DECIZIE   Nr. 183 din 17 decembrie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 158 din 15 aprilie 1999

    Lucian Mihai          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Ioan Muraru           - judecator
    Nicolae Popa          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Romul Petru Vonica    - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol, ridicata de Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti in Dosarul nr. 2.353/1998 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 15 decembrie 1998, in prezenta reprezentantului Societatii Comerciale "Vega" - S.A. din Ploiesti si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 17 decembrie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 iunie 1998 Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol, intr-o cauza avand ca obiect anularea in parte a acestei ordonante, prin care s-a stabilit in sarcina fostei Companii Romane de Petrol din Bucuresti o datorie de 14,49 milioane dolari S.U.A., echivalent a 101,89 miliarde lei, fata de Banca Romana de Comert Exterior - S.A. In motivarea exceptiei, Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti sustine ca obligatia stabilita in sarcina societatilor comerciale mentionate in anexa la ordonanta criticata, de a incheia conventii de rambursare a creditelor in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A. Companiei Romane de Petrol, este neconstitutionala, deoarece incalca: art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia legea dispune numai pentru viitor, asa cum prevede, de altfel, si art. 1 din Codul civil, intrucat reglementeaza raporturi juridice derulate anterior datei de 30 iunie 1996; art. 51 din Constitutie, potrivit caruia respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie; nesocoteste dispozitii ale unor articole din Codul civil, care se refera la neretroactivitatea legii civile, la principiul libertatii contractuale si la apararea dreptului de proprietate; art. 41 alin. (2) din Constitutie, care ocroteste proprietatea privata, intrucat nu se tine seama de faptul ca la data emiterii ordonantei de urgenta 49% din capitalul social al Societatii Comerciale "Vega" - S.A. din Ploiesti era proprietate privata; principiul separatiei puterilor in stat, consacrat prin Constitutie si prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si art. 125 din Constitutie, prin aceea ca Guvernul a instituit o obligatie "de a face", atributie ce nu ii apartine, ci revine "in exclusivitate instantei de judecata competente sa decida...". Se mai sustine ca ordonanta atacata incalca prevederile constitutionale ale art. 29 alin. (1), care se refera la libertatea constiintei, si ale art. 30 alin. (1), care consacra libertatea de exprimare. In argumentarea privind neconstitutionalitatea art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 sta sustinerea autoarei exceptiei ca acest text legal se refera la "obligarea fara drept" a Societatii Comerciale "Vega" - S.A. din Ploiesti de a incheia o conventie de rambursare a unei sume neprimite si nefolosite pentru ea la importul de titei, deoarece nu a prelucrat niciodata, in existenta sa de aproape o suta de ani, o asemenea materie prima. De asemenea, se apreciaza ca "Guvernul a smuls prin violenta consimtamantul societatii, care este astfel viciat ca urmare a dispozitiilor legale atacate ca neconstitutionale, si prin aceasta s-a incalcat principiul libertatii contractuale".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera ca prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 sunt neconstitutionale in masura in care reclamanta nu a primit si nu a folosit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior - S.A.
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat, "fiind beneficiara unui import de titei pentru care a fost contractat un imprumut, este evident ca reclamanta este tinuta de rambursarea datoriei". Totodata se precizeaza ca anexa la ordonanta scoate in evidenta existenta unor datorii deja nascute prin contractarea unui imprumut de la Banca Romana de Comert Exterior - S.A., astfel ca nu se pune problema incalcarii principiului constitutional al neretroactivitatii legii. In legatura cu sustinerea ca se incalca principiul constitutional al separatiei puterilor in stat, se arata ca prin ordonanta nu sunt instituite datorii in sarcina reclamantei, ci se dispun, in principal, masuri financiare de acoperire a unor datorii, unele masuri de preluare la datoria publica a creditelor in valuta acordate fostei Companii Romane de Petrol si de impartire a datoriei pe beneficiarii sumelor in valuta. In aceste conditii se considera ca nu poate fi vorba de incalcarea dreptului de proprietate privata, intrucat in cauza este problema platii unor datorii de catre o societate comerciala cu capital majoritar de stat, iar statul, in calitate de garant al imprumutului, trebuie sa se implice cu masuri de protectie pentru sumele preluate la datoria publica.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partii, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol prevede: "Societatea Nationala a Petrolului <<Petrom>> - S.A. Bucuresti, precum si societatile comerciale mentionate in anexa la prezenta ordonanta de urgenta au obligatia sa incheie conventii de rambursare a creditelor in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A.
    Sumele in lei ce se vor rambursa de catre Societatea Nationala a Petrolului <<Petrom>> - S.A. Bucuresti si de catre societatile comerciale Bancii Romane de Comert Exterior - S.A, reprezentand contravaloarea creditelor in valuta, se vor vira de catre Banca Romana de Comert Exterior - S.A. la cursul valutar de la data efectuarii platii, intr-un cont special la trezoreria statului, si vor fi utilizate pentru serviciul datoriei publice." In anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind situatia datoriilor aferente importului de titei, derulat prin Banca Romana de Comert Exterior - S.A., pe societati comerciale, si a costurilor de refinantare a acestor datorii la data de 30 iunie 1996 figureaza si reclamanta Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti cu o datorie fata de Banca Romana de Comert Exterior - S.A. in valoare de 14,49 milioane dolari S.U.A., revenind in lei 101,89 miliarde, la cursul de 7.032 lei/dolar S.U.A., existent la data de 30 iunie 1997.
    Examinand cauza, Curtea Constitutionala constata ca argumentele invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate privesc stabilirea unei situatii de fapt, si anume daca Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti a beneficiat sau nu de importul de titei pentru care a fost contractat imprumutul care s-a dispus, prin ordonanta, sa fie rambursat partial de aceasta societate comerciala, respectiv definirea exacta a raporturilor juridice care stau la baza reglementarii criticate.
    Asa cum rezulta din Incheierea din 15 iunie 1998 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial, precum si din inscrisul depus de autoarea exceptiei la dosarul instantei, esenta motivarii exceptiei se reduce la faptul ca prin ordonanta atacata s-a instituit o obligatie de incheiere a unei conventii de rambursare a unei sume neprimite si nefolosite de catre Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti la importul de titei.
    In incheierea instantei se retin in acest sens urmatoarele: "In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a acestei ordonante reclamanta a aratat ca nu a prelucrat niciodata titei din import, nu a avut relatii contractuale cu fosta Companie Romana de Petrol si nu a primit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior - S.A., astfel incat obligarea sa la incheierea unei conventii de rambursare catre aceasta a pretinsului credit de 14,49 milioane dolari S.U.A., prevazut in anexa, incalca principiile constitutionale."
    De altfel insasi instanta de judecata, in opinia sa, exprimata in aceeasi incheiere prin care a sesizat Curtea Constitutionala, consemneaza: "Instanta considera ca prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72 din 6 noiembrie 1997 sunt neconstitutionale in masura in care reclamanta nu a primit si nu a folosit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior - S.A., astfel incat obligarea sa la incheierea unei conventii de rambursare a unui credit pe care nu l-a primit incalca principiile constitutionale..."
    Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "In exercitarea controlului Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept... ".
    Jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit in mod constant, prin decizii definitive si obligatorii, ca aspectele privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale partilor sunt de competenta instantelor judecatoresti. In acest sens pot fi mentionate, de exemplu, deciziile: nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, nr. 158 din 3 iunie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, si nr. 441 din 13 noiembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 343 din 5 decembrie 1997.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, aceasta solutie isi mentine valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti in Dosarul nr. 2.353/1998 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 decembrie 1998.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                     LUCIAN MIHAI

                            Magistrat-asistent,
                            Gabriela Dragomirescu

                            OPINIE SEPARATA

    Prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol sunt neconstitutionale (sub aspectul obligarii Societatii Comerciale "Vega" - S.A. din Ploiesti la rambursarea catre Banca Romana de Comert Exterior - S.A., conform anexei la ordonanta, a sumei de 101,89 miliarde lei, reprezentand contravaloarea a 14,49 milioane dolari S.U.A., la cursul de 7.032 lei/dolar S.U.A., existent la 30 iunie 1997), in masura in care Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti nu a beneficiat, direct ori indirect, de credite in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A.
    Aceste dispozitii legale contravin urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate";
    - art. 41 alin. (1) teza intai: "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate";
    - art. 135 alin. (1): "Statul ocroteste proprietatea";
    - art. 135 alin. (6): "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    De asemenea, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie (conform carora "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte"), prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 sunt in contradictie si cu dispozitiile art. 17 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
    (I). (I.1) Astfel cum se rezuma prin Incheierea din 15 iunie 1998 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial, instanta in fata careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate de catre Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti, aceasta sustine ca este neintemeiata obligarea sa la rambursarea unor credite catre Banca Romana de Comert Exterior - S.A., in vederea regularizarii datoriei fostei Companii Romane de Petrol, intrucat Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti "nu a prelucrat niciodata titei din import, nu a avut relatii contractuale cu fosta Companie Romana de Petrol si nu a primit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior - S.A.".
    De buna seama ca aceste din urma aspecte constituie situatii de fapt, a caror existenta poate fi verificata numai de catre instanta judecatoreasca sesizata cu solutionarea litigiului, pe baza de probe administrate potrivit legii. Asemenea verificari cu privire la situatia de fapt exced competentei Curtii Constitutionale, intrucat, potrivit art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, "In exercitarea controlului Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept [...]".
    Curtea Constitutionala nu a fost sesizata insa, prin incheierea instantei judecatoresti, la cererea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, cu realizarea verificarii daca Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti a prelucrat vreodata titei din import, a avut relatii contractuale cu fosta Companie Romana de Petrol sau a primit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior - S.A. Aceste verificari au ramas, desigur, in competenta exclusiva a instantei judecatoresti care va solutiona litigiul reclamantei Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti cu paratul Guvernul Romaniei.
    In realitate, Curtea Constitutionala a fost sesizata, astfel cum rezulta neindoielnic din incheierea din 8 iunie 1998 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial, cu "solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului Romaniei nr. 72 din 6 noiembrie 1997". Aceasta presupune compararea de catre Curtea Constitutionala a acestor prevederi legale cu dispozitii constitutionale sau cu principii constitutionale - ceea ce reprezinta, neindoielnic, o "pronuntare numai asupra problemelor de drept", astfel cum impune art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992.
    De aceea Curtea Constitutionala nu poate respinge exceptia de neconstitutionalitate care face obiectul acestei cauze, sub cuvant ca solutionarea exceptiei presupune verificarea unor "aspecte privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale partilor".
    (I.2) Este de principiu ca, intrucat exceptia de neconstitutionalitate este de ordine publica, aceasta poate fi ridicata in fata instantelor judecatoresti in orice faza procesuala - de exemplu, atat inainte de administrarea probelor (precum in speta), cat si dupa administrarea probelor pentru deslusirea situatiei de fapt.
    Presupunand ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ar fi fost ridicata de catre Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti dupa administrarea probelor in procesul desfasurat in fata instantei judecatoresti, s-ar mai fi putut oare respinge aceasta exceptie de neconstitutionalitate sub cuvant ca solutionarea sa presupune verificarea unor aspecte privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale partilor? Raspunsul este, evident, negativ, fiindca intr-o asemenea alta situatie verificarea ce excede competentei Curtii Constitutionale ar fi fost deja efectuata. Si intrucat ar fi absurd ca solutia Curtii Constitutionale sa fie determinata doar de faza procesuala in care exceptia a fost ridicata (si anume, anterior sau ulterior realizarii probelor privind situatia de fapt), rezulta ca in oricare dintre cele doua situatii Curtea Constitutionala trebuie sa treaca la realizarea operatiunilor juridice pentru care a fost investita, adica sa procedeze la controlarea abstracta a constitutionalitatii dispozitiilor legale ce fac obiectul exceptiei.
    (I.3) Jurisprudenta anterioara a Curtii Constitutionale nu este relevanta in cauza de fata.
    [(I.3.a)] Intr-adevar, Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, a respins recursul declarat impotriva Deciziei nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicata in acelasi numar al Monitorului Oficial al Romaniei, cu alte cuvinte a mentinut Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, confirmandu-i si motivarea. Prin aceasta din urma decizie a fost admisa in parte exceptia de neconstitutionalitate ce facea obiectul acelei cauze, constatandu-se ca prevederile legale la care se referea exceptia sunt constitutionale numai in masura in care privesc bunurile detinute de anumite categorii - specificate - de societati comerciale, nu si bunurile detinute de alte categorii - de asemenea, specificate - de societati comerciale, iar in considerentele deciziei s-a aratat ca revine instantei judecatoresti corecta aplicare a legii, in sensul de a stabili daca, la data publicarii legii ce a facut obiectul controlului de constitutionalitate, societatea comerciala care ridicase exceptia indeplinea ori nu anumite conditii concrete in functie de care se inscria intr-o categorie sau alta. Se poate, asadar, constata din examinarea acestei jurisprudente ca Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997 nu poate servi la motivarea respingerii exceptiei formulate de Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti, ci, dimpotriva, poate servi la motivarea admiterii acesteia.
    [(I.3.b)] Decizia nr. 158 din 3 iunie 1997 si Decizia nr. 441 din 13 noiembrie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997 si, respectiv, nr. 343 din 5 decembrie 1997, nu pot sprijini nici ele motivarea respingerii exceptiei ridicate de Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti pe temeiul art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992. Intr-adevar, aceste doua decizii au respins, pe drept cuvant, solicitarea adresata Curtii Constitutionale prin intermediul exceptiei de neconstitutionalitate de a constata, in mod direct, imprejurarea ca anumite hotarari judecatoresti ce fusesera atacate prin recurs in anulare ramasesera definitive inainte de intrarea in vigoare a reglementarii noii cai extraordinare de atac a recursului in anulare (reglementare care, conform sustinerii autorilor exceptiilor, nu s-ar fi putut aplica, datorita principiului neretroactivitatii legii, acelor hotarari judecatoresti ramase definitive sub imperiul legii anterioare). Se poate constata, din nou, ca prin aceasta jurisprudenta anterioara a Curtii Constitutionale s-a statuat in situatii diferite in raport cu situatia care face obiectul prezentei cauze, in care - spre deosebire de cele doua dosare din anul 1997 - exceptia de neconstitutionalitate nu cuprinde solicitarea efectuarii, direct de catre Curtea Constitutionala, a unor verificari asupra situatiei de fapt.
                                    *
                                *       *
    Fata de considerentele de mai sus, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti, in conformitate cu dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
    (II) Examinarea fondului acestei exceptii de neconstitutionalitate determina concluzia ca, pentru motivele care vor fi infatisate in cele ce urmeaza, exceptia este intemeiata, in masura in care, in fapt, Societatea Comerciala "Vega" - S.A. nu a beneficiat, direct sau indirect, de credite in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A. (situatie de fapt a carei stabilire este, desigur, de atributul exclusiv al instantelor judecatoresti competente, potrivit legii, sa solutioneze litigiul de contencios administrativ dintre Societatea Comerciala "Vega" - S.A. si Guvernul Romaniei.
    (II.1) Societatea Comerciala "Vega" - S.A. este persoana juridica de drept privat (iar nu de drept public), chiar daca, la data emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, 51% din capitalul acestei societati comerciale se afla in proprietatea privata a statului. In aceasta calitate, Societatea Comerciala "Vega" - S.A. este titulara dreptului de proprietate privata, precum si a altor categorii de drepturi patrimoniale asupra bunurilor ce compun patrimoniul sau, iar statul este doar actionar, prin intermediul Fondului Proprietatii de Stat.
    Alin. (6) al art. 135 din Constitutie, text invocat expres de catre autorul exceptiei, prevede ca "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila", dupa ce prin alin. (1) al aceluiasi articol se dispune ca "Statul ocroteste proprietatea". De asemenea, potrivit art. 41 alin. (1) teza intai din Constitutie, "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate".
    In raport cu aceste dispozitii constitutionale si in masura in care s-ar face dovada (in fata instantelor judecatoresti competente) ca Societatea Comerciala "Vega" - S.A. "nu a prelucrat niciodata titei din import, nu a avut relatii contractuale cu fosta Companie Romana de Petrol si nu a primit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior - S.A. (astfel cum sunt rezumate apararile autorului exceptiei prin incheierea instantei judecatoresti ce a sesizat Curtea), prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 constituie o violare a dreptului de proprietate apartinand persoanei juridice de drept privat care este Societatea Comerciala "Vega" - S.A. Intr-adevar, obligarea unei persoane juridice de drept privat ca, utilizand fonduri din patrimoniul propriu, sa efectueze plata unei sume de bani catre un tert (in speta, Banca Romana de Comert Exterior - S.A.) cu care nu are nici un raport juridic (contractual sau extracontractual) generator de obligatii constituie o incalcare a dreptului de proprietate privata (mai precis, a prerogativei dispozitiei juridice - jus abutendi) al acelei persoane juridice asupra fondurilor din patrimoniul propriu, utilizate pentru efectuarea acestei plati impuse. Iar atunci cand aceasta obligare este dispusa printr-o lege sau printr-o ordonanta ori printr-o ordonanta de urgenta, un asemenea act normativ este neconstitutional, contravenind dispozitiilor art. 41 alin. (1) teza intai si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.
    (II.2) Dispozitiile art. 41 alin. (1) teza intai si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie sunt opozabile erga omnes, asadar chiar si statului insusi.
    O alta interpretare a acestor texte constitutionale este inadmisibila, in lumina prevederilor art. 17 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit carora: "Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa", iar conform art. 20 alin. (1) din Constitutie, "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte".
    De aceea, autoritatilor publice - inclusiv Parlamentului si Guvernului (precum si, desigur, Curtii Constitutionale sau altor asemenea autoritati) - le este interzis sa violeze proprietatea privata chiar si daca o asemenea violare ar imbraca forma unei legi sau a unei ordonante ori a unei ordonante de urgenta.
    (II.3) Societatea Comerciala "Vega" - S.A. sustine ca "nu a prelucrat niciodata titei din import, nu a avut relatii contractuale cu fosta Companie Romana de Petrol si nu a primit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior - S.A.". Asupra realitatii acestei sustineri se va pronunta, pe baza de probe, instanta judecatoreasca (iar nu Curtea Constitutionala), dupa repunerea cauzei pe rol.
    Dar presupunand ipotetic, pentru necesitatile acestei demonstratii, ca instanta judecatoreasca ar constata, pe baza de probe, ca sustinerea corespunde realitatii, aceasta va insemna ca Societatea Comerciala "Vega" - S.A. a fost "aleasa" in mod arbitrar prin art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 spre a i se impune masurile respective. Cu alte cuvinte, ar rezulta ca i-ar fi permis statului ca, oricand doreste, in baza liberului sau arbitru, fara nici un control, sa dispuna oricarei societati comerciale masuri prin care se incalca dreptul de proprietate privata al acesteia. Mai mult decat atat, s-ar putea chiar imagina ca masurile impuse Societatii Comerciale "Vega" - S.A. prin art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 pot fi luate, la fel de bine, impotriva unei persoane fizice, "aleasa", de asemenea, in baza unor criterii arbitrare. Si toate acestea in conditiile in care, potrivit art. 17 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, "Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa".
    De aceea in masura in care Societatea Comerciala "Vega" - S.A. nu a beneficiat, direct sau indirect, de credite in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A., prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 sunt in contradictie si cu art. 1 alin. (3) din Constitutie, text conform caruia, intre altele, "Romania este stat de drept, [...] in care [...] drepturile si libertatile cetatenilor, [...] dreptatea [...] reprezinta valori supreme si sunt garantate".
    (III) Este posibila formularea unor eventuale contraargumente fata de considerentele cuprinse in sectiunea (II) imediat anterioara. In cele ce urmeaza se va proceda la analizarea lor.
    (III.1) Articolul 135 alin. (6) din Constitutie dispune ca proprietatea privata este inviolabila "in conditiile legi", astfel incat s-ar putea sustine ca prin lege (sau prin ordonanta a Guvernului ori prin ordonanta de urgenta a Guvernului, acte emise in conditii constitutionale) s-ar putea lua asemenea masuri privitoare la dreptul de proprietate privata. Aceeasi eventuala sustinere s-ar putea argumenta si prin invocarea tezei a doua a alin. (1) al art. 41 din Constitutie, potrivit careia continutul si limitele dreptului de proprietate (publica sau privata) "sunt stabilite prin lege".
    O astfel de sustinere ar fi inexacta. Intr-adevar, trebuie observat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 este, incontestabil, un act individual (chiar daca se refera la mai multi subiecti pasivi decat Societatea Comerciala "Vega" - S.A., dar fiecare in parte este individualizat, personalizat). Pe de alta parte insa este, de asemenea, incontestabil ca prin termenul lege folosit in art. 41 alin. (1) teza a doua, ca si prin expresia conditiile legii din cuprinsul textului art. 135 alin. (6) trebuie intelese "un act normativ cu putere de lege" si, respectiv, "conditiile stabilite prin act normativ cu putere de lege", asadar conditiile impuse prin norme juridice cu caracter general si impersonal, aplicabile oricaror subiecte de drept aflate intr-o situatie identica. Altfel s-ar ajunge la rezultatul inadmisibil ca pentru anumite persoane sa fie impuse anumite masuri care ar fi inaplicabile altor persoane aflate in conditii identice. Cu alte cuvinte, este inadmisibil ca anumiti proprietari sa se afle la adapost de restrictii ori impuneri care ar fi, pe de alta parte, obligatorii pentru alti proprietari aflati intr-o situatie totalmente identica; sau, din nou cu alte cuvinte, este inadmisibil ca o anumita societate comerciala concreta sa fie obligata a rambursa catre o banca un credit de care niciodata nu a beneficiat (sub rezerva ca aceasta situatie de fapt ar rezulta indubitabil din probele administrate legal in fata instantelor judecatoresti competente), iar toate celelalte societati comerciale din tara, aflate intr-o situatie totalmente identica (adica nebeneficiare ale creditelor acordate de acea banca), sa nu fie supuse acelorasi masuri de restrangere a dreptului lor de proprietate.
    De aceea legea, avuta in vedere de art. 41 alin. (1) teza intai din Constitutie, si, respectiv, conditiile legii, la care se refera art. 135 alin. (6) din Constitutie, nu pot fi identificate cu prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, care este "o lege cu caracter individual".
    (III.2) Inaplicabilitatea in speta a art. 41 alin. (1) teza intai si a art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie ar mai putea fi sustinuta, eventual, si prin recurgerea la dispozitiile art. 49 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora: "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav."
    Si aceasta eventuala sustinere ar fi insa inexacta, intrucat: a) pentru motivele aratate imediat anterior in cadrul sectiunii (III.1) a acestei opinii separate, "legea" prin care se poate opera o asemenea restrangere trebuie sa fie un act normativ, pe cand Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 este un act cu caracter individual; b) in speta nu se poate identifica nici una dintre valorile enumerate la alin. (1) al art. 49 ("apararea sigurantei nationale [...]" etc.), singurele in raport cu existenta carora ar fi admisibila o restrangere a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati (precum dreptul de proprietate privata).
    (III.3) S-ar mai putea, eventual, contraargumenta in sensul ca in speta dispozitiile art. 41 alin. (1) teza intai si cele ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, referitoare la protectia dreptului de proprietate privata, ar intra in coliziune cu si ar fi astfel inlaturate de cele ale art. 53 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora: "Orice alte prestatii [decat impozitele si taxele] sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege in situatii exceptionale." Cu alte cuvinte, s-ar putea eventual sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 este o "lege" care a obligat la "prestatiile" prevazute la art. 7 (incheierea unor conventii de rambursare a creditelor in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A.) "in situatii exceptionale".
    Si aceasta eventuala sustinere ar fi insa inexacta, intrucat, pentru motivele aratate anterior in cadrul sectiunii (III.1) a acestei opinii separate, "legea" prin care se pot stabili, "in situatii exceptionale", "orice alte prestatii" trebuie sa fie un act normativ, pe cand Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 este un act cu caracter individual.
    (III.4) De asemenea, s-ar mai putea eventual contraargumenta in sensul ca in speta dispozitiile art. 41 alin. (1) teza intai si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, referitoare la protectia dreptului de proprietate privata, ar intra in coliziune cu si ar fi astfel inlaturate de cele ale art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, acestea din urma justificand constitutional emiterea art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997.
    Potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;". Aceasta dispozitie nu este insa pertinenta pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentei cauze, intrucat: a) prin acceptarea aplicarii sale ar insemna sa se faca abstractie de imprejurarea ca aceasta sustinere nu este in nici un fel sugerata in punctul de vedere al Guvernului, inaintat Curtii Constitutionale potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in conditiile in care exista puternice temeiuri spre a presupune ca, daca ar fi fost vorba realmente despre necesitatea emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 in vederea "protejarii intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara", aceasta necesitate ar fi fost invocata expres in mentionatul punct de vedere al Guvernului; b) chiar si daca o asemenea invocare s-ar fi facut (ori daca s-ar considera ca ea este implicita), generalitatea termenilor utilizati la art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie este de natura sa impuna prudenta in aplicarea acestui text in modalitatea concreta avuta in vedere in cadrul acestei demonstratii; c) acceptarea restrangerii exercitiului dreptului de proprietate prin recurgerea la dispozitiile atat de generale ale art. 134 alin. (2) lit. b) ar lasa camp liber pentru masuri arbitrare ale statului, care ar putea ocoli cu usurinta, pe aceasta cale indirecta, dispozitiile restrictive ale art. 49 din Constitutie; d) in sfarsit, chiar si daca s-ar trece peste cele trei argumente imediat anterioare, trebuie observat ca, potrivit dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, "Statul trebuie sa asigure [...]" nu numai "protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara", ci si, deopotriva, "libertatea comertului", iar daca este asa, atunci nu se vede de ce nu ar trebui sa prevaleze ideea ca prin art. 7 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 (care dispune ca Societatea Comerciala "Vega" - S.A. "sa incheie conventii de rambursare a creditelor in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A.") se incalca libertatea comertului.
    (III.5) Eventuala sustinere a aplicabilitatii in speta a art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie ar putea fi combinata cu argumentarea ca, in definitiv, in momentul emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, statul detinea 51% din capitalul Societatii Comerciale "Vega" - S.A., astfel incat putea impune masurile economice prevazute la art. 7 (chiar si peste eventuala vointa contrara a titularilor actiunilor corespunzatoare restului de 49% din capital).
    O asemenea eventuala argumentare ar face insa abstractie, in mod nejustificat, de specificul exercitarii drepturilor actionarilor in cadrul societatilor comerciale. Intr-adevar, titularii de actiuni in cadrul societatilor comerciale nu sunt proprietari (sau coproprietari ori coindivizari) ai acelor societati comerciale, intrucat dreptul lor poarta asupra actiunilor, iar acestea le confera prerogative specifice (cum sunt: dreptul de vot in adunarea generala a actionarilor, dreptul de a incasa dividende etc.), care sunt diferite de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul acelor societati comerciale. In realitate, insesi societatile comerciale (in calitatea lor de persoane juridice de drept privat) sunt titulare ale dreptului de proprietate (sau ale altor categorii de drepturi patrimoniale) asupra bunurilor aflate in patrimoniul lor. De aceea statul care, precum in speta, este actionar majoritar in cadrul unei societati comerciale are doar posibilitatea ca, prin intermediul imputernicitilor Fondului Proprietatii de Stat in cadrul adunarii generale a acelei societati comerciale, sa exercite prerogativele conferite de lege oricarui actionar (de exemplu, sa impuna prin vot majoritar incheierea, cu o banca, de conventii de rambursare a unor credite). Desigur, intr-o astfel de situatie ar fi deopotriva aplicabile dispozitiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, potrivit carora: "Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei." Ceea ce inseamna ca, daca prin ipoteza, actionarul majoritar ar impune ca societatea comerciala sa incheie conventii de rambursare catre o banca a unor credite pe care, in realitate, nu le-a primit, ceilalti actionari ar putea cere desfiintarea acestei decizii a adunarii generale de catre instanta competenta, care va trebui sa analizeze in ce masura acest act cu titlu gratuit in favoarea bancii este in concordanta cu scopul obtinerii de profit, care exista implicit in orice act constitutiv al unei societati comerciale.
    Fata de aceste consideratii rezulta ca dispozitiile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 nu ar putea fi intemeiate constitutional nici pe ideea exercitarii de catre stat, ca actionar majoritar, a unor prerogative de proprietar, conform principiilor referitoare la dreptul de proprietate, statuate prin art. 41 si 135 din Constitutie.
    (III.6) In sfarsit, este posibila invocarea - de aceasta data sub aspect metodologic - a dispozitiilor tezei a doua a art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit carora: "[...] Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei." Pe baza acestui text s-ar putea eventual argumenta ca, prin enuntul dispozitivului propus de prezenta opinie separata, se realizeaza o interpretare a intelesului normativ al prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 si/sau se indica modul in care trebuie aplicate aceste prevederi.
    Analizandu-se si acest eventual argument trebuie sa se observe ca, prin exigenta legala cuprinsa in teza a doua a art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se interzice Curtii Constitutionale: a) sa pronunte decizii care sa se adauge la continutul normativ al unei legi sau ordonante, asumandu-si astfel rolul de "legiuitor pozitiv"; b) sa pronunte decizii prin care sa controleze modul in care prevederile legale sunt aplicate, in fapt, de catre cei carora le sunt adresate.
    Asa fiind, inseamna ca nu se statueaza asupra "modului de interpretare a legii" si nici asupra "modului de aplicare a legii", ci se statueaza asupra "intelesului contrar Constitutiei", atunci cand Curtea Constitutionala - potrivit prezentei opinii separate - ar dispune:
    "Prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol sunt neconstitutionale (sub aspectul obligarii Societatii Comerciale <<Vega>> - S.A. la rambursarea catre Banca Romana de Comert Exterior - S.A., conform anexei la ordonanta, a sumei de 101,89 miliarde lei, reprezentand contravaloarea a 14,49 milioane dolari S.U.A., la cursul de 7.032 lei/dolar S.U.A., existent la 30 iunie 1997) in masura in care Societatea Comerciala <<Vega>> - S.A. din Ploiesti nu a beneficiat, direct ori indirect, de credite in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A."
    Acest enunt constituie o statuare asupra "intelesului contrar Constitutiei" al dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, fara a se realiza o interpretare a acestor dispozitii, fara a se realiza un control asupra modului de aplicare a acestora si fara a se adauga la continutul lor normativ. Intr-adevar, acest enunt identifica o incalcare a unor texte constitutionale [art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1) teza intai si art. 135 alin. (1) si (6)], lipsind de efecte prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, daca ("in masura in care") ele ar avea intelesul de a obliga Societatea Comerciala "Vega" - S.A. la rambursarea catre Banca Romana de Comert Exterior - S.A. a sumei de 101,89 miliarde lei, desi Societatea Comerciala "Vega" - S.A. nu a beneficiat, direct sau indirect, de credite in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A. (imprejurare de fapt asupra careia, desigur, nu Curtea Constitutionala, ci instantele judecatoresti sunt competente sa decida).
    (IV) Curtea Constitutionala are nu numai dreptul, dar si obligatia de a se pronunta asupra "intelesului contrar Constitutiei" [conform art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992] al dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, in masura in care Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti nu a beneficiat, direct sau indirect, de credite in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A.
    (IV.1) S-a subliniat de mai multe ori pe parcursul prezentei opinii separate ca nu Curtea Constitutionala, ci instantele judecatoresti au competenta de a stabili, potrivit legii, daca este ori nu reala sustinerea formulata de Societatea Comerciala "Vega" - S.A. in sensul ca "nu a prelucrat niciodata titei din import, nu a avut relatii contractuale cu fosta Companie Romana de Petrol si nu a primit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior". Pana la sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, instanta judecatoreasca nu statuase inca, potrivit legii, asupra conformitatii sau neconformitatii cu realitatea a situatiei de fapt prezentate de catre Societatea Comerciala "Vega" - S.A. Dupa repunerea cauzei pe rolul instantei judecatoresti si dupa administrarea probelor, potrivit legii, instanta va putea constata, dupa caz, fie ca sustinerea formulata de Societatea Comerciala "Vega" - S.A. nu este reala, fie ca aceasta este reala.
    Daca instanta judecatoreasca va constata ca sustinerea referitoare la situatia de fapt nu este reala, este de presupus ca aceasta va decide respingerea actiunii reclamantei (in masura in care, desigur, nu ar exista alte motive care sa impuna totusi admiterea actiunii - motive care insa exced cadrului analizei de fata).
    Cum va trebui insa instanta judecatoreasca sa procedeze in ipoteza in care, pe baza probelor administrate potrivit legii, ar rezulta ca, in realitate, Societatea Comerciala "Vega" - S.A. "nu a prelucrat niciodata titei din import, nu a avut relatii contractuale cu fosta Companie Romana de Petrol si nu a primit credite in valuta de la Banca Romana de Comert Exterior"? Va putea, in acel moment, instanta judecatoreasca sa dispuna, ea, neaplicarea legii, adica a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997? Va putea instanta judecatoreasca sa decida ca o dispozitie legala nu se aplica, intrucat acea dispozitie legala incalca anumite prevederi ale Constitutiei din 1991? Va putea instanta judecatoreasca sa se substituie atributiilor - exclusive - ale Curtii Constitutionale de "unica autoritate de jurisdictie constitutionala" [conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992]? Va putea instanta judecatoreasca sa faca abstractie de dispozitiile art. 123 din Constitutie, text potrivit caruia: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii. (2) Judecatorii [...] se supun numai legii"? Raspunsul este, evident, negativ. Instanta judecatoreasca va fi obligata sa dea curs dispozitiilor legale in vigoare, pertinente pentru solutionarea litigiului, adica sa se supuna legii, asadar sa constate ca "este legal" ca Societatea Comerciala "Vega" - S.A. sa fie obligata la incheierea unor contracte pentru rambursarea catre Banca Romana de Comert Exterior - S.A. a sumei de 101,89 miliarde lei. O hotarare judecatoreasca prin care s-ar dispune neaplicarea unei legi in vigoare ar fi nelegala.
    (IV.2) Iar daca este asa, atunci instanta judecatoreasca sesizata pentru solutionarea litigiului dintre Societatea Comerciala "Vega" - S.A. si Guvernul Romaniei, dupa ce va repune cauza pe rol ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale de respingere a prezentei exceptii de neconstitutionalitate, nici nu ar mai trebui sa paseasca la administrarea probelor pe baza carora sa fie stabilita reala situatie de fapt, intrucat: a) daca din probe va rezulta ca sustinerea reclamantei Societatea Comerciala "Vega" - S.A. nu corespunde realitatii, actiunea va trebui, evident, respinsa (ca neintemeiata); b) iar daca, dimpotriva, din probe ar rezulta ca sustinerea reclamantei corespunde realitatii, actiunea va trebui, de asemenea, respinsa (ca inadmisibila, fiindca este inadmisibil sa ceri sa nu ti se aplice legea). Cu alte cuvinte, decizia Curtii Constitutionale prin care exceptia este respinsa cu motivarea ca in speta solutionarea sa presupune verificarea unor "aspecte privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale partilor", verificare care intra in competenta exclusiva a instantei judecatoresti, face inutila desfasurarea oricarei proceduri judecatoresti ulterioare, inclusiv a procedurilor pentru care cauza este trimisa la instanta judecatoreasca de catre Curtea Constitutionala, fiindca, indiferent de rezultatul acestor proceduri judecatoresti referitoare la stabilirea situatiei de fapt, actiunea va trebui respinsa.
    (IV.3) Cu toate acestea s-ar putea eventual considera, pentru necesitatile demonstratiei de fata, ca o anumita ratiune ar mai exista totusi pentru desfasurarea de catre instanta judecatoreasca a procedurilor de stabilire, pe baza de probe, a situatiei de fapt. Este vorba despre ratiunea conform careia, in ipoteza in care din probele administrate ar rezulta ca este reala sustinerea reclamantei Societatea Comerciala "Vega" - S.A. cu privire la situatia de fapt, reclamanta (sau instanta judecatoreasca din oficiu) ar putea ridica din nou, dar intr-o conjunctura diferita, exceptia de neconstitutionalitate, atata timp cat, de aceasta data, este clar ca nu s-ar mai pune problema verificarii de catre insasi Curtea Constitutionala a unor "aspecte privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale partilor", pur si simplu pentru ca aceste verificari au fost deja efectuate. Vor fi aplicabile in acel moment rationamentele expuse mai sus, in cadrul sectiunii (1.2), rationamente care demonstreaza ca, intrucat ar fi absurd ca solutia Curtii Constitutionale sa fie determinata doar de faza procesuala in care exceptia a fost ridicata (si anume, anterior sau ulterior realizarii probelor privind situatia de fapt), inseamna ca in oricare dintre cele doua situatii Curtea Constitutionala trebuie sa treaca la realizarea operatiunilor juridice pentru care a fost investita, adica sa procedeze la controlarea abstracta a constitutionalitatii dispozitiilor legale ce constituie obiectul exceptiei. In plus, ar mai insemna ca decizia la care se refera prezenta opinie separata ar avea de fapt semnificatia unei respingeri pentru motivul prematuritatii ridicarii exceptiei, cu consecinta prelungirii nejustificate a procesului, in urmatoarele etape: trimiterea cauzei la instanta judecatoreasca, in vederea realizarii verificarilor de fapt care exced competentei Curtii Constitutionale; desfasurarea procedurilor judecatoresti de realizare a acestor verificari; ridicarea din nou a exceptiei de neconstitutionalitate; solutionarea, abia in aceasta noua conjunctura, a fondului exceptiei de neconstitutionalitate (prin admiterea sau respingerea ei, dupa caz). Este insa evident ca o asemenea prelungire inutila a procesului nu poate constitui intentia Deciziei nr. 183 din 17 decembrie 1998 a Curtii Constitutionale, astfel incat exista un motiv suplimentar pentru a concluziona ca aceasta Curte are nu numai dreptul, dar si obligatia de a se pronunta asupra "intelesului contrar Constitutiei" [conform art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992] al dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, in masura in care Societatea Comerciala "Vega" - S.A. din Ploiesti nu a beneficiat, direct sau indirect, de credite in valuta acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A.
    (V) Deosebirea dintre, pe de o parte, decizia la care se refera prezenta opinie separata si, pe de alta parte, enuntul acestei opinii separate consta in aceea ca, in cazul in care, ipotetic, in urma verificarilor efectuate de catre instanta judecatoreasca pe baza de probe, ar rezulta ca Societatea Comerciala "Vega" - S.A. nu a beneficiat, direct sau indirect, de credite acordate de Banca Romana de Comert Exterior - S.A., atunci efectele neconstitutionalitatii art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 [neconstitutionalitate demonstrata prin argumentele infatisate in cadrul sectiunilor (II) si (III) de mai sus] nu ar mai putea fi inlaturate de catre instanta judecatoreasca. Nici o alta autoritate decat Curtea Constitutionala nu ar putea inlatura ipotetica violare a dreptului de proprietate privata al reclamantei Societatea Comerciala "Vega" - S.A., intrucat numai acestei Curti ii este conferita, prin art. 144 lit. c) din Constitutie, puterea de a decide lipsirea de efecte a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 (altfel decat prin abrogare, adica prin recunoasterea ipoteticei erori de catre legiuitorul insusi).
    Constitutia si Legea nr. 47/1992 au conferit Curtii Constitutionale puteri pe care aceasta nu trebuie sa evite a le exercita.
    Constituie o asemenea evitare abandonarea solutionarii unui litigiu in competenta exclusiva a instantei judecatoresti, atunci cand solutia litigiului depinde si de caracterul constitutional ori neconstitutional al unei legi pe care nici o instanta judecatoreasca din Romania nu are puterile constitutionale de a nu o aplica fara a incalca ea insasi legea si, prin aceasta, in mod indirect, Constitutia.
    Una dintre menirile oricarei Constitutii este aceea de a apara cetatenii acelei tari impotriva abuzurilor statului. Numai Curtea Constitutionala poate asigura aceasta aparare atunci cand abuzurile statale se realizeaza prin dispozitii legale.
    (VI) Potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie, Romania este stat de drept. De aceea, considerentele si dispozitivul deciziei la care se refera prezenta opinie separata (rezultat al vointei exprimate prin mecanisme democratice de catre majoritatea judecatorilor Curtii Constitutionale) sunt singurele care produc efecte obligatorii erga omnes, conform art. 145 alin. (2) din Constitutie. Atat considerentele, cat si enuntul prezentei opinii separate constituie, exclusiv, exercitarea libertatii de exprimare si afirmarea independentei unuia dintre judecatorii Curtii Constitutionale, fara a produce insa vreun efect juridic in privinta solutionarii litigiului aflat pe rolul instantei judecatoresti sau in privinta constitutionalitatii prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol.

                     PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                                LUCIAN MIHAI