviciu pentru magistrati", consacrata ca atare prin art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, "se incadreaza in organizarea politico-juridica a statului de drept".
    Conform dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea formulata de Curtea Suprema de Justitie a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, spre a-si putea exprima punctele de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca obiectia de neconstitutionalitate ce vizeaza art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensionare si alte drepturi de asigurari sociale, in raport cu prevederile art. 16 din Constitutie, este neintemeiata. Se considera ca esalonarea cresterii varstelor de pensionare, pe o perioada de 13 ani, nu creeaza o situatie grea in mod discriminatoriu pentru asiguratii care se vor pensiona la o data mai indepartata, deoarece, incepand cu anul 1990, in institutiile si intreprinderile de stat timpul de munca a fost de 5 zile pe saptamana, a cate 8 ore, iar nu de 6 zile pe saptamana, cum a fost pana la aceasta data. De aceea Guvernul sustine ca "este echitabil, iar nu discriminatoriu, ca esalonarea ajungerii la noua varsta standard sa tina seama de diferentele de program de lucru mentionate".
    In ceea ce priveste sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 din noua lege a pensiilor, prin care se abroga art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, Guvernul apreciaza ca aceasta este intemeiata, deoarece sunt infrante prevederile constitutionale ale art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi si, implicit, cele ale art. 124 alin. (2) si ale art. 131 alin. (2), care stabilesc statutul juridic special al judecatorilor si al procurorilor, precum si cele ale art. 11, conform carora obligatiile ce revin statului roman din actele internationale ratificate de Parlament trebuie indeplinite "intocmai si cu buna-credinta". Deoarece, datorita numeroaselor incompatibilitati si interdictii pentru magistrati, singura sursa de venit a acestora sunt drepturile salariale si, respectiv, pensia, dupa retragerea din activitate se creeaza o situatie discriminatorie fata de categorii profesionale cu statut asemanator. In acest sens Guvernul invoca situatia militarilor care, conform statutului lor, au aceleasi interdictii si incompatibilitati, beneficiind, de asemenea, de pensie de serviciu, prevazuta de Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificarile si completarile ulterioare, care nu a fost insa abrogat prin art. 198 din noua lege a pensiilor.
    In continuare, in punctul de vedere al Guvernului, se precizeaza ca Justitia atrage la bugetul de stat venituri substantiale, astfel ca plata pensiilor de serviciu pentru magistrati nu reduce bugetul asigurarilor sociale de stat. De altfel, potrivit art. 103 alin. 3 din Legea nr. 92/1992, republicata, numai "Partea din pensia de serviciu care depaseste nivelul pensiei din sistemul asigurarilor sociale de stat se suporta din bugetul de stat", in timp ce pensiile militarilor sunt platite in totalitate de la bugetul de stat.
    In final, se arata ca, deoarece Romania a aderat la Statutul Consiliului Europei, fiind membra a acestui organism, are obligatia sa respecte Carta europeana privind statutul judecatorilor, adoptata in 1998, si care garanteaza judecatorilor, in mod special, "plata unei pensii al carui nivel trebuie sa fie cat mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneratii primita pentru activitatea jurisdictionala". De aceste prevederi s-a tinut seama atunci cand s-a reglementat pensia de serviciu pentru magistrati prin art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    In temeiul art. 5 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a solicitat precizari din partea Ministerului Justitiei, referitoare la obligatiile ce revin statului roman din prevederile Cartei europene privind statutul judecatorilor, document invocat in sesizarea formulata de Curtea Suprema de Justitie. In consideratiile Ministerului Justitiei, cuprinse in Adresa nr. 217 din 20 ianuarie 2000, se arata ca: "Documentul in discutie a fost adoptat in unanimitate de catre participantii la reuniunea multilaterala de la Lisabona, din 8 - 10 iulie 1999, magistrati si reprezentanti ai ministerelor de justitie din 25 de tari membre ale Consiliului Europei." Conform precizarilor Ministerului Justitiei, "Carta, care contine obiective si principii elaborate in continuarea Recomandarii nr. R (94) 12 a Comitetului Ministrilor cu privire la independenta, eficienta si rolul judecatorilor, reprezinta o noua etapa in realizarea unui spatiu judiciar comun in Europa. Ea are, asadar, aceeasi valoare ca recomandarea". In ceea ce priveste forta juridica a recomandarilor date de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, se precizeaza ca "aceste documente sunt date in baza si, uneori, chiar in completarea conventiilor Consiliului Europei. De remarcat ca toate conventiile Consiliului Europei sunt adoptate de catre Comitetul Ministrilor al acestei importante organizatii internationale guvernamentale".

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate formulata de Curtea Suprema de Justitie, punctul de vedere al Guvernului, consideratiile Ministerului Justitiei, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile criticate ale Legii privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Potrivit dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 3 alin. (2) si ale art. 17 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata in conditii legale de Curtea Suprema de Justitie.
    Critica de neconstitutionalitate cuprinsa in aceasta sesizare se refera la doua texte ale Legii privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedintele din 29 decembrie 1999.
    Cele doua texte legale criticate pentru neconstitutionalitate sunt art. 41 alin. (2) si art. 198, acesta din urma exclusiv in partea referitoare la abrogarea art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata.
    Art. 41 alin. (2) din legea criticata pentru neconstitutionalitate are urmatorul continut: "Varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Atingerea varstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, prin cresterea varstelor de pensionare pornind de la 57 de ani pentru femei si 62 de ani pentru barbati, conform esalonarii din anexa nr. 3."
    In cuprinsul anexei nr. 3, la care face referire art. 41 alin. (2), sunt prevazute, incepand cu ianuarie 2001 si pana in decembrie 2014, varstele standard de pensionare, pe perioade intermediare, stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si barbati, in mod esalonat, pana la atingerea varstei standard prevazute de textul art. 41 alin. (2).
    Art. 198 din legea supusa controlului de constitutionalitate exercitat de Curte dispune abrogarea partiala sau totala a mai multe acte normative. Dintre dispozitiile cuprinse in art. 198 critica de neconstitutionalitate formulata de Curtea Suprema de Justitie vizeaza numai textul care are urmatorul continut: "art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997."
    Art. 103, a carui abrogare este dispusa in acest fel, are urmatoarea redactare: "Magistratii cu o vechime de cel putin 25 de ani in magistratura beneficiaza, la implinirea varstei prevazute de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca si sporul de stabilitate in magistratura, avute la data pensionarii.
    Pentru fiecare an care depaseste vechimea in magistratura prevazuta la alin. 1 se adauga la cuantumul pensiei cate 1% din venitul net, fara a se putea depasi 100% din venitul net stabilit conform alin. 1, avut la data pensionarii.
    Partea din pensia de serviciu care depaseste nivelul pensiei din sistemul asigurarilor sociale de stat se suporta din bugetul de stat.
    Pensia suplimentara se stabileste in conditiile Legii privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.
    Pensiile magistratilor se actualizeaza in raport cu nivelul salariilor de baza ale magistratilor in activitate.
    De aceste drepturi beneficiaza si magistratii reincadrati dupa pensionare."
    In ceea ce priveste dispozitiile alin. 5 al art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, Curtea Constitutionala a constatat prin deciziile nr. 88 si nr. 89 din 1 iunie 1999, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999 si, respectiv, nr. 322 din 6 iulie 1999, decizii pronuntate in solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate, ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale in masura in care nu asigura si magistratilor pensionati anterior datei intrarii in vigoare a Legii nr. 142/1997, de modificare si completare a Legii nr. 92/1992, actualizarea pensiei in raport cu nivelul salariilor de baza ale magistratilor in activitate.
    In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentei decizii Curtea Suprema de Justitie invoca, in legatura cu ambele texte legale criticate, incalcarea prevederilor art. 16 din Constitutie privind egalitatea in drepturi. Desi in actul de sesizare adresat Curtii Constitutionale nu se indica de Curtea Suprema de Justitie care dintre cele doua alineate ale art. 16 este avut in vedere, din ansamblul procesului-verbal din 6 ianuarie 2000 al sedintei Curtii Supreme de Justitie in Sectii Unite rezulta in mod neindoielnic faptul ca sesizarea de neconstitutionalitate are in vedere dispozitiile alin. (1) al art. 16 din Constitutie, care prevad: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
    1. Analizand critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, Curtea retine ca prin acest text de lege se introduce o modificare majora a sistemului actual de pensii, intre altele prin cresterea varstei standard de pensionare, pentru barbati - la 65 de ani, iar pentru femei - la 60 de ani. Astfel cum se arata in expunerea de motive a Guvernului, care a insotit proiectul de lege, aceasta dispozitie este menita sa contribuie la reechilibrarea intr-o anumita masura a raportului dintre populatia activa si numarul de pensionari, precum si la alinierea varstelor standard de pensionare prevazute de legislatia romana cu cele prevazute in alte tari. In acelasi timp, aceasta masura este impusa si de faptul ca, potrivit prognozei, in anul 2040 populatia de peste 60 de ani va reprezenta circa 30% din populatia tarii, fata de 15,6% cat reprezenta acest segment de populatie in anul 1990 si, totodata, astfel cum se arata in continuare in punctul de vedere al Guvernului, isi mai gaseste justificarea si in faptul ca din anul 1990 saptamana de lucru a fost redusa in institutiile statului si in alte unitati de stat de la 6 la 5 zile.
    Luand act de aceste ratiuni avute in vedere de initiatorul proiectului de lege, Curtea observa totodata ca masurile stabilite prin art. 41 alin. (2) au un caracter general si se aplica tuturor categoriilor de persoane incadrate in munca, facand exceptie cei care lucreaza in conditii speciale sau deosebite de munca si care, din aceasta cauza, beneficiaza prin lege de reducerea varstei standard de pensionare si a stagiului de cotizare.
    Examinarea prevederilor art. 41 alin. (2) si a continutului anexei nr. 3, la care textul legal trimite, scoate in evidenta ca trecerea la aplicarea noilor conditii de varsta si de cotizare pentru pensionare se va face treptat, pentru toti asiguratii, intr-o perioada de 13 ani, tocmai spre a se atenua unele dintre consecintele schimbarii produse. De asemenea, potrivit art. 49 din lege, este posibila si pensionarea anticipata, fie cu diminuarea cuantumului pensiei, cu procente reduse, fie chiar fara nici o reducere a acestuia.
    In aceste conditii, Curtea Constitutionala constata ca nu poate fi primita critica formulata in sesizarea de neconstitutionalitate a Curtii Supreme de Justitie, in sensul ca textul art. 41 alin. (2) din lege introduce o discriminare "deoarece se creeaza [...] o situatie mai grea pentru unii asigurati care ar avea dreptul sa primeasca pensie la o data mult mai indepartata decat alti asigurati". In logica sesizarii de neconstitutionalitate discriminarea ar consta in faptul ca asiguratii care vor iesi la pensie sub imperiul noii legi ar fi dezavantajati fata de cei pensionati anterior, prin faptul ca lor li se stabileste o varsta mai ridicata si o perioada mai mare de cotizare pentru a putea fi pensionati. Aceasta critica nu poate fi insa insusita de Curtea Constitutionala, intrucat argumentarea pe care se bazeaza nu tine seama de dreptul autoritatii legiuitoare de a elabora politica legislativa in domeniul pensiilor in concordanta cu conditiile economice si sociale existente la un moment dat. A adopta punctul de vedere neimpartasit de Curtea Constitutionala ar insemna ca, o data elaborat un sistem de pensii, bazat pe anumite conditii de varsta si de cotizare, acesta nu ar mai putea fi niciodata schimbat. Intr-o astfel de conceptie se poate ajunge la negarea evolutiei in reglementarea juridica a oricarui domeniu de activitate, ceea ce nu se poate admite.
