Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ovidiu Răchită în Dosarul nr. 572/108/2016 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 744 D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se susţine că situaţia unei persoane condamnate care dobândeşte, în condiţii de detenţie, venituri ca urmare a muncii prestate este diferită de cea a persoanelor aflate în stare de libertate şi care încasează venituri salariale, motiv pentru care legiuitorul poate să instituie reguli diferite de repartizare a unor astfel de venituri, fără a încălca, în acest fel, principiul egalităţii în drepturi.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 5 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 572/108/2016, Tribunalul Arad - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ovidiu Răchită într-un dosar ce are ca obiect soluţionarea unei acţiuni, prin care se solicită, printre altele, restructurarea modului de repartizare a veniturilor realizate în calitate de persoană condamnată, în sensul creşterii sumelor aferente pensiei de întreţinere datorate de către aceste persoane.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că modul de distribuire a veniturilor persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, conform dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, nu ţine cont de nevoia asigurării pensiei alimentare minorilor aflaţi în întreţinerea acestora, fiind de natură a discrimina aceste persoane minore în raport cu minorii ai căror părinţi se află în stare de libertate, că algoritmul de calcul criticat împiedică instanţele să acorde minorilor în cauză dreptul integral la pensie alimentară, că insuficienţa pensiei alimentare supune persoanele minore aflate în îngrijire la un regim similar torturii, că aceleaşi texte criticate împiedică persoana condamnată să apere interesele minorilor pe care îi are în întreţinere şi că lipsa pensiei alimentare este de natură a încălca viaţa intimă, familială şi privată. Se susţine, de asemenea, că persoanele minore a căror pensie alimentară nu poate fi asigurată sunt lipsite de accesul la învăţătură şi la cultură, întrucât nu dispun de resursele necesare pentru a-şi acoperi cheltuielile cu şcolarizarea şi pentru a-şi achiziţiona bilete la evenimente culturale, şi că sunt private de dreptul la ocrotirea sănătăţii, întrucât nu îşi pot achiziţiona bunurile care să le asigure igiena personală şi hrana. Se mai arată că pentru a-şi îndeplini obligaţiile părinteşti persoana căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 este obligată să muncească până la extenuare, muncă similară sclaviei, că norma juridică anterior menţionată încalcă dreptul de proprietate privată al minorilor aflaţi în întreţinerea persoanelor deţinute şi că nivelul de trai al minorilor este, în acest fel, amplu afectat.6. Tribunalul Arad - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine, în acest sens, că repartizarea veniturilor, conform procentelor prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, a fost stabilită tocmai având în vedere calitatea de persoană deţinută a titularului acestora. Se susţine că persoanele care se află în executarea unei pedepse penale privative de libertate nu pot beneficia, în mod liber, de veniturile pe care le obţin din munca prestată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.035 din 13 noiembrie 2007 şi, totodată, se arată că legiuitorul, acolo unde a fost cazul, pentru asigurarea unui regim de protecţie şi pentru această categorie de persoane, a prevăzut, în mod expres şi limitativ, cazurile în care sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun privind munca, dar, cu toate acestea, faptul că unele dispoziţii privind munca sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul muncii prestate de către persoanele condamnate nu poate să determine calificarea drept venituri salariale a beneficiilor muncii prestate de către această categorie de persoane, beneficiile fiind în aşa fel organizate încât să favorizeze atitudinea pozitivă a acestor persoane faţă de muncă şi pentru a facilita reintegrarea lor socială ulterior executării pedepsei.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: „Veniturile prevăzute la art. 86 se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana condamnată şi se repartizează după cum urmează: a) 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate;b)60% din venit revine administraţiei penitenciarului, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice."12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul social şi demnitatea umană, art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 26 referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, art. 32 cu privire la dreptul la învăţătură, art. 33 referitoare la accesul la cultură, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 42 referitoare la interzicerea muncii forţate, art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată, art. 47 referitoare la nivelul de trai, art. 48 alin. (1) privind familia, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se mai invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 privind dreptul la viaţă, art. 3 referitoare la interzicerea torturii, art. 4 cu privire la interzicerea sclaviei şi a muncii forţate, art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 13 cu privire la dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederilor art. 1 şi 2 din Protocolul nr. 1 la Convenţie cu privire la protecţia proprietăţii şi la dreptul la instruire. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta nu cuprinde veritabile critici de neconstituţionalitate, ci are în vedere efectele concrete ale aplicării dispoziţiilor legale criticate, în coroborare cu dispoziţiile art. 513 şi următoarele din Codul civil, ce reglementează obligaţia de întreţinere, aplicare făcută având în vedere eventualele obligaţii de întreţinere pe care autorul excepţiei le are faţă de persoane minore. 14. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)". Pentru aceste considerente, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză este inadmisibilă. 15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ovidiu Răchită în Dosarul nr. 572/108/2016 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop