Decizia Nr.2 din 12.04.2011

În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 137 alin. (1) lit. a) şi art. 140 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a pct. 23 alin. (1) şi (2) din titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru livrările taxabile de construcţii şi de terenuri, taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă se determină în funcţie de voinţa părţilor rezultată din contracte sau alte mijloace de probă administrate conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:a)prin aplicarea cotei de TVA la contravaloarea livrării [conform prevederilor pct. 23 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI „Taxa pe valoarea adăugată“, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare], în cazul în care rezultă că:1. părţile au convenit că TVA nu este inclusă în contravaloarea livrării; sau 2. părţile nu au convenit nimic cu privire la TVA; b)prin aplicarea procedeului sutei mărite [prevăzut la pct. 23 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI „Taxa pe valoarea adăugată“, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare], în cazul în care rezultă că părţile au convenit că TVA este inclusă în contravaloarea livrării.