DECIZIE   Nr. 20 din 14 aprilie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 121 din  8 iunie 1993

    Victor-Dan Zlatescu    - presedinte
    Miklos Fazakas         - judecator
    Ion Filipescu          - judecator
    Florin Bucur-Vasilescu - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent.

    Pe rol pronuntarea asupra recursului formulat de Prefectura judetului Cluj impotriva Deciziei nr. 1/12 ianuarie 1993 a Curtii Constitutionale.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 7 aprilie 1993 si au fost consemnate in Incheierea aceleiasi sedinte, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, pronuntand decizia de fata:

    CURTEA CONSTITUTIONALA
deliberand asupra motivelor de recurs retine urmatoarele:
    Consiliul municipiului Dej, prin Hotararea nr. 10 din 8 aprilie 1992, a recunoscut dreptul de proprietate asupra unor imobile din municipiul Dej, expropriate prin decretele fostului Consiliu de Stat nr. 194/1987, nr. 121/1988, nr. 148 si nr. 190/1989, fostilor proprietari ai acestora, ca urmare a abrogarii Legii nr. 58/1974 prin Decretul-lege nr. 1/1989, retinand ca nu au fost indeplinite conditiile prevazute de art. 4 din Decretul nr. 467/1979 pentru ca imobilele sa intre in proprietatea statului.
    Prefectura judetului Cluj a atacat aceasta hotarare in contencios administrativ in fata Tribunalului judetean Cluj.
    In sedinta din 22 decembrie 1992 a Sectiei civile si de contencios administrativ a acestui tribunal, Consiliul municipiului Dej a invocat exceptia de neconstitutionalitate a decretelor nr. 194/1987, nr. 121/1988,  nr. 148 si nr. 190/1989, pronuntate in temeiul art. 4 din Decretul nr. 467/1979, sustinand ca acestea sunt contrare Constitutiei, care garanteaza dreptul de proprietate, astfel ca, in baza art. 150 alin. (1) din legea fundamentala, trebuie considerate abrogate.
    Prin Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 1993, Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 4 din Decretul nr. 467 din 28 decembrie 1979 privind evaluarea constructiilor, terenurilor si plantatiilor ce se preiau cu plata in proprietatea statului, prin expropriere sau in alte cazuri prevazute de lege, sunt abrogate de la data intrarii in vigoare a Constitutiei Romaniei din 1991 si, in consecinta, a retinut ca, de la aceeasi data, decretele nr. 194 din 17 august 1987, nr. 121 din 25 aprilie 1988, nr. 148 din 22 iunie 1989 si nr. 190 din 10 august 1989 au devenit caduce, in masura in care imobilele la care se refera nu au fost preluate efectiv in vederea demolarii, pana la intrarea in vigoare a acestei Constitutii.
    In motivarea deciziei s-a retinut ca decretele de expropriere amintite formeaza corp comun cu Legea nr. 58/1974, care a fost abrogata expres prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, astfel incat a disparut insusi temeiul juridic al acestor decrete. Imobilele expropriate, care nu au fost preluate de catre organele locale, nu vor mai putea fi preluate de acestea pe baza planurilor de sistematizare elaborate in conformitate cu acea lege, intrucat planurile si-au pierdut suportul legal.
    S-a retinut ca, potrivit art. 4 din Decretul nr. 467/1979, imobilele expropriate treceau in proprietatea statului pe data preluarii lor efective in vederea demolarii. Deci, potrivit acestui text, dreptul de proprietate al statului se constituia numai ca urmare a preluarii efective a imobilului in vederea demolarii, astfel incat, pana la acea data, proprietarul, desi expropriat, era in continuare titularul dreptului de proprietate. S-a opinat ca altfel, pe intervalul dintre adoptarea decretului de expropriere si trecerea in patrimoniul statului - care, uneori, poate fi foarte mare -, bunul ramane fara stapan. Aceasta situatie ar fi fost de natura sa atraga aplicarea art. 477 Cod civil, bunul urmand sa treaca in patrimoniul statului, potrivit acestui text, ceea ce ar veni in contradictie cu prevederile articolului citat din Decretul nr. 467/1979, care dispune ca statul devine proprietar numai ca urmare a preluarii efective in vederea demolarii.
    Constituirea dreptului de proprietate al statului era afectata de conditia suspensiva a acestei preluari efective. Atat timp cat aceasta conditie nu mai poate fi indeplinita - intrucat temeiul pe care il ofereau planurile de de sistematizare a disparut - rezulta ca prevederea legala care a instituit conditia respectiva este, de asemenea, afectata, devenind astfel inoperanta. Un asemenea regim juridic, in care conditia ce afecta exercitiul deplin al dreptului a devenit imposibila, este contrar prevederilor a doua texte constitutionale: art. 41, care garanteaza dreptul de proprietate privata, si art. 135 alin. ultim, potrivit caruia proprietatea privata este inviolabila.
    Ca urmare, decizia, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, a constatat ca prevederile art. 4 din Decretul nr. 467/1979 sunt abrogate si, ca urmare, decretele de expropriere nr. 194/1987, nr. 121/1988, nr. 148 si 190/1989 au devenit caduce.
    S-a retinut insa ca, pentru constatarea faptului ca decretele amintite nu opereaza in fiecare caz in parte si ca, pana la data intrarii in vigoare a Constitutiei, conditia impusa de art. 4 din Decretul nr. 467/1979 nu s-a indeplinit, sunt competente instantele ordinare, in raport cu probele ce s-ar administra in fiecare caz in parte.
    Impotriva acestei decizii, Prefectura judetului Cluj a declarat recurs in termen legal.
    Prin motivele de recurs depuse la dosar si sustinute oral de reprezentantul recurentului se arata, mai intai, ca decretele de expropriere privind doar cazuri individuale, fara sa cuprinda dispozitii normative, nu se incadreaza in sintagma "legi si ordonante" la care se refera art. 2 din Legea nr. 47/1992, pentru a defini sfera de competenta a controlului de constitutionalitate.
    Se considera ca motivarea deciziei in sensul ca in competenta Curtii Constitutionale intra examinarea exceptiei invocate in cauza este nefondata. Se sustine ca operatiunile tehnico-materiale de preluare fac parte integranta din actul preluarii in proprietatea statului, subliniind lipsa deciziei administrative propriu-zise. De altfel, administratia financiara a radiat din evidenta sa acele imobile.
    In recurs se mai sustine ca nu s-au examinat cu suficienta atentie efectele caducitatii, care reprezinta "ineficacitatea ce loveste un act juridic valid, ce nu a produs inca efecte datorita unui eveniment survenit ulterior intocmirii sale valabile si independent de vointa celui care l-a elaborat". Un act care a primit un inceput de executare - ca in speta - nu poate fi caduc. Se arata ca Prefectura judetului Cluj a inteles necesitatea reglementarii situatiei imobilelor expropriate si nedemolate, le-a inventariat si a interzis demolarea lor, apreciind insa ca masura restituirii acestora fara sa existe un cadru normativ adecvat este prematura.
    Pentru aceste considerente se solicita admiterea recursului si, in fond, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Fata de actele si lucrarile dosarului, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
    Problema in discutie se pune in cadrul general al protectiei dreptului de proprietate.
    Articolul 41 din Constitutia Romaniei proclama ca dreptul de proprietate este garantat. Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.
    Ocrotirea proprietatii este una din valorile majore ale unui stat de drept si aceasta trebuie sa fie premisa oricarei hotarari judecatoresti.
    Este suficient sa citam in acest sens prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului care, in art. 17, dupa ce proclama ca orice persoana, singura sau in colectivitate, are dreptul la proprietate, mentioneaza: "Nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de proprietatea sa".
    Trebuie, de asemenea, retinut ca potrivit art. 20 din Constitutie, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Se prevede in acelasi timp ca, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
    In acest sens, prevederile art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ca si prevederile din alte pacte si tratate ratificate de tara noastra la care ne-am referit mai sus trebuie considerate ca incluzandu-se in legislatia nationala.
    Ca urmare, nici un text dintr-un act normativ care ar contrazice ideea ca nimeni nu poate fi privat arbitrar de proprietatea sa nu mai poate fi aplicat, cel putin de la adoptarea Constitutiei, iar o reglementare cum este cea prevazuta de Decretul nr. 467/1979, sub aspectul aflat in discutie, este vadit contrara textului constitutional, trebuind sa fie considerata ca abrogata pe data intrarii in vigoare a acesteia.
    Pe de alta parte, contradictia cu Constitutia se manifesta si prin modul in care decretul amintit reglementeaza trecerea in proprietatea statului a imobilelor expropriate.
    Potrivit art. 4 din decret, aceasta trecere are loc pe data preluarii efective de catre organele administratiei de stat a imobilelor, in vederea demolarii. Pana la aceasta preluare, proprietarul, desi expropriat, ramane in continuare titularul imobilului.
    Constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului expropriat este, astfel cum in mod intemeiat a retinut completul care a judecat in fond, afectat de preluarea efectiva pentru demolare.
    In acest context, este incident si textul art. 41 alin. (3) din Constitutie, potrivit caruia nimeni nu poate fi expropriat, decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    Intrucat in speta s-a renuntat la realizarea planurilor de sistematizare pentru care fusese facuta exproprierea, rezulta ca aceasta nu se mai intemeiaza in prezent pe o cauza de utilitate publica. In aceste conditii, considerente de echitate impun ca trecerea in patrimoniul statului a imobilelor ce formeaza obiect de expropriere in cauza sa nu mai aiba loc, o asemenea trecere fiind in mod vadit anticonstitutionala.
    Fata de toate cele de mai sus, se retine ca in mod legal si temeinic completul de fond a stabilit ca textul art. 4 din Decretul nr. 467/1979 este contrar prevederilor Constitutiei, astfel incat el a fost abrogat potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din legea fundamentala.
    Afirmatia facuta in recurs ca operatiunile tehnico-materiale de preluare fac parte integranta din actul preluarii in proprietatea statului, suplinind lipsa deciziei administrative propriu-zise, se inlatura ca nefondata. Se retine ca insusi recurentul recunoaste ca organele administratiei de stat nu au adoptat in fapt nici o decizie de esalonare a preluarii imobilelor in cauza, astfel incat pretinsele operatiuni tehnico-materiale nici nu au existat. Se mai retine apoi ca prevederile art. 4 din Decretul nr. 467/1979 sunt lipsite de echivoc, trecerea in patrimoniul statului fiind conditionata de emiterea deciziei administrative, act juridic ce nu poate fi suplinit de nici o operatiune tehnico-materiala.
    Se respinge de asemenea, pentru aceleasi ratiuni si sustinerea ca un act care a primit un inceput de executare, in speta acele operatiuni tehnico-materiale, nu poate fi caduc. Atat timp cat decizia nu mai poate fi emisa, actele respective si-au pierdut orice ratiune.
    S-a mai ridicat in recurs si problema ca decretele de expropriere in cauza au caracterul unor acte individuale, ele neincadrandu-se nici intre legi, nici intre celelalte categorii de acte normative (cu caracter general) care sunt abrogate de textul constitutional in masura in care sunt contrare Constitutiei.
    Afirmatia, exacta in sine, nu este insa de natura a duce la o solutie diferita de cea la care s-a oprit completul de fond.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate solutionata il formeaza art. 4 din Decretul nr. 467/1979, act normativ cu aplicare generala.
    Decizia atacata constata, in dispozitivul sau, ca prevederile acestui text sunt abrogate pe data intrarii in vigoare a Constitutiei.
    Decretele nenormative de expropriere la care se refera recursul isi gasesc temeiul tocmai in prevederile textului la care ne-am referit. Ca urmare, decizia atacata a apreciat in mod intemeiat ca, drept urmare a abrogarii temeiului lor, aceste acte au devenit caduce. Aceasta constatare are semnificatia unei precizari necesare, fara ca ea sa reprezinte o statuare asupra constitutionalitatii actelor amintite, statuare care, evident, nu ar fi fost de competenta Curtii Constitutionale.
    Pentru aceste motive, in temeiul art. 41 alin. (1), art. 135 alin. final, art. 144 lit. c) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutionala retine ca recursul formulat de Prefectura judetului Cluj impotriva Deciziei nr. 1 din 12 ianuarie 1993 este neintemeiat. Ca urmare,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Prefectura judetului Cluj impotriva Deciziei nr. 1 din 12 ianuarie 1993 a Curtii Constitutionale.
    Definitiva.
    Pronuntata astazi, 14 aprilie 1993.

            PRESEDINTE,
            Victor-Dan Zlatescu

                        Magistrat asistent,
                        Gabriela Dragomirescu