DECIZIE   Nr. 182 din 14 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 teza finala din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 521 din 30 august 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 teza finala din Codul penal, exceptie ridicata de Nicolae Bela in Dosarul nr. 858/2000 al Judecatoriei Agnita, judetul Sibiu.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, precum si faptul ca in speta nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 858/2000, Judecatoria Agnita, judetul Sibiu, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 teza finala din Codul penal, exceptie ridicata de Nicolae Bela.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 29 alin. (6) si ale art. 49 alin. (2). De asemenea, se considera ca art. 81 alin. 3 teza finala din Codul penal este in contradictie cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si cu art. 5 din Conventia europeana a drepturilor omului, intitulat "Libertatea si siguranta persoanei".
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, dispozitiile art. 81 alin. 3 teza finala din Codul penal nefiind contrare prevederilor constitutionale invocate.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul de vedere comunicat, apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate si nici celor din tratatele internationale privind drepturile omului.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si cel al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 81 alin. 3 teza finala din Codul penal, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000.
    Art. 81 alin. 3 teza finala din Codul penal are urmatorul continut: "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa [...] in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura."
    Autorul exceptiei, invocand neconstitutionalitatea acestor dispozitii legale, apreciaza ca au fost incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
    Art. 15 alin. (1)
    "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 20 alin. (1)
    "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.";
    Art. 29 alin. (6)
    "Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.";
    Art. 49 alin. (2)
    "Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
    Autorul exceptiei considera ca sunt infrante si prevederile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care au urmatorul continut:
    "1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:
    a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent;
    b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;
    c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia;
    d) daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente;
    e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
    f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.
    2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.
    3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.
    4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.
    5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii."
    Totodata autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate sunt in contradictie si cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, fara a indica insa vreun text al acestui document international.
    Examinand exceptia, Curtea constata ca jurisprudenta sa in materie este constanta, in sensul considerarii dispozitiilor legale criticate ca fiind constitutionale (spre exemplu, Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, si Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999). In considerentele acestor decizii Curtea a retinut ca, desi prin art. 81 alin. 3 din Codul penal legiuitorul a restrans aplicarea masurii de individualizare a pedepsei, in sensul ca nu poate fi dispusa in cazul persoanelor care au savarsit cu intentie infractiunile mentionate in acest text de lege, aceasta nu contravine insa prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 49. Drepturile fundamentale reprezinta o constanta a personalitatii cetateanului, o sansa egala acordata fiecarui individ si, din aceasta cauza, principiul egalitatii cuprinde egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetateni in comparatie cu alta. In aceasta situatie este evident ca regimul pedepselor constituie o problema de politica penala, pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii. Prin masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei in conditiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmarit in exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. In asemenea conditii incalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune in discutie numai daca instituirea unor astfel de masuri ar crea discriminari intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant. Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui. Cu privire la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati Curtea a constatat ca proportionalitatea, asa cum este consfintita de alin. (2) al art. 49 din Constitutie, priveste masura restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, iar nu restrangerea aplicarii masurii de suspendare conditionata a executarii pedepsei, impusa de necesitatea realizarii unei politici represive mai ferme.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei, solutiile adoptate de Curtea Constitutionala in aceste decizii, precum si considerentele pe care s-au intemeiat isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
    Referitor la toate celelalte critici de neconstitutionalitate Curtea constata ca nu le poate retine, deoarece acestea nu au o legatura semnificativa cu solutionarea exceptiei. De altfel, in temeiul art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii care adopta reglementari, inclusiv pentru instituirea mijloacelor de individualizare a pedepselor, asa cum este suspendarea executarii pedepsei in cele doua forme ale sale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 teza finala din Codul penal, exceptie ridicata de Nicolae Bela in Dosarul nr. 858/2000 al Judecatoriei Agnita, judetul Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman