DECIZIE Nr.
182 din 2 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 366 din 26 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Muzeul Judeţean
de Istorie şi Artă din Zalău în Dosarul nr. 17.397/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
consilier juridic Oliviu Puie, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului
excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens
arată, în esenţă, că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie,
materia contenciosului administrativ este reglementată prin lege organică,
respectiv prin Legea nr. 554/2004. Totodată, conform art. 126 alin. (6) din
Legea fundamentală, controlul legalităţii actelor administrative se face doar
pe calea contenciosului administrativ, iar prin Decizia nr. 293 din 1 iulie
2004 Curtea Constituţională a statuat că „dispoziţiile constituţionale trebuie
interpretate restrictiv". Aşa fiind, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004 adaugă la prevederile constituţionale ale art. 126 alin.
(6), încălcând totodată şi dreptul de acces la un tribunal specializat, adică
la o instanţă de contencios administrativ.
Reprezentantul autorului excepţiei depune concluzii
scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că soluţia legislativă
criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate prin deciziile
nr. 78 din 26 februarie 2004 şi nr. 135 din 23 aprilie 2002, Curtea statuând că
aceasta nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău
într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei
sentinţe civile prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a unei decizii
aparţinând Curţii de Conturi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea
nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 126 alin. (6) din
Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, arată că prin
textul de lege criticat „legiuitorul organic a instituit [...] excepţia prin
care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele
administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege
organică, o altă procedură judiciară", adăugând astfel „o nouă excepţie la
cele stabilite expres şi limitativ" prin dispoziţiile art. 126 alin. (6)
din Constituţie. Cu privire la acest aspect, arată autorul excepţiei, Curtea
Constituţională a statuat prin Decizia nr. 293 din 1 iulie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 4 august 2004, că „dispoziţiile constituţionale trebuie
interpretate restrictiv, orice altă excepţie reprezentând o adăugare la
Constituţie, nepermisă de caracterul suprem al acesteia şi de preeminenţa sa în
raport cu ansamblul legislaţiei infraconstituţionale".
Aşa fiind, autorul excepţiei apreciază că „unica formă
de control judiciar al actelor administrative este instanţa de contencios
administrativ, cu excepţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitorul
constituant derivat, nefiind permisă nici o altă cale judiciară de atac pentru
verificarea legalităţii actului administrativ".
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că „această
prevedere nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie, având în
vedere că aceste acte se pot ataca la instanţa judecătorească competentă
potrivit unei proceduri speciale, iar nu potrivit procedurii stabilite prin
Legea nr. 554/2004", şi, „prin urmare, accesul liber la justiţie este
garantat pentru orice act administrativ, procedura de judecată fiind însă
diferită în funcţie de natura actului".
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale.
In acest sens arată, în esenţă, că „prevederile potrivit cărora nu pot fi
atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru
modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă
procedură judiciară contravin regulii constituţionale" cuprinse în art.
126 alin. (6), întrucât actele administrative la care se referă textul de lege
criticat nu se regăsesc printre excepţiile prevăzute în mod expres de
Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2)' şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, potrivit cărora „Nu pot fi atacate pe
calea contenciosului administrativ actele
administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege
organică, o altă procedură judiciară".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, şi ale art.
126 alin. (6), privind garantarea controlului judecătoresc al actelor
administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului
administrativ, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul,
precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă
totodată în susţinerea acesteia şi prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut
controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în
mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de
lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc
se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică. Or, atât
textul art. 21 din Constituţie, cât şi dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabilesc
dreptul de acces al cetăţeanului la o instanţă judecătorească pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor sau intereselor sale legitime, fără a preciza sau a
limita acest acces numai la calea contenciosului administrativ. Aşa fiind, nu
se poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor
art. 126 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că textul constituţional nu
este încălcat, deoarece acesta se limitează numai la reglementarea
constituţională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative
ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac
excepţie în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu
caracter militar si cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin
natura lor nu sunt supuse sub nici o formă controlului judecătoresc.
Or, în cauză, Curtea observă că se pune problema „unui
recurs paralel" pentru contestarea în justiţie a actelor Curţii de
Conturi, procedură prevăzută de Legea nr. 94/1992, cu modificările ulterioare,
iar nu a unei exceptări absolute de la controlul judecătoresc reglementat de
textul constituţional al art. 126 alin. (6).
Totodată, Curtea reţine că legislaţia noastră prevede
şi alte cazuri de „recurs paralel" împotriva unor acte administrative, un
exemplu în acest sens constituindu-l regimul contestării actelor administrative
de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
De altfel, Curtea observă că în acest spirit sunt şi
reglementările cuprinse în alte texte constituţionale.
Astfel, art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie
prevede îndreptăţirea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un
interes legitim, de o autoritate publică sau prin nesoluţionarea în termenul
legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a
interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Curtea constată că
acest text se referă la îndreptăţirea persoanei vătămate, în general, de a se
adresa justiţiei atât pe calea contenciosului administrativ, cât şi pe cea a
„recursului paralel".
Alin. (2) al art. 52 precizează că atât condiţiile, cât şi limitele exercitării
acestui drept se stabilesc prin lege organică, dispoziţie care trebuie corelată
şi cu partea finală a textului criticat din Legea nr. 554/2004.
Mai mult decât atât, Curtea reţine că, în ceea ce
priveşte litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi, art. 140 alin.
(1) teza a doua din Constituţie prevede că acestea „se soluţionează de
instanţele judecătoreşti specializate".
In sfârşit, în ceea ce priveşte invocarea de către
autorul excepţiei â Deciziei Curţii Constituţionale nr. 293 din 1 iulie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 4 august 2004, prin care s-a constatat
neconstituţionalitatea prevederilor art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi
din Legea nr. 29/1990, şi deci abrogarea lor ca efect al art. 154 alin. (1) din
Constituţie, Curtea constată că dispoziţia respectivă se referea la exceptarea
de la „posibilitatea atacării în justiţie" a actelor administrative
referitoare la siguranţa internă şi externă a statului, ceea ce nu are nici o
legătură cu situaţia la care se referă excepţia ridicată în prezentul dosar, în
care este în discuţie existenţa „recursului paralel", deci a unei căi de
atac în justiţie a actului administrativ conform unei alte proceduri decât cea
a contenciosului administrativ.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău în Dosarul nr.
17.397/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu