DECIZIE Nr. 199 din 21 iunie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin.
2 teza finala din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 521 din 30 august 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Toma Aichimoaie in Dosarul nr. 2.945/2000 al Tribunalului
Arges - Sectia civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 iunie 2001 in prezenta
autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 21 iunie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr.
2.945/2000, Tribunalul Arges - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin. 2 teza
finala din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Toma Aichimoaie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitia potrivit careia actiunea in repararea pagubelor poate fi pornita in
termen de un an de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire ingradeste
accesul liber la justitie, garantat de prevederile art. 21 din Constitutie,
deoarece termenul de prescriptie de un an pentru formularea actiunii in
despagubire incepe sa curga de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire,
indiferent daca aceasta a fost sau nu comunicata celui interesat, in pofida
faptului ca art. 246 prevede obligatia procurorului de a incunostinta despre
aceasta persoana interesata.
Tribunalul Arges - Sectia civila, exprimandu-si opinia, apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, aratand ca prin stabilirea
unui termen de un an de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire penala
sau a ramanerii definitive a hotararii de achitare se incalca accesul liber la
justitie.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedura
penala este neintemeiata, intrucat stabilirea datei ordonantei de scoatere de
sub urmarire penala ca moment de la care incepe sa curga termenul de
prescriptie de un an nu este de natura sa contravina dispozitiilor art. 21 din
Constitutie.
Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 505 alin. 2 teza finala
din Codul de procedura penala. Acest text are urmatorul continut:
Art. 505
"Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana
indreptatita potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata
sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa.
Actiunea poate fi pornita in termen de un an [...] de la data ordonantei de
scoatere de sub urmarire."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate
sunt:
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca singurul
caz in care termenul de un an prevazut la art. 505 alin. 2 din Codul de
procedura penala poate sa curga de la data scoaterii de sub urmarire penala
este cazul in care, dupa ce fata de o persoana a fost luata o masura
preventiva, aceasta a fost scoasa de sub urmarire penala. In acest sens Curtea
Constitutionala, prin Decizia nr. 172 din 23 mai 2001, a retinut ca
"stabilirea, de catre legiuitor, prin textul de lege criticat, a datei
<<ordonantei de scoatere de sub urmarire penala>>, ca data de la
care se calculeaza termenul de prescriptie de un an al actiunii pentru repararea
pagubei, nu numai ca nu ingradeste accesul liber la justitie, prevazut de art.
21 din Constitutie, ci, dimpotriva, largeste sfera persoanelor indreptatite a
introduce actiuni pentru repararea pagubei si cu privire la persoanele
impotriva carora s-a luat o masura preventiva, iar ulterior au fost scoase de
sub urmarire penala, prin ordonanta procurorului, ordonanta ramasa definitiva
prin neatacarea ei in instanta. Eliminarea din alin. 2 al art. 505 din Codul de
procedura penala a tezei a doua ar insemna tocmai o ingradire a accesului liber
la justitie al acestor persoane, care nu ar mai fi indreptatite la actiuni
pentru repararea pagubei, deoarece, potrivit tezei intai a aceluiasi alineat 2
al art. 505 din codul mentionat, actiunea ar putea fi pornita in termen de un
an numai de la ramanerea definitiva a hotararii de achitare, iar nu si de la
data ordonantei de scoatere de sub urmarire penala. Or, aceasta ar contraveni
art. 21 din Constitutie".
S-a retinut, de asemenea, in decizia Curtii ca, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, republicata, "In exercitarea controlului, Curtea
Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea
modifica sau completa prevederea legala supusa controlului", iar in
conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constitutie, "Parlamentul este
organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare
a tarii". Prin urmare, Curtea Constitutionala nu este competenta sa
modifice ori sa completeze prevederea legala supusa controlului, astfel cum in
speta se solicita de catre autorul exceptiei, deoarece aceste atributii apartin
in exclusivitate autoritatii legiuitoare.
Tot astfel, prin Decizia nr. 107 din 1 iulie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 354 din 27 iulie 1999, Curtea
Constitutionala, respingand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penala, a retinut in esenta ca termenul
de un an este un termen rezonabil de prescriptie a dreptului la actiune, care
asigura conditiile optime celui prejudiciat pentru a exercita actiune in
justitie in scopul obtinerii reparatiilor legale.
Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta
jurisprudenta, Curtea constata ca atat considerentele acestor decizii, cat si
solutia pronuntata isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin. 2
teza finala din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Toma Aichimoaie
in Dosarul nr. 2.945/2000 al Tribunalului Arges - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Cristina Radu