    In aceasta ordine de idei, Curtea Constitutionala retine ca respectarea egalitatii in drepturi, precum si a obligatiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, presupune luarea in considerare a tratamentului pe care legea il prevede fata de cei carora li se aplica in decursul perioadei in care reglementarile sale sunt in vigoare, iar nu in raport cu efectele produse prin reglementarile legale anterioare. Reglementarile juridice succesive pot prezenta in mod firesc diferente determinate de conditiile obiective in care ele au fost adoptate.
    De altfel, asa cum rezulta din expunerea de motive la proiectul Legii privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, noua reglementare este fundamentata pe necesitatea adecvarii sistemului de pensii la conditiile existente in prezent in societate, pe cerinta modernizarii legislatiei in domeniu si a punerii sale de acord cu legislatia majoritatii tarilor europene.
    De aceea, Curtea retine ca modificarea conditiilor de varsta si a duratei de cotizare pentru cei care vor beneficia de pensie in viitor este justificata, fiind bazata pe considerente obiective si rationale, astfel ca urmeaza sa constate ca art. 41 alin. (2) din lege este constitutional in raport cu criticile cuprinse in sesizarea de neconstitutionalitate formulata de Curtea Suprema de Justitie.
    2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 198 din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, dispozitii referitoare la abrogarea art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, prin sesizarea Curtii Supreme de Justitie se invoca incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie sub doua aspecte.
    2.a) Cel dintai aspect se refera la faptul ca, prin abrogarea prevederilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, text legal prin care in anul 1997 a fost instituita pensia de serviciu pentru magistrati, se creeaza "o discriminare in defavoarea magistratilor care vor fi pensionati dupa intrarea in vigoare a noii legi a pensiilor, in raport cu cei pensionati pana la aceasta data, ceea ce este inadmisibil fata de dispozitiile art. 16 din Constitutia Romaniei".
    Curtea Constitutionala, examinand aceasta sustinere, observa, din modul in care este formulata critica de neconstitutionalitate, ca dispozitia legala vizata este considerata discriminatorie in raport cu efectele produse in trecut de norma juridica pe care o abroga, apreciindu-se, asadar, ca principiul egalitatii si al nediscriminarii, stabilit prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, ar putea sa fie aplicabil cu privire la situatii ce difera ca urmare a succesiunii in timp a legilor prin care aceste situatii au fost reglementate. Dimpotriva insa, Curtea Constitutionala retine ca si in aceasta privinta sunt aplicabile considerentele avute in vedere anterior cu referire la constatarea constitutionalitatii art. 42 alin. (1) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
    De aceea, in privinta dispozitiilor art. 198 din aceeasi lege prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, nu poate fi primit cel dintai aspect al criticii de neconstitutionalitate, referitor la introducerea unui tratament juridic diferit, discriminatoriu, pentru magistratii care vor fi pensionati dupa intrarea in vigoare a noii legi a pensiilor, in raport cu magistratii pensionati anterior prin aplicarea regimului de pensionare prevazut la art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata.
    2.b) Cel de-al doilea aspect pentru care in sesizarea Curtii Supreme de Justitie este criticat textul art. 198, prin care se abroga art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, il constituie nesocotirea faptului ca in Romania, ca si in statele europene cu un anumit grad de dezvoltare, "dreptul la pensie de serviciu il au toate fortele de aparare a ordinii publice - armata, politia si serviciile speciale". In acest sens, se arata ca justificarea acordarii si mentinerii pensiei de serviciu, in cazul magistratilor, rezida in statutul special al acestora, care le interzice exercitarea unor activitati producatoare de venituri, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior, precum si in gradul ridicat de risc pe care il presupune exercitarea functiei de magistrat, caracteristica de altfel comuna, astfel cum se arata in sesizare, pentru intregul personal al fortelor de aparare a ordinii publice, a ordinii de drept.
    Din aceasta argumentare rezulta ideea inegalitatii de tratament intre magistrati si cadrele militare. Astfel, in timp ce prin abrogarea art. 103 din Legea pentru organizarea judecatoreasca se suprima magistratilor dreptul de a li se stabili, in conditiile legii, pensie de serviciu, militarii vor continua sa beneficieze de pensia de serviciu pentru activitatea depusa, prevazuta la cap. II al Decretului nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificarile si completarile ulterioare, act normativ care nu este prevazut in cuprinsul art. 198 din noua lege a pensiilor intre dispozitiile normative ce se abroga la data intrarii in vigoare a legii.
    Decretul nr. 214/1977 este aplicabil nu numai cadrelor din armata, ci si celor din sistemul Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Directiei Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei etc.
    Examinand cel de-al doilea aspect al criticii de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este intemeiata.
    Astfel pensia de serviciu pentru magistrati, introdusa in anul 1997 prin efectul modificarii si completarii Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, la fel ca si pensia de serviciu pentru militari, prevazuta de Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificarile ulterioare, au fost instituite in vederea stimularii stabilitatii in serviciu si a formarii unei cariere in magistratura sau, dupa caz, in randul cadrelor militare permanente. Conform reglementarilor mentionate, pensia de serviciu se acorda la implinirea varstei de pensionare numai magistratilor, respectiv militarilor care, in privinta totalului vechimii lor in munca, indeplinesc conditia de a fi lucrat un anumit numar de ani numai in magistratura sau, dupa caz, ca militar. Caracterul stimulativ al pensiei de serviciu consta, atat in cazul magistratilor, cat si in cel al militarilor, in modul de determinare a cuantumului pensiei in raport cu salariul, respectiv cu solda avuta la data iesirii la pensie. In plus, in ceea ce priveste acordarea pensiei de serviciu pentru militari, se aplica un spor de 10% pana la 20% pentru militarii care beneficiaza in considerarea vechimii si a activitatii meritorii de ordinul "Meritul Militar", conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
    Constatand ca aceste elemente care diferentiaza regimul de pensionare al militarilor si al magistratilor de regimul general al pensiilor asigura un tratament juridic specific celor doua categorii de asigurati, Curtea Constitutionala retine ca instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrati nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale carora trebuie sa li se supuna militarii si magistratii.
    Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunand militarilor si magistratilor obligatii si interdictii pe care celelalte categorii de asigurati nu le au. Intr-adevar acestora le sunt interzise activitati ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care sa le asigure posibilitatea efectiva de a-si crea o situatie materiala de natura sa le ofere dupa pensionare mentinerea unui nivel de viata cat mai apropiat de cel avut in timpul activitatii. Sub acest aspect art. 30 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare prevede pentru ofiterii, maistrii militari si subofiterii in activitate obligatia de a nu efectua activitati care contravin demnitatii, prestigiului si normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare; iar alin. (2) al aceluiasi articol instituie pentru categoriile mentionate de militari interdictia de a indeplini alte functii decat cele in care sunt incadrati, cu exceptia cumulului prevazut de lege, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale, precum si interdictia de a fi asociat unic ori de a participa direct la administrarea sau conducerea unor organizatii ori societati comerciale, cu exceptia numirii in consiliile de administratie ale regiilor autonome si societatilor comerciale din subordinea Ministerului Apararii Nationale, din cadrul industriei de aparare sau in legatura cu aceasta. In cazul magistratilor, Constitutia insasi, prin art. 124 alin. (2) si prin art. 131 alin. (2), prevede, ca o garantie a impartialitatii magistratilor, ca functia de judecator si, respectiv, aceea de procuror "[...] este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior". In acelasi timp art. 112 din Legea nr. 92/1992, republicata, prevede ca magistratilor le este interzisa exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitatilor de comert, participarea la conducerea unor societati comerciale sau civile, precum si participarea la administrarea unor asemenea societati.
    Un alt element comun care justifica in mod obiectiv si rezonabil un tratament juridic asemanator al magistratilor si al cadrelor militare, inclusiv in ceea ce priveste regimul de pensionare, il reprezinta riscul pe care il implica exercitarea profesiilor respective, ambele avand un rol esential in apararea drepturilor omului, a ordinii publice, a valorilor statului de drept. In considerarea riscurilor la care se expun in exercitarea atributiilor lor militarii si magistratii, Parlamentul a stabilit pentru militari dreptul de a purta uniforma si dreptul de a folosi, in conditiile legii, arme, iar, in mod corespunzator, in cazul magistratilor, art. 91 alin. 3 din Legea nr. 92/1992, republicata, prevede dreptul acestora si al familiilor lor de a fi protejati in situatiile in care viata, integritatea corporala sau avutul acestora este supus unor amenintari. De asemenea, art. 129 din Constitutie prevede ca "Instantele judecatoresti dispun de politia pusa in serviciul lor", iar in aplicarea acestor dispozitii constitutionale art. 143 din Legea nr. 92/1992, republicata, stabileste obligatia Ministerului de Interne in acest sens. In sfarsit, art. 239 din Codul penal, reglementand infractiunea de ultraj, prevede in alineatul final agravarea pedepsei in cazul in care infractiunea este "[...] savarsita impotriva unui magistrat, politist sau jandarm, ori alt militar".
    Curtea Constitutionala constata, pe de alta parte, ca reglementarea in vigoare a pensiei de serviciu pentru militari, ca si cea a pensiei de serviciu pentru magistrati, cu diferentele pe care aceasta pensie le prezinta fata de pensia comuna de asigurari sociale, nu constituie o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, principiu prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceasta constatare se bazeaza pe specificul comun al activitatii militarilor si magistratilor, care, astfel cum a rezultat din analiza anterioara a dispozitiilor constitutionale si legale aplicabile, impune celor doua categorii profesionale obligatii si interdictii severe, precum si riscuri sporite, ceea ce justifica in mod obiectiv si rezonabil o diferentiere a regimului juridic de pensionare fata de regimul stabilit pentru alti asigurati care nu sunt supusi acelorasi exigente, restrictii si riscuri.
    In aceasta ordine de idei Curtea Constitutionala, dand curs dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la raportul dintre reglementarile interne si cele internationale, constata ca principiul egalitatii in drepturi isi gaseste expresia in numeroase acte internationale la care Romania este parte, printre care unul dintre cele mai recente este Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996 si ratificata de Romania prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999. Astfel aceasta carta, care prin art. 12 al partii a II-a reglementeaza intre altele "Dreptul la securitate sociala", prevede, de asemenea, la art. E al partii a V-a, denumit "Nediscriminarea", ca "Respectarea drepturilor recunoscute in prezenta carta trebuie asigurata fara deosebire de rasa, sex, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, sanatate, apartenenta la o minoritate nationala, nastere sau orice alta situatie". In vederea interpretarii acestui text anexa (intitulata "Campul de aplicare a Cartei sociale europene revizuite in privinta persoanelor protejate"), care face parte integranta din carta, dispune cu aceeasi forta juridica in sensul ca "O diferenta de tratament pe un motiv obiectiv si rezonabil nu este considerata ca discriminatorie".
    De asemenea, jurisprudenta Curtii Constitutionale, referitoare la aplicarea principiului egalitatii in fata legii si al nediscriminarii, a stabilit constant, in deplin acord cu jurisprudenta in materie, si ea constanta, a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea si ca pentru situatii diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscandu-se dreptul la diferenta. In acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993; Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994; Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997.
    In acelasi timp Curtea Constitutionala constata ca, fata de asemanarile subliniate anterior intre situatia cadrelor militare si cea a magistratilor, avandu-se in vedere si caracteristicile comune ale statutelor aplicabile acestor categorii profesionale, care au determinat in mod obiectiv reglementarea prin lege, in mod aproape identic, a pensiei de serviciu, nu se poate identifica o ratiune suficienta care sa justifice aplicarea unui tratament diferit magistratilor fata de cadrele militare permanente, astfel cum s-a procedat prin art. 198 din noua lege a pensiilor, care abroga reglementarea privind pensia de serviciu a magistratilor. Asa fiind, se impune concluzia ca este nejustificata abrogarea prin art. 198 din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale a dispozitiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata.
    Intr-adevar, diferenta de regim juridic ce se creeaza intre pensia magistratilor si pensia militarilor constituie, in conditiile infatisate prin considerentele anterioare, o incalcare de catre legiuitor a egalitatii de tratament juridic, ceea ce, in absenta unei determinari obiective, este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, in intelesul conferit acestui text constitutional prin dispozitiile actelor internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte. Intre acestea figureaza si prevederile referitoare la nediscriminare ale art. E din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite, al caror cuprins, conturat prin dispozitiile corespunzatoare ale anexei, cuprinde si dispozitia conform careia "O diferenta de tratament pe un motiv obiectiv si rezonabil nu este considerata ca discriminatorie". Din aceste dispozitii, care sunt obligatorii pentru statul roman, facand parte din dreptul intern, conform art. 11 din Constitutie, ca urmare a ratificarii Cartei rezulta ca este discriminatorie diferenta de tratament juridic ce nu se intemeiaza pe un motiv obiectiv si rezonabil.
    In acelasi sens este de altfel si jurisprudenta indelungata a Curtii Europene a Drepturilor Omului care a statuat, in aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca reprezinta o incalcare a acestor prevederi orice diferenta de tratament savarsita de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, fara o justificare obiectiva si rezonabila (de exemplu, prin hotararea pronuntata in cazul "Marks contra Belgiei", 1979).
    De asemenea, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a stabilit ca "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice". De asemenea, prin Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constitutionala a retinut ca "principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite".
    Constatand neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 198 din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, prin care se abroga art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, Curtea Constitutionala observa totodata ca aceasta abrogare a reglementarii legale referitoare la pensia de serviciu pentru magistrati este contrara exigentelor actuale pe care importante documente internationale le exprima in mod direct cu privire la drepturile magistratilor, in considerarea importantei rolului acestora in apararea statului de drept.
    Astfel, "Principiile fundamentale privind independenta magistraturii", adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delincventilor (Milano, 26 august - 6 septembrie 1985) si confirmate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin rezolutiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, prevad in mod expres prin art. 11 ca "durata mandatului judecatorilor, independenta acestora, siguranta lor, remuneratia corespunzatoare, conditiile de munca, pensiile si varsta de pensionare sunt in mod adecvat garantate prin lege".
    In mod asemanator, "Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenta, eficacitatea si rolul judecatorilor", adoptata la 13 octombrie 1994 de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, subliniind importanta independentei judecatorilor in scopul intaririi preeminentei dreptului in statele democratice si in considerarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a "Principiilor fundamentale [ale Organizatiei Natiunilor Unite] privind independenta magistraturii", anterior mentionate, a stabilit, printre alte importante masuri pe care statele membre urmeaza sa le adopte, si pe aceea "de a veghea ca statutul si remuneratia judecatorilor sa fie pe masura demnitatii profesiei lor si a responsabilitatilor pe care si le asuma".
    De asemenea, art. 6.4 din "Carta europeana privind statutul judecatorilor", adoptata in anul 1998, prevede ca "In mod special, statutul garanteaza judecatorului sau judecatoarei care a implinit varsta legala pentru incetarea functiei, dupa ce a exercitat-o ca profesie o perioada determinata, plata unei pensii al carei nivel trebuie sa fie cat mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneratii primite pentru activitatea jurisdictionala".
    Din examinarea documentelor internationale mentionate, Curtea Constitutionala retine preocuparea organismelor care le-au adoptat de a se promova independenta si impartialitatea judecatorilor, tinand seama ca judecatorii se pronunta asupra vietii, libertatilor, drepturilor, indatoririlor si bunurilor cetatenilor. In acest context, o importanta deosebita o au masurile preconizate pentru asigurarea unui statut, a unei remuneratii si a pensiei adecvate pentru magistrati, precum si a garantarii prin lege a acestora. De asemenea, Curtea Constitutionala constata ca in toate aceste documente principiile si masurile stabilite cu privire la statutul si drepturile magistratilor sunt puse in relatie directa cu prevederile art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul fundamental al oricarei persoane de a fi judecata de un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege.
    In aceste conditii, Curtea Constitutionala constata ca, desi unele dintre documentele internationale mentionate au valoare de recomandare prin prevederile pe care le contin si prin finalitatile pe care le urmaresc, fiecare dintre acestea vizeaza direct texte cuprinse in pacte si in tratate la care Romania este parte si, prin urmare, se inscriu in spiritul prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie.
    Totodata, Curtea Constitutionala retine ca ratiunile pe care se intemeiaza prevederile din actele internationale avute in vedere in considerentele anterioare ale acestei decizii se afla in convergenta cu dispozitiile art. 123 alin. (2) din Constitutie, conform carora "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Intr-adevar, aceste dispozitii constitutionale nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constitutionale obligatorii pentru Parlament, care are indatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzatoare de asigurare reala a independentei judecatorilor, fara de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevazuta prin art. 1 alin. (3) din Constitutie. Asa fiind, abrogarea art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, contravine si principiului stabilit prin art. 123 alin. (2) din Constitutie.
    In sfarsit, Curtea Constitutionala constata ca argumentele care conduc la admiterea sesizarii de neconstitutionalitate formulate de Curtea Suprema de Justitie se regasesc si in pozitia Guvernului care, in calitatea sa de initiator al proiectului noii legi a pensiilor, nu a realizat nici o deosebire de tratament juridic intre pensia de serviciu a magistratilor si aceea a cadrelor militare, mentinand ambele categorii. De asemenea, Guvernul, prin reprezentantul sau, ministrul muncii si protectiei sociale, in cadrul dezbaterilor parlamentare asupra proiectului legii, a combatut propunerea facuta de unii parlamentari de a se abroga dispozitiile legale care reglementeaza pensia de serviciu pentru magistrati, atat prin argumente de drept comparat, cat si prin invocarea asemanarilor cu pensia de serviciu a militarilor, astfel cum rezulta din stenograma sedintei Senatului din 30 octombrie 1999. De altfel, Senatul a adoptat art. 198 din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale in redactarea cuprinsa in proiectul inaintat de Guvern, asadar fara abrogarea art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, ceea ce a determinat consecinta aplicarii dispozitiilor art. 76 din Constitutie, referitoare la desfasurarea procedurii de mediere intre cele doua Camere ale Parlamentului.
    De asemenea, in punctul de vedere comunicat Curtii Constitutionale cu ocazia solutionarii de catre aceasta a sesizarii de neconstitutionalitate formulate de Curtea Suprema de Justitie, Guvernul a considerat ca sesizarea este intemeiata, concluzionand in sensul ca "prevederile art. 198 din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, care privesc abrogarea art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale [...]".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 11, al art. 16 alin. (1), al art. 20 alin. (2), al art. 123 alin. (2), al art. 144 lit. a) si al art. 145 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 2 alin. (3), al art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca dispozitiile art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale sunt constitutionale.
    2. Constata ca dispozitiile art. 198 din aceeasi lege, prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, sunt neconstitutionale.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului, in scopul deschiderii procedurii prevazute de art. 145 alin. (1) din Constitutie, precum si Curtii Supreme de Justitie, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Definitiva si obligatorie.
    Deliberarea a avut loc la data de 2 februarie 2000 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Romul Petru Vonica, judecatori.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman