DECIZIE Nr. 2 din 15 februarie 1995
privind intelesul notiunii de "instanta judecatoreasca" in cadrul
controlului de constitutionalitate pe cale de exceptie
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 47 din 13 martie 1995
Curtea Constitutionala a fost sesizata, prin Incheierea din 2 martie 1994,
de catre Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi cu exceptiile de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), cap. II, art. 45 si art.
46 din Legea nr. 94/1992 si ale art. 52 din Legea nr. 15/1990, invocate in
Dosarul nr. 1/1993 al Colegiului jurisdictional de catre paratii Stanasila
Constantin, Patrascu Paul Emil, Iliescu Lazar, Santo Matei Mihai si Florea
Vlademir Constantin.
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 64 din 2 iunie 1994, ramasa
definitiva prin nerecurare si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, prima decizie pronuntata ca urmare a
sesizarii unui asemenea organ de jurisdictie, Curtea a retinut ca, in temeiul
art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 si urmatoarele din Legea nr.
47/1992, este competenta sa solutioneze exceptiile, iar sesizarea sa de catre o
instanta administrativ-jurisdictionala nu este contrara prevederilor art. 144
lit. c) din Constitutie, care, in mod expres, se refera la instantele
judecatoresti, deoarece:
"a) judecatorul administrativ - ca si cel al unei instante
judecatoresti - spune dreptul in scopul solutionarii unui litigiu; de aceea,
exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocata in fata sa, ca si in fata
unei instante judecatoresti, cu aceeasi semnificatie, a contestarii
legitimitatii constitutionale a unei prevederi legale ce urmeaza sa se aplice
pentru solutionarea cauzei; daca nu ar putea sesiza Curtea Constitutionala, ar
insemna sa poata el transa litigiul legat de negarea legitimitatii
constitutionale a prevederii contestate, deoarece ar fi de neconceput, intr-un
regim constitutional ce permite controlul constitutionalitatii legii, ca
judecatorul a quo, chiar daca este al unei instante administrative, sa
solutioneze pe fond litigiul dedus jurisdictiei sale fara solutionarea, in
prealabil, a problemei legate de legitimitatea constitutionala a legii ce
urmeaza sa o aplice; este insa inadmisibil ca judecatorul administrativ sa aiba
un statut superior celui al instantelor judecatoresti; in plus, o asemenea
prerogativa ar fi si contrara prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, potrivit carora Curtea Constitutionala este unica autoritate de
jurisdictie constitutionala a tarii;
b) exceptia de neconstitutionalitate este o garantie constitutionala a
cetateanului, pentru apararea drepturilor si libertatilor sale fundamentale, cu
ocazia solutionarii unui litigiu; de aceea, cat timp este supus unei
jurisdictii, indiferent de natura ei, administrativa sau judecatoreasca, nu
poate fi negat dreptul sau de a contesta legitimitatea constitutionala a legii
aplicabile procesului;
c) aplicarea, prin analogie, a prevederilor art. 144 lit. c) din
Constitutie si exceptiilor ridicate in fata judecatorului administrativ se
impune nu numai potrivit adagiului eadem ratio, eadem jus, dar si pentru ca in
domeniul jurisdictiei constitutionale competenta materiala a Curtii Constitutionale
este unica, astfel incat ea se aplica in toate cazurile in care ar urma sa se
transeze un litigiu privind constitutionalitatea unei legi; tocmai de aceea
Curtea Constitutionala, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, este
singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale; faptul ca legiuitorul
constituant nu s-a referit expres si la judecatorul administrativ nu poate
conduce la excluderea lui cat timp, fiind investit cu solutionarea unui
litigiu, el are, in acest sens, rolul ce revine oricarui alt judecator, in
general; desigur insa ca, pentru aceasta, este necesar ca prin statutul sau
legal judecatorul administrativ sa aiba garantiile de independenta si
impartialitate in exercitarea jurisdictiei sale, similare cu acelea ce rezulta
din statutul constitutional al judecatorilor din cadrul autoritatii
judecatoresti, cum este cazul instantelor Curtii de Conturi, deoarece numai in
aceste conditii jurisdictia administrativa este a unei instante administrative
si nu expresia unei simple competente, in cadrul procedurii administrative
obisnuite."
Ulterior Curtea Constitutionala a mai fost sesizata de Colegiul
jurisdictional al Curtii de Conturi si de Colegiul jurisdictional Salaj al
Curtii de Conturi, pronuntindu-se pe fond prin deciziile nr. 90, 91 si 92 din
12 octombrie 1994.
Deciziile nr. 91 si nr. 92 au ramas definitive prin nerecurare si au fost
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 346 din 14 decembrie
1994 si, respectiv, nr. 348 din 15 decembrie 1994.
Impotriva Deciziei nr. 90/1994 Ministerul Public a declarat recurs, iar
prin unul din motive se invoca faptul ca s-a procedat la judecarea exceptiei
desi sesizarea Curtii Constitutionale nu se incadreaza in limitele expres
prevazute de lege. Motivul de recurs a fost sustinut si oral in sedinta publica
din 18 ianuarie 1995.
La termenul din 24 ianuarie 1995, data pentru care s-a aminat pronuntarea
in recursul declarat impotriva Deciziei nr. 90/1994, completul de cinci
judecatori a hotarat, prin incheierea de la acel termen, sesizarea Plenului
Curtii Constitutionale in vederea schimbarii practicii Curtii Constitutionale
in legatura cu posibilitatea investirii sale de catre alte organe de
jurisdictie decat instantele judecatoresti. Hotararea de sesizare a plenului se
intemeiaza pe dispozitiile art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si
functionare a Curtii Constitutionale, potrivit carora "In cazul in care
completul de 3 judecatori sau completul de 5 judecatori doreste sa se
indeparteze de interpretarea juridica continuta intr-o decizie a plenului sau
intr-o decizie definitiva a unui complet, se va adresa plenului, acordand
termen in cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de plen cu votul
majoritatii judecatorilor este obligatorie pentru completul de judecata."
PLENUL CURTII CONSTITUTIONALE,
examinind deciziile nr. 64/1994, nr. 90/1994, nr. 91/1994 si nr. 92/1994,
pronuntate in fond de catre completele de 3 judecatori ale Curtii
Constitutionale, recursul declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei nr.
90/1994, Incheierea din 24 ianuarie 1995, prevederile din Constitutie si din
Legea nr. 47/1992 vizand atributiile si sesizarea Curtii Constitutionale,
retine urmatoarele:
Constitutia stabileste in art. 144 lit. c) atributia Curtii Constitutionale
de a hotari asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti
privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.
In aplicarea acestei dispozitii constitutionale, art. 23 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale se refera,
de asemenea, in mod expres, la exceptiile ridicate in fata instantelor
judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor,
stabilind conditiile in care Curtea poate fi sesizata. Astfel, la alin. (4) al
art. 23 se prevede ca "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune in
instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate printr-o
incheiere". Faptul ca in acest alineat legea se refera numai la instanta
nu poate duce la concluzia ca se are in vedere orice organ de jurisdictie,
deoarece art. 23 trebuie interpretat sistematic si din moment ce in alin. (1)
al acestuia, in concordanta cu art. 144 lit. c) din Constitutie, se arata
despre care instante este vorba, din motive de redactare in alineatele
urmatoare (2, 4, 5, 6) nu mai este necesar sa fie circumstantiate.
Este fara nici o indoiala deci ca atat Constitutia, prin art. 144 lit. c),
cat si art. 23 din Legea nr. 47/1992 recunosc numai instantelor judecatoresti
dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala cu exceptiile de
neconstitutionalitate invocate in fata lor.
Pentru a stabili care sunt instantele judecatoresti urmeaza sa ne raportam
in primul rand la Constitutie, care, in art. 125 alin. (1) (text ce are ca
titlu "Instantele judecatoresti"), dispune ca "Justitia se
realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante
judecatoresti stabilite de lege" Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca prevede in art. 10 ca "Instantele judecatoresti sunt: a)
judecatoriile; b) tribunalele; c) curtile de apel; d) Curtea Suprema de
Justitie". La acestea se pot adauga instantele militare organizate, in
temeiul art. 11 din Legea nr. 92/1992, prin Legea nr. 54/1993 in: tribunale
militare, tribunalul militar teritorial, Curtea Militara de Apel.
Asa fiind, sesizarea Curtii Constitutionale cu o exceptie de
neconstitutionalitate nu poate fi facuta, in mod legal, decat de una dintre
instantele judecatoresti enumerate de lege. In acelasi sens a interpretat
Curtea Constitutionala notiunea de instante judecatoresti si in cazurile in
care s-a pronuntat cu privire la respectarea accesului liber la justitie, or nu
este de acceptat ca aceleiasi notiuni sa i se dea interpretari diferite.
Desigur, alta ar fi fost situatia daca art. 144 lit. c) din Constitutie s-ar fi
referit la "instanta", deoarece aceasta notiune este folosita, atat
de legiuitor, cat si de doctrina, in sensul larg, incluzand si alte organe de
jurisdictie. Textul constitutional se refera insa la "instante
judecatoresti", care sunt expres si limitativ stabilite de lege, si deci
nu este posibil ca sfera lor sa fie extinsa prin analogie. Faptul ca instantele
Curtii de Conturi nu sunt instante judecatoresti rezulta si din imprejurarea ca
art. 139 din Constitutie care se refera la Curtea de Conturi nu este inscris in
capitolul VI al titlului III "Autoritatea judecatoreasca". Pe de alta
parte, aceste instante nu infaptuiesc justitia, deoarece art. 139 alin. (1)
prevede doar ca "In conditiile legii, Curtea de Conturi exercita si atributii
jurisdictionale".
Prin faptul ca art. 144 lit. c) din Constitutie impune ca invocarea
exceptiei de neconstitutionalitate sa se faca in fata instantelor judecatoresti
nu se afecteaza dreptul cetatenilor de a contesta legitimitatea constitutionala
a legii aplicabile procesului lor in cazul in care cererea este de competenta
altui organ de jurisdictie, deoarece principiul accesului liber la justitie,
inscris in art. 21 din Constitutie, asigura in orice litigiu accesul la
instantele judecatoresti, in fata carora se poate ridica exceptia. Astfel este
asigurata in orice litigiu respectarea suprematiei Constitutiei. Cu referire la
instantele Curtii de Conturi, este de necontestat ca impotriva hotararilor lor
se poate exercita, dupa epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale,
recursul la sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, in
temeiul art. 4 din Legea nr. 29/1990, unde se poate invoca exceptia de
neconstitutionalitate. Imprejurarea ca exceptia poate fi invocata numai in fata
instantei judecatoresti si deci judecatorul financiar ar fi obligat sa
solutioneze pe fond litigiul, fara rezolvarea in prealabil a
constitutionalitatii legii ce urmeaza sa o aplice, nu este specific numai
cazurilor in care cauzele sunt de competenta altor organe de jurisdictie,
deoarece si instantele judecatoresti, cu exceptia Curtii Supreme de Justitie,
pot proceda la solutionarea fondului, in conditiile in care legea lasa la
latitudinea lor suspendarea judecatii [art. 23 alin (6) din Legea nr. 47/1992
si art. 32 din Legea nr. 56/1993]. De aceea art. 26 alin. (1) si (2) din Legea
nr. 47/1992 ingaduie rejudecarea proceselor daca s-a stabilit, prin decizia
definitiva a Curtii Constitutionale, neconstitutionalitatea unei legi sau
ordonante.
In sfarsit, faptul ca unica autoritate de jurisdictie constitutionala este
Curtea Constitutionala si ca aceasta este singura in drept sa hotarasca asupra
competentei sale nu este relevant, deoarece problema care se pune nu este aceea
a competentei, ci aceea a sesizarii Curtii. Un organ jurisdictional poate fi
competent, chiar singurul competent in acea materie, dar daca nu a fost
investit in conditiile legii nu poate trece la solutionarea unei cauze. Or,
este fara indoiala ca art. 144 lit. c) din Constitutie da in competenta Curtii
Constitutionale solutionarea exceptiilor privind neconstitutionalitatea legilor
si a ordonantelor, dar prevede ca acestea sunt ridicate in fata instantelor
judecatoresti, iar art. 23 din Legea nr. 47/1992 stabileste modul de sesizare a
Curtii Constitutionale de catre instantele judecatoresti astfel incat, inainte
de a examina competenta, trebuie rezolvata problema investirii Curtii.
Deciziile care au fost pronuntate pana in prezent la sesizarea instantelor
Curtii de Conturi si au ramas definitive prin nerecurare sunt obligatorii,
potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, si isi produc efectele pe fond. In
problema investirii Curtii Constitutionale de catre instantele Curtii de
Conturi, completele de judecata urmeaza insa sa aplice pe viitor solutia
prezentei decizii, deoarece numai astfel se asigura respectarea riguroasa a
dispozitiilor constitutionale si legale. Plenul Curtii Constitutionale a avut
in vedere si faptul ca practica consacrata prin Decizia nr. 64/1994 ar fi de
natura sa asigure mai devreme si, eventual, cu mai putine cheltuieli din partea
partilor, solutionarea legitimitatii constitutionale a legii sau ordonantei de
care depinde solutionarea unui litigiu aflat in fata altor organe de
jurisdictie decat instantele judecatoresti, dar Curtea Constitutionala nu poate
aplica prin analogie norme constitutionale sau legale cu caracter special, care
sunt de stricta interpretare si, cu atat mai mult, nu poate modifica
dispozitiile in vigoare. Numai Parlamentul are competenta sa modifice textele
avute in vedere, daca apreciaza ca este necesar.
Fata de considerentele de mai sus si vazand si dispozitiile art. 144 lit.
c) din Constitutie, ale art. 23 si art. 26 din Legea nr. 47/1992, precum si
cele ale art. 26 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii
Constitutionale, Plenul Curtii Constitutionale, cu majoritate de 8 voturi,
DECIDE:
1. Exceptiile privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor se
pot ridica numai in fata instantelor judecatoresti stabilite, in baza art. 125
alin. (1) din Constitutie, de Legea nr. 92/1992 si Legea nr. 54/1993.
2. Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de instanta judecatoreasca
in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate printr-o
incheiere, in conditiile stabilite de art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Ca urmare, instantele
Curtii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constitutionala cu exceptii de
neconstitutionalitate.
Deliberarea a avut loc la data de 15 februarie 1995 si la ea au participat
Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos
Fazakas, Ion P. Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur
Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.
Decizia se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat asistent,
Constantin Burada