DECIZIE   Nr. 193 din 19 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii (adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972)

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 441 din  6 august 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii, exceptie ridicata de Radu Chis in Dosarul nr. 3.632/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal se prezinta avocatul Gheorghe Badica pentru Radu Chis, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceasta este fondata, deoarece prevederile art. 136 alin. (2) din Codul muncii, referitoare la diminuarea despagubirilor si pentru cazul in care persoana a realizat castiguri mai mici, fara a se defini natura sau izvorul acestora, contravin dispozitiilor art. 38 din Constitutie. O asemenea prevedere legala era caracteristica sistemului economiei centralizate, de comanda, nemaifiind in conformitate insa cu logica economiei de piata. Este evocata o decizie anterioara a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 160/1999, prin care s-a declarat neconstitutional art. 136 alin. (1) din Codul muncii.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei, deoarece considera ca art. 136 alin. (1) din Codul muncii este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constitutie, fiind contrar prevederilor constitutionale ale art. 38 privind dreptul la munca, iar dispozitiile legale criticate prin exceptia ridicata fac trimitere la acest text, constatat de Curte ca fiind iesit din vigoare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 noiembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.632/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii, exceptie ridicata de Radu Chis intr-un dosar avand ca obiect judecarea recursului declarat de autorul exceptiei in cadrul unui litigiu de munca privind acordarea de despagubiri pe perioada cat contestatorul nu a lucrat, decizia de desfacere a contractului de munca a angajatorului fiind anulata.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii contravin prevederilor art. 38 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutie, deoarece acorda despagubiri diminuate salariatului reincadrat in munca ca urmare a anularii deciziei de desfacere a contractului de munca. Se arata ca nu pot fi diminuate castigurile salariale de care a fost lipsita o persoana prin incalcarea dreptului la munca de faptul ca, in calitate de actionar, a participat la repartizarea beneficiilor societatii comerciale la care a subscris capital social.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, intrucat "In sensul dispozitiilor actuale este incurajata persoana careia i s-a desfacut contractul de munca sa nu munceasca, pe motiv ca oricum va fi despagubita si cu acea diferenta de bani rezultata ca urmare a desfasurarii unei activitati in afara unitatii care i-a desfacut contractul de munca." Totodata se considera ca prevederile legale criticate "nu trebuie sa refuze" plata integrala a drepturilor ce s-ar fi cuvenit salariatului daca nu i s-ar fi desfacut contractul de munca din culpa lui.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. Se arata ca dispozitiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 38 alin. (1) teza intai si ale art. 134 din Constitutie, care permit obtinerea de castiguri licite si din activitati comerciale ori de alt gen, specifice economiei de piata. Fiind mentionata Decizia Curtii Constitutionale nr. 160/1999 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii, se considera ca aceasta solutie este aplicabila, prin analogie, si cu referire la alin. (2) al aceluiasi articol, care face trimitere la despagubirea prevazuta la alin. (1).
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, concluziile scrise depuse de autorul exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii (adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972), care au urmatorul cuprins: "Daca persoana in cauza s-a incadrat intre timp intr-o functie cu un salariu inferior sau a realizat alte castiguri mai mici, despagubirea prevazuta in alineatul precedent va consta, pentru perioada respectiva, in diferenta dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de munca si castigul realizat intre timp."
    Autorul exceptiei sustine ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 38 alin. (1) teza intai, potrivit carora "Dreptul la munca nu poate fi ingradit", precum si celor ale art. 134 alin. (1), care prevad ca "Economia Romaniei este economie de piata".
    Analizand actele dosarului, Curtea Constitutionala retine ca in cauza este stabilit prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila ca dreptul la munca al autorului exceptiei a fost incalcat prin desfacerea nelegala a contractului de munca si, in consecinta, persoana angajata a fost lipsita, printr-un act injust al angajatorului, de incasarea salariului. Or, pentru perioada in care un salariat a fost impiedicat printr-o masura nelegala sa isi indeplineasca obligatiile prevazute in contractul de munca si, corelativ, sa isi primeasca salariul ce i s-ar fi cuvenit pentru munca pe care ar fi prestat-o daca nu i-ar fi fost incalcat de catre angajator dreptul la munca, acest salariat are dreptul de a beneficia de o despagubire echivalenta cu totalul sumelor de bani pe care le-ar fi primit daca nu s-ar fi luat de catre angajator masura nelegala de indepartare din munca, iar nu o despagubire limitata la "diferenta dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de munca si castigul realizat intre timp", cum prevede alin. (2) al art. 136 din Codul muncii.
    Avand in vedere prevederile constitutionale ale art. 11 alin. (1), potrivit carora "Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte", precum si ale art. 20 alin. (1), care prevad ca "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte", Curtea retine, de asemenea, ca Romania este semnatara a mai multor acte internationale care recunosc si garanteaza dreptul la munca. Astfel, prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, a fost ratificat Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, adoptat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Potrivit art. 6 pct. 1 din acest act international, "Statele-parti la prezentul pact recunosc dreptul la munca, ce cuprinde dreptul pe care il are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata si vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept." In plus, prin art. 7 al aceluiasi act international, statele-parti "recunosc dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de conditii de munca juste [...]", drept care trebuie sa asigure, printre altele, dar indeosebi, "remuneratia". Tot astfel, prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, a fost ratificata Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996. Conform art. 1 pct. 2 din Carta sociala europeana revizuita, "In vederea exercitarii efective a dreptului la munca, partile se angajeaza: [...] 2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucratorului de a-si castiga existenta printr-o munca liber intreprinsa;".
    In raport cu dispozitiile art. 38 alin. (1) teza intai din Constitutie si in lumina prevederilor din documentele internationale mentionate Curtea constata ca sunt neconstitutionale prevederile art. 136 alin. (2) din Codul muncii, referitoare la stabilirea despagubirii cuvenite salariatului reincadrat intre timp intr-o functie cu un salariu tarifar inferior sau care a realizat alte castiguri mai mici la o suma calculata prin diferenta dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de munca si castigul realizat intre timp.
    Limitarea la o suma comensurata pe baza unor criterii artificiale a despagubirii acordate in cazul reintegrarii in munca a celui caruia i s-a desfacut contractul de munca in mod nejustificat constituie, de altfel, o derogare de la regula generala de drept al muncii stabilita la art. 111 alin. (1) din Codul muncii, conform caruia "Unitatea este obligata, in conditiile legii, sa despagubeasca persoana incadrata in munca, in situatia in care aceasta a suferit, din culpa unitatii, un prejudiciu in timpul indeplinirii indatoririlor de munca sau in legatura cu serviciul". Asa fiind, dispozitiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstitutionale si prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Si aceasta intrucat se afla in situatii egale salariatii carora li s-a creat un prejudiciu prin desfacerea nelegala, din culpa unitatii, a contractului de munca, adica salariatii aflati in ipoteza reglementata la art. 136 alin. (2) din Codul muncii, precum si salariatii carora li s-a creat un prejudiciu prin vreo alta fapta culpabila a angajatorului decat desfacerea nelegala a contractului de munca, adica salariatii aflati in ipoteza reglementata prin art. 111 alin. (1) din Codul muncii. De aceea, in vederea respectarii principiului constitutional stabilit la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, este necesara, pentru toate aceste situatii, instituirea unui tratament juridic nediscriminatoriu, care presupune aplicarea regulii generale cuprinse in art. 111 alin. (1) din Codul muncii.
    Prin Decizia nr. 160 din 19 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 610 din 14 decembrie 1999, Curtea Constitutionala s-a pronuntat si asupra prevederilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii, in sensul ca a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sunt contrare Constitutiei si, in consecinta, nu mai sunt in vigoare, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile tezei finale a art. 136 alin. (1) din Codul muncii, conform carora despagubirea cuvenita salariatului reincadrat in functia avuta, ca urmare a anularii desfacerii contractului de munca, este "calculata pe baza salariului sau mediu realizat in ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de munca". Fata de aceasta imprejurare admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii se impune cu atat mai mult cu cat prevederile legale criticate fac trimitere la alin. (1) al art. 136 din Codul muncii, respectiv la o dispozitie normativa constatata de Curte ca nemaifiind in vigoare.
    Totodata in privinta neconstitutionalitatii art. 136 alin. (2) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972, asadar anterior adoptarii Constitutiei, rezulta ca sunt incidente dispozitiile art. 150 alin. (1) din Legea fundamentala, conform carora "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii", cu consecinta constatarii pe aceasta cale ca prevederile legale mentionate nu mai sunt in vigoare.
    Fata de cele aratate, prevederile art. 136 alin. (2) din Codul muncii nu mai sunt in vigoare, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat vin in contradictie cu dispozitiile art. 16 alin. (1), ale art. 38 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) din Legea fundamentala.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Radu Chis in Dosarul nr. 3.632/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila si constata ca dispozitiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii nu mai sunt in vigoare intrucat sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 38 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutie.
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 iunie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta