DECIZIE Nr. 19 din 12
decembrie 2005
in vederea examinarii
recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind data de la care amanarea
executarii pedepsei inchisorii produce efecte
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 284 din 29 martie 2006
Dosar nr. 19/2005
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în
vederea examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind data de
la care amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
cerinţelor legii, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 108 aflaţi în
funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că amânarea executării
pedepsei închisorii produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti de admitere a cererii.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în
interesul legii, constată următoarele:
In legătură cu stabilirea datei de la care amânarea
executării pedepsei închisorii produce efecte, s-a constatat că instanţele
judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu
privire la această dată.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că
amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data pronunţării
hotărârii de admitere a cererii de către prima instanţă, iar altele, în sensul
că momentul de la care se produc efectele amânării îl constituie data
expertizei medico-legale a condamnatului.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data rămânerii
definitive a hotărârii de admitere a cererii.
Aceste din urmă instanţe au procedat corect.
Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii se
soluţionează, potrivit art. 460 alin. 4 din Codul de procedură penală, printr-o
sentinţă împotriva căreia pot fi exercitate căile de atac ordinare, nefiind
definitivă.
Potrivit art. 415 alin. 1 din Codul de procedură
penală, hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas
definitive, iar în temeiul alin. 2 al aceluiaşi articol, prin derogare de la
prevederile alin. 1 al art. 415, hotărârile nedefinitive
sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.
Prin urmare, hotărârile instanţelor penale pot fi puse
în executare numai după data rămânerii definitive a acestora, ori de câte ori
nu există o dispoziţie legală care să permită punerea în executare a hotărârii
nedefinitive, stabilind caracterul executoriu al acesteia, cum este cazul art.
350 alin. 4 din Codul de procedură penală care prevede că hotărârea pronunţată
în primă instanţă cu privire la arestarea inculpatului este executorie.
Cum legea de procedură penală
nu prevede caracterul executoriu al hotărârilor nedefinitive prin care instanţa
a acordat amânarea executării pedepsei închisorii, rezultă că hotărârile
judecătoreşti de admitere a cererii privind amânarea executării pedepsei
închisorii devin executorii la data când rămân definitive şi deci că amânarea
executării pedepsei închisorii îşi produce efectele începând cu această dată.
A admite că amânarea executării pedepsei închisorii îşi
produce efectele înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost
acordată înseamnă a recunoaşte că o hotărâre judecătorească nedefinitivă este
executorie în lipsa unei dispoziţii legale în acest sens, ceea ce ar fi contrar
prevederilor art. 415 din Codul de procedură penală.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
4142 din Codul de
procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi a se stabili că amânarea executării pedepsei închisorii îşi produce
efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de
admitere a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul
legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc că amânarea executării pedepsei închisorii
îşi produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti
de admitere a cererii.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţa publică din 12 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE INALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent-şef,
Victoria Maftei