DECIZIE Nr.
198 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 233 din 26 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar
în Dosarul nr. 1.077/111/2007 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.077/111/2007, Tribunalul Bihor a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată
de Alexandru Gheorghe Bondar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prin reglementarea prevăzută de art. 6 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001, respectiv prin condiţionarea acordării măsurilor
reparatorii în cazul bunurilor mobile preluate abuziv de existenţa fizică a
acestora, se aduce atingere dreptului de proprietate privată al foştilor
proprietari. Condiţia ca utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte
persoane juridice odată cu imobilul să nu fi fost înlocuite, casate sau
distruse este mai presus de voinţa persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, întrucât
depinde de fapta unui terţ, şi anume persoana juridică în al cărui patrimoniu
au intrat bunurile mobile la acea dată. Mai mult, în ceea ce priveşte acordarea
de măsuri reparatorii în cazul imobilelor preluate abuziv, legea nu instituie
această condiţie, fapt ce determină aplicarea unui tratament diferenţiat celor
două categorii de păgubiţi.
Apare cu evidenţă că introducerea în conţinutul legii a
dispoziţiei criticate s-a realizat doar pentru a asigura aparenţa de drept,
fără niciun efect juridic, deoarece nu există în practică nicio situaţie în
care bunul mobil preluat abuziv în urmă cu aproximativ 60 de ani să mai existe
în condiţii de funcţionalitate.
Prin urmare, autorul excepţiei susţine temeinicia
criticilor formulate şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 6
alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bihor apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, legiuitorul fiind liber
să opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care acordă despăgubiri, precum
şi asupra întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând excepţiile cu un atare
obiect.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie
1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2
septembrie 2005. Textul legal criticat are următorul conţinut: „Măsurile
reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte
persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost
înlocuite, casate sau distruse."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44
alin. (2) care garantează dreptul de proprietate privată şi prevederile art.1
din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii textelor
de lege criticate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, s-a
pronunţat prin Decizia nr. 190 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din
20 aprilie 2007. Cu acel prilej a reţinut că „legiuitorul este liber să opteze
în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte măsuri reparatorii, precum
şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora. Textul de lege
examinat nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăţeni
aflate în situaţii identice, ci are în vedere situaţia concretă a bunurilor
preluate.
Totodată, legiuitorul ordinar este competent să
stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare
legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări
rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept
subiectiv garantat.
Aşa fiind, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul
nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit
competenţei sale constituţionale."
Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin
decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar în Dosarul nr.
1.077/111/2007 al Tribunalului Bihor.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu