Legea Nr.195 din 12.09.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (5) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Dan Constantin Dobre în Dosarul nr. 5.052/104/2017 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 433D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură care nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Se menţionează jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017 şi Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.052/104/2017, Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (5) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie invocată de Dan Constantin Dobre într-o cauză având ca obiect suspendarea şi anularea unui act administrativ de constatare a stării de incompatibilitate într-o funcţie publică.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că sentinţa primei instanţe este definitivă şi irevocabilă, ceea ce încălcă accesul la justiţie.6. De asemenea, mai arată că este singura situaţie în care o hotărâre este definitivă şi irevocabilă într-un singur ciclu procesual, reclamantul fiind privat de exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii. Mai mult decât atât, dispoziţiile legale criticate intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Mai menţionează jurisprudenţa considerată relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 369 din 30 mai 2017.7. Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 239 din 4 martie 2008. Dispoziţiile legale criticate conţin norme de procedură speciale, derogatorii de la dreptul comun, nu reprezintă un tratament discriminatoriu, nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac şi nu contravin principiului accesului liber la justiţie.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că punctul său de vedere a fost reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 228 din 6 aprilie 2017 şi nr. 229 din 6 aprilie 2017, prin care aceasta a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 69 alin. (5) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, potrivit cărora: „Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."13. Curtea reţine faptul că prevederile art. 69 alin. (5) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, însă ţinând cont de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a fost interpretată sintagma „în vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale, întrucât continuă să producă efecte juridice în cauză.14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul la un proces echitabil. Se mai invocă şi încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 47 privind dreptul la o cale de atac din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 12 iunie 2017, şi Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017.16. Curtea a reiterat prin Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017, paragraful 21, în acord cu jurisprudenţa sa, că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (în acest sens a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).17. De asemenea, prin Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, precitată, paragraful 28, Curtea a statuat, în esenţă, că modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situaţii impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar.18. Totodată, Curtea a reţinut că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 conţin norme de procedură specială, derogatorii de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac şi nu contravin principiului accesului liber la justiţie.19. Mai mult, prin Decizia nr. 525 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 3 noiembrie 2020, paragraful 16, Curtea a reiterat că necesitatea restabilirii cu maximă celeritate a organelor de conducere la nivelul administraţiei publice locale, în speţă a primarului, reprezintă un argument suficient pentru a justifica măsura constând în derogarea de la regulile procedurale de drept comun ale modalităţilor de exercitare a liberului acces la justiţie, în sensul ca hotărârea primei instanţe - tribunalul, secţia de contencios administrativ - învestite cu soluţionarea contestaţiei împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar să fie definitivă. Această măsură este una necesară şi adecvată, urmăreşte un scop legitim - acela de restabilire a organelor de conducere ale administraţiei publice locale - şi este proporţională cu acest scop.20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Constantin Dobre în Dosarul nr. 5.052/104/2017 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 69 alin. (5) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2021.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Fabian Niculae