DECIZIE Nr.
184 din 2 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 3 din Decretul nr. 31/1954
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, precum si a dispozitiilor
art. 274 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 281 din 29 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954
privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, precum şi a dispoziţiilor
art. 274 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cristrans"- S.R.L. din
Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.791/2005 al Judecătoriei TârguMureş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că
prevederile art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice
şi persoanele juridice îşi păstrează valabilitatea în raport de dispoziţiile
actualei Legi fundamentale, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă,
apreciază că acestea nu contravin dispoziţiilor art. 21 şi 44 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 3. 791/2005, Judecătoria
Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor
la persoanele fizice şi persoanele juridice, precum şi a dispoziţiilor art. 274
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Cristrans" - S. R. L. din Târgu Mureş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954
contravin principiilor constituţionale referitoare la statul de drept, prin
referirile la organizaţiile socialiste, întreprinderile şi organizaţiile
economice de stat sau cooperatiste sau orice organizaţii obşteşti, invocând în
acest sens art. 1 alin. (3) şi (4), art. 8, 29, 30, 44, 45, 135 şi 136 din
Constituţie.
In opinia autorului excepţiei prevederile art. 274 din
Codul de procedură civilă, referitoare la plata cheltuielilor de judecată,
conduc la o confiscare a proprietăţii private şi contravin astfel principiului
constituţional al liberului acces la justiţie şi gratuităţii serviciului public
al justiţiei.
Judecătoria Târgu - Mureş apreciază că prevederile art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954
fixează limitele de exercitare a drepturilor subiective civile şi nu aduc
atingere intereselor generale ale societăţii sau intereselor subiective
legitime ale altor subiecte de drept. Se mai arată că dispoziţiile referitoare la
„organizaţiile socialiste" cuprinse în art. 2 din decret sunt abrogate
implicit, în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituţie. In ceea ce priveşte
prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, instanţa consideră că plata
cheltuielilor de judecată reprezintă o aplicare a principiului răspunderii
civile delictuale, principiu aflat în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
prevederile art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 sunt în acord cu dispoziţiile
art. 15 alin. (1) şi ale art. 57 din Constituţie, potrivit cărora drepturile şi
obligaţiile cetăţenilor sunt prevăzute de lege şi trebuie exercitate cu
bună-credinţă şi fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor altora. In ceea ce
priveşte prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, se arată că acest
text de lege are la bază principiul răspunderii pentru culpa procesuală
constatată prin hotărâre judecătorească şi nu contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, fiind în deplină
concordanţă cu art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia
drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor sunt consacrate prin
Constituţie şi prin alte legi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 2 şi
3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele
juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, precum şi
ale art. 274 din Codul de procedură civilă, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, potrivit cărora:
Prevederile art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 au
următorul conţinut:
- Art. 2: „Drepturile civile pe care le au, ca persoane
juridice, organizaţiile socialiste, precum organele de
stat şi celelalte instituţii de stat, întreprinderile şi organizaţiile
economice de stat sau cooperatiste, orice organizaţii obşteşti, ca şi
societăţile de colaborare economică sunt recunoscute în
scopul de a asigura creşterea neîncetată a bunei stări
materiale şi a nivelului cultural al oamenilor muncii, prin dezvoltarea puterii
economice a ţării. ";
- Art. 3: „Drepturile civile sunt ocrotite de lege.
Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. ";
- Art. 274 din Codul de procedură civilă prevede:
„Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească
cheltuielile de judecată.
Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe
de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea
martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va
dovedi că le-a făcut.
Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să
micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul
onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit
de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
"
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile art. 2 şi cele ale art. 3 din Decretul nr. 31/1954 contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare
la statul de drept şi principiul separaţiei puterilor statale, art. 8 -
Pluralismul şi partidele politice, art. 29 - Libertatea conştiinţei şi art. 30
- Libertatea de exprimare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 45 -
Libertatea economică, art. 135 - Economia şi art. 136 -Proprietatea.
In ceea ce priveşte prevederile art. 274 din Codul de
procedură civilă, acestea sunt considerate a fi contrare următoarelor
dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24
- Dreptul la apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 136 -
Proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate prevederile art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954
contravin dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept, prin
referirile la organizaţiile socialiste, întreprinderile şi organizaţiile
economice de stat sau cooperatiste sau orice organizaţii obşteşti.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că
prevederile art. 2 din Decretul nr. 31/1954 reglementează recunoaşterea
drepturilor subiective civile ale persoanelor juridice, nominalizate potrivit
contextului organizării statale existente la data adoptării actului normativ.
Curtea reţine că prin Legea nr. 15/1990, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, unităţile
economice de stat au fost reorganizate în regii autonome şi societăţi
comerciale, astfel încât sintagmele „organizaţii socialiste" şi
„organizaţii economice de stat sau cooperatiste" nu mai sunt actuale, din
moment ce unităţile economice la care se referă au fost transformate în regii
autonome şi societăţi comerciale.
In acest sens, Curtea constată că prin Decizia nr. 86
din 4 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1 din 7 ianuarie 1997, s-a pronunţat asupra unei critici similare, cu
prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19
din Codul muncii, referitor la persoanele încadrate într-o fostă unitate socialistă,
şi a reţinut că, admiţându-se modificarea sintagmei de „unităţi
socialiste", nu există nici o
incompatibilitate între textul de lege
criticat şi dispoziţiile Constituţiei.
Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât Curtea constată că prevederile
art. 2 din Decretul nr. 31/1954, reglementând recunoaşterea drepturilor
subiective civile pentru persoanele juridice de drept public sau de drept
privat, sunt în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea
fundamentală, referitor la statul de drept, democratic şi social.
In ceea ce priveşte prevederile art. 3 din Decretul nr.
31/1954, Curtea constată că acest text de lege, statuând asupra ocrotirii prin
norme juridice a drepturilor subiective civile, precum şi asupra obligaţiei
exercitării lor potrivit scopului economic şi social în vederea căruia sunt
recunoscute de lege, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, ci
este în deplină conformitate cu art. 57 din Legea fundamentală, referitor la
exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă.
II. In opinia autorului
excepţiei prevederile art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
referitoare la plata cheltuielilor de judecată, conduc la o confiscare a
proprietăţii private şi contravin astfel principiului constituţional al
liberului acces la justiţie, precum şi gratuităţii serviciului public al
justiţiei.
Curtea constată că unul dintre principiile organizării
justiţiei, ca serviciu public, este şi gratuitatea acestuia. Semnificaţia sa se
referă însă la faptul că părţile nu au obligaţia de a contribui la remuneraţia
persoanelor desemnate în soluţionarea cauzelor deduse instanţelor de judecată,
acestea fiind salariate ale statului, astfel încât obligativitatea plăţii
cheltuielilor de judecată, incluzând taxele de timbru şi onorariile avocaţilor,
de către partea ale cărei pretenţii nu au fost admise de către instanţa de
judecată are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia şi nu contravine
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.
De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 198 din 23 noiembrie 1999, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000, accesul
liber la justiţie nu presupune şi gratuitatea acestuia, fiind legal şi normal
ca justiţiabilii care beneficiază
de activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la
acoperirea cheltuielilor acestora.
Autorul excepţiei mai susţine că prevederile art. 274
alin. (2) din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare,
art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 136 - Proprietatea, fără a
arăta în ce constă pretinsa contrarietate între norma legală şi dispoziţiile
Legii fundamentale invocate.
Curtea constată că textul de lege criticat instituie
interdicţia pentru judecători de a micşora cuantumul cheltuielilor de judecată
dovedite, cu excepţia onorariilor avocaţilor, reglementare ce nu contravine sub
nici un aspect principiilor constituţionale ale accesului liber la justiţie şi
garantării dreptului la apărare şi a dreptului de proprietate.
In ceea ce priveşte prevederile art. 274 alin. (3) din
Codul de procedură civilă referitoare la dreptul judecătorilor de a mări sau de
a micşora onorariile avocaţilor, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie
2005, Curtea a examinat constituţionalitatea acestui text de lege, cu raportare
la dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea fundamentală, referitor la dreptul
părţilor de a fi asistate de un avocat, text invocat şi în prezenta cauză,
statuând că acestea sunt constituţionale.
Prin decizia menţionată s-a statuat că nici o prevedere
constituţională nu interzice consacrarea prin lege a prerogativei instanţei de
a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul
onorariului avocatului, raportat la complexitatea activităţii depuse, cu atât
mai mult cu cât onorariul urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut
în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil,
prin însuşirea lui de către instanţă prin hotărâre judecătorească.
Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice
şi persoanele juridice, precum şi a dispoziţiilor art. 274 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cristrans" -
S. R. L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3. 791/2005 al Judecătoriei Târgu
Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat