DECIZIE   Nr. 197 din 12 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 247 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 176 din 20 martie 2009

Ioan Vida                                      - preşedinte

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Simona Ricu                                - procuror

Benke Karoly                               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 247 raportate la cele ale art. 54 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tornado Systems" - S.R.L. Constanţa în Dosarul nr. 9.658/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde personal partea Traian Gîngă, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 30 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.658/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 247 raportate la cele ale art. 54 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tornado Systems" - S.R.L. Constanţa într-o cauză având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpărare.

In motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că art. 247 din Codul de procedură civilă este neconstituţional, întrucât lasă posibilitatea ca partea să renunţe în mod liber la dreptul pretins chiar dacă prin acest act de voinţă sunt afectate interesele intervenientului său accesoriu.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost precizat, îl constituie dispoziţiile art. 247 raportate la cele ale art. 54 din Codul de procedură civilă, texte care au următorul cuprins:

-Art. 54 din Codul de procedură civilă: „In intervenţia făcută în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedură care nu este potrivnic interesului părţii în folosul căreia intervine.";

- Art. 247 din Codul de procedură civilă: „In caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor.

Renunţarea la drept se poate face şi fără învoirea celeilalte părţi, atât în primă instanţă cât şi în apel.

Renunţarea se poate face în şedinţă sau prin înscris autentic.

Hotărârea se dă fără drept de apel.

Când renunţarea este făcută în instanţă de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte în măsura renunţării."

In realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiect al acesteia este numai art. 247 din Codul de procedură civilă, text asupra căruia urmează să se pronunţe.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă textele constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Legiuitorul a conferit părţii posibilitatea de a renunţa la dreptul său, pretins chiar în faţa instanţei de judecată. Este evident un act de dispoziţie pe care îl face partea, cu respectarea anumitor condiţii prevăzute de lege, în raport cu însuşi dreptul său subiectiv. De principiu, legea procesual civilă îi permite acest lucru tocmai în considerarea dreptului la care renunţă - un drept exclusiv al său. Insă Curtea reţine că intervenţia accesorie este făcută în interesul unei părţi, iar în condiţiile în care aceasta din urmă înţelege să renunţe la dreptul său subiectiv, renunţarea la drept afectează în mod direct judecarea cererii de intervenţie accesorie. Intervenientul accesoriu nu se bucură de independenţă procesuală, astfel încât cererea sa este în mod direct afectată de actele pe care le îndeplineşte partea în sprijinul căreia a intervenit. Este o aplicare a principiului accesorium sequitur principale. In consecinţă, nu poate fi susţinută încălcarea art. 21 şi 24 din Constituţie.

Textul respectă şi exigenţele art. 57 din Constituţie, întrucât, dacă renunţarea la drept urmăreşte un scop ilicit, este contrară intereselor statului sau terţilor sau este rezultatul unui viciu de consimţământ, revine instanţei de judecată să decidă dacă va respinge sau nu cererea de renunţare la drept. Insă aceste probleme privesc deja aplicarea şi interpretarea legii, competenţe ce constituie apanajul instanţelor de judecată şi nu al Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 247 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tornado Systems" - S.R.L. Constanţa în Dosarul nr. 9.658/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly