Decizia Nr.190 din 10.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I¹ alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, excepţie ridicată de Constantin Olteanu şi Victoria Olteanu în Dosarul nr. 17.057.01/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă personal Constantin Olteanu, autor al excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că aspectele invocate în susţinerea excepţiei privesc, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 17.057.01/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I¹ alin. (1) şi (4) din Legea nr. 229/2008 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“. Excepţia a fost ridicată de Constantin Olteanu şi Victoria Olteanu într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat încalcă normele constituţionale invocate, întrucât instituie o situaţie discriminatorie, dat fiind că art. I¹ alin. (3) din Legea nr. 229/2008 face referire la apartamente situate în construcţii tip „bloc“, fiind excluse, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, apartamentele situate în imobile tip „vilă“, neexistând practic nicio diferenţă care să motiveze această încadrare. Astfel, aceştia arată că locuiesc din anul 1977, în baza unui contract de închiriere, într-un apartament situat într-un imobil tip „vilă“, care se încadrează în situaţia imobilelor naţionalizate cu titlu, conform Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.Întrucât, prin Hotărârea Guvernului nr. 39/1996 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile trecute nelegal în administrarea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti, imobilul a fost scos de sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului şi trecut în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, autorii excepţiei se află în imposibilitatea de a-l cumpăra. Aceştia consideră că se găsesc într-o situaţie discriminatorie, prin încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, deoarece apartamentul în care locuiesc se încadrează într-un imobil cu mai multe apartamente, cu locatari diferiţi, imobil denumit „vilă“, dar în art. I¹ alin. (1) din Legea nr. 229/2008 este stipulată sintagma „bloc de locuinţe“, iar în alin. (4) al aceluiaşi articol se arată că dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică şi imobilelor tip „vilă“, astfel încât nu pot opta pentru cumpărarea acestui apartament.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată. În acest sens, arată că excluderea imobilelor tip „vilă“ de la aplicarea dispoziţiilor care reglementează transferul imobilelor compuse din apartamentele situate în blocuri de locuinţe, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, către Primăria Generală a Municipiului Bucureşti conduce la imposibilitatea chiriaşilor apartamentelor situate în imobile tip „vilă“ de a cumpăra apartamentele respective, în condiţiile reglementate de Legea nr. 112/1995, ceea ce creează o situaţie defavorabilă în raport cu chiriaşii apartamentelor situate în blocuri de locuinţe, fără a exista o justificare întemeiată pentru aceasta.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, arată că prevederile legale criticate, stabilind schimbarea titularului dreptului de administrare asupra unor bunuri aflate în proprietatea privată a statului, reprezintă opţiunea legiuitorului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulat de autorii acesteia şi astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. I¹ alin. (1) şi (4) din Legea nr. 229/2008 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. I¹ alin. (1) şi (4) a fost introdus în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 prin art. I pct. 3 din Legea nr. 229/2008.Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. I¹ alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2007, prevederi introduse prin Legea nr. 229/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 5 noiembrie 2008.Textul de lege criticat prevede că:– Art. I¹: „(1) Imobilele compuse din apartamentele situate în blocuri de locuinţe, pentru care există o formă legală de folosinţă la data de 30 septembrie 2008, precum şi terenul aferent acestora, proprietate privată a statului, aflate în administrarea R.A. - A.P.P.S., trec în proprietatea privată a statului şi în administrarea Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti. [...]
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu se aplică imobilelor tip vilă, locuinţelor de serviciu şi nici celor descrise la art. II alin. (2) lit. c)-e).“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi celor ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că atât în jurisprudenţa sa, cât şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că „principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, consacrat de art. 16 alin. (1), ce se corelează cu prevederile cuprinse în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu înseamnă că reglementarea trebuie să fie uniformă, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit, justificat în mod obiectiv şi raţional“. În speţa de faţă, examinând înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că imobilul - tip vilă - în care se află apartamentul autorilor excepţiei a fost trecut în administrarea Regiei Autonome „Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat“, prin Hotărârea Guvernului nr. 39/1996 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile trecute nelegal în administrarea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 14 februarie 1996. În această hotărâre se precizează că, ţinând seama de faptul că unele imobile, proprietate publică a statului, au fost preluate nelegal de către Consiliul Local al Municipiului Bucureşti - în baza unor decizii administrative emise de organe necompetente material - şi având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 112/1995, aceste imobile, împreună cu anexele şi terenurile aferente, trec în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“ de sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului. Pe de altă parte, Curtea observă că temeiul legal al acţiunii în baza căruia autorii excepţiei de neconstituţionalitate au solicitat „obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti, a Consiliului General al Primăriei Municipiului Bucureşti şi a Administraţiei Fondului Imobiliar“ să preia imobilul în litigiu din administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“ şi să procedeze la înstrăinarea, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, a imobilului în litigiu către titularii contractului de închiriere este art. 10 alin. (2) din Legea nr. 112/1995, care prevede că „Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuinţele care au avut destinaţia de case de oaspeţi, de protocol, precum şi cele folosite ca reşedinţe pentru foştii şi actualii demnitari“. Curtea constată că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate formulată, întrucât motivele invocate de autorii excepţiei privesc, de fapt, aspecte ce ţin de modul de aplicare şi interpretare a reglementărilor incidente în cauză de către instanţele judecătoreşti, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I¹ alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, excepţie ridicată de Constantin Olteanu şi Victoria Olteanu în Dosarul nr. 17.057.01/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora