DECIZIE Nr.
187 din 6 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 237 din 5 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea
nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare,
excepţie ridicată de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006 al
Tribunalului Braşov - Secţia
civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, asistat de avocat Adrian Roseti. Lipseşte partea Ministerul Apărării
Naţionale, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei şi arată că, de fapt, criticile de neconstituţionalitate privesc
doar dispoziţiile art. 89 alin. 2 teza finală din Legea nr. 80/1995, respectiv dispoziţia potrivit căreia cadrele militare puse la
dispoziţie „beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului pe
care îl au, la minimum". In legătură cu aceasta, arată că, spre
deosebire de cadrele militare, pentru alte categorii socioprofesionale legea nu
instituie o sancţiune pecuniară în cazul cercetării penale. De asemenea, arată
că doar pentru cadrele militare suspendarea din funcţie are un caracter
obligatoriu, iar nu facultativ. Astfel, cadrele militare sunt discriminate sub
aceste aspecte în raport cu celelalte categorii socioprofesionale. Consideră că
aplicarea acestor sancţiuni încalcă şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât se
face înainte de a fi stabilită vinovăţia cadrelor militare printr-o hotărâre
judecătorească. De asemenea, arată că, în cazul decesului celui cercetat,
procesul penal încetează, iar urmaşii nu mai pot beneficia de o pensie de urmaş
corespunzătoare muncii depuse de cadrul militar. In sfârşit, arată că
sancţiunile pecuniare aplicate anterior stabilirii vinovăţiei nu pot fi privite
ca având un rol preventiv.
Autorul excepţiei solicită, de asemenea, admiterea
excepţiei, arătând că atribuţiile pe care comandantul le dă celui pus la
dispoziţie nu sunt echivalate de remuneraţia primită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma
juridică, fără nicio discriminare sau privilegiu. De asemenea, arată că nu
înfrânge nici prezumţia de nevinovăţie, pentru că sancţiunile nu vizează fondul
răspunderii pentru fapta imputată şi nu prejudecă vinovăţia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepţia a fost ridicată de Viorel Ciolacu cu prilejul soluţionării
unui litigiu de muncă având ca obiect pretenţii băneşti cu titlu de drepturi
salariale.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine că dispoziţiile art. 89 alin. 2 din
Legea nr. 80/1995, care prevăd suspendarea din funcţie
sau punerea la dispoziţie a cadrelor militare faţă de care s-a început
urmărirea penală ori au fost trimise în judecată, au caracter discriminatoriu,
întrucât asemenea măsuri nu sunt prevăzute şi pentru cetăţenii care ocupă alte
funcţii. Totodată, consideră că măsura suspendării din funcţie sau a punerii la
dispoziţie încalcă prezumţia de nevinovăţie, deoarece au un „caracter
iremediabil" şi se aplică fără ca vinovăţia cadrelor militare respective
să fi fost stabilită prin hotărâri judecătoreşti definitive.
Tribunalul Braşov - Secţia civilă apreciază că
dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că măsura
suspendării sau a punerii la dispoziţie nu are caracter de sancţiune, ci are un
scop preventiv, aplicându-se fără discriminare faţă de toate persoanele care se
află în aceeaşi situaţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Avocatul Poporului arată
că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate,
întrucât nu creează discriminări între cetăţeni aflaţi în situaţii identice. De
asemenea, consideră că nu încalcă nici prezumţia de nevinovăţie, întrucât nu
prejudecă fondul cauzei penale şi nu anticipează aplicarea unei pedepse.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 89
din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995. In realitate,
Curtea constată că autorul excepţiei critică doar dispoziţiile alin. 2 ale art. 89, dispoziţii potrivit cărora „In
acest interval de timp ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii arestaţi se
suspendă din funcţie, iar cei care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de
libertate sau eliberaţi pe cauţiune se pun la dispoziţie. Pe timpul suspendării
din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii nu beneficiază de
niciun drept de la Ministerul Apărării Naţionale. Cei puşi la dispoziţie
îndeplinesc atribuţiile stabilite de comandanţii unităţilor din care fac parte
şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului pe care îl au, la
minimum."
In opinia autorului excepţiei
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări, şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că în opinia autorului excepţiei textul de lege criticat este
discriminatoriu şi încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât, pe de o parte,
prevede suspendarea obligatorie din funcţie a ofiţerilor, maiştrilor militari
şi a subofiţerilor arestaţi şi punerea la dispoziţie a acestora dacă sunt
cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate ori sunt eliberaţi pe cauţiune,
iar, pe de altă parte, prevede că cei puşi la dispoziţie beneficiază de
drepturile băneşti corespunzătoare gradului pe care îl au la minim. Astfel,
autorul excepţiei, cadru militar, consideră că este discriminat în raport cu
celelalte categorii socioprofesionale faţă de care măsura suspendării are doar
un caracter facultativ şi nu se aplică sancţiuni pecuniare.
Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că toate legile
speciale de reglementare a statutului persoanelor care îndeplinesc funcţii
publice ori de interes public prevăd obligativitatea sau posibilitatea
suspendării din funcţie a persoanei faţă de care s-a început urmărirea penală,
a fost arestată sau trimisă în judecată. Chiar şi Codul muncii prevede, în art.
52 alin. (1) lit. c), ca
regulă generală,posibilitatea suspendării contractului individual de muncă din
iniţiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva
salariatului ori salariatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei
infracţiuni care îl face incompatibil cu funcţia îndeplinită. Faptul că în
cazul cadrelor militare măsura suspendării este obligatorie, iar nu
facultativă, este justificat de statutul deosebit al cadrelor militare, care
presupune, între altele, preţuirea onoarei forţelor armate ale României, ale
armei şi unităţii din care fac parte, precum şi demnitatea gradului şi a
uniformei militare pe care le poartă.
In ceea ce priveşte dispoziţia potrivit căreia cadrele
militare care sunt puse la dispoziţie beneficiază de drepturile băneşti
corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum, Curtea reţine că această
măsură este justificată de faptul că persoana pusă la dispoziţie nu mai are
aceleaşi atribuţii ca acelea ce îi reveneau potrivit gradului şi funcţiei sale
anterior, ci îndeplineşte numai unele sarcini atribuite de comandant şi care nu
sunt incompatibile cu statutul său. Instanţa de contencios constituţional nu ar
putea cenzura dreptul legiuitorului de a stabili care este cuantumul
indemnizaţiei cuvenite, fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat.
De altfel, Curtea observă că, potrivit alin. 4 şi 5 ale art. 89 din Legea nr. 80/1995, în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală ori
achitarea, cadrele miliare vor fi repuse în toate drepturile avute la data
suspendării din funcţie, respectiv a punerii la dispoziţie. Mai mult, contrar
celor susţinute de reprezentantul autorului excepţiei cu ocazia dezbaterilor în
faţa Curţii, repunerea în drepturi se poate dispune şi în cazul încetării
urmăririi penale ori a procesului penal.
In sfârşit, Curtea reţine că suspendarea, punerea la
dispoziţie şi reducerea cuantumului indemnizaţiei nu încalcă prezumţia de nevinovăţie,
întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă
vinovăţia, ci constituie măsuri preventive, justificate de necesitatea
împiedicării săvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de
îndeplinirea corectă a atribuţiilor ce revin funcţiei respective şi de
asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Viorel
Ciolacu în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea