DECIZIE Nr.
179 din 12 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) si art. 34 alin. (2)
din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
precum si ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f), art. 3 si art. 6 alin.1
din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati
comerciale ilicite
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 158 din 13 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f), art. 3 şi art. 6 alin. 1
din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi
comerciale ilicite, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pasca" -
S.R.L. în Dosarul nr. 13.989/325/2007 al Judecătoriei Timişoara .
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 6 alin. 1 din
Legea nr. 12/1990 şi, respectiv, ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 3 din
Legea nr. 12/1990, abrogat la data ridicării excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3
septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 13.989/325/2007, Judecătoria Timişoara
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1
lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f), art. 3 şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990
privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie
invocată de Societatea Comercială „Pasca" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, întrucât cauza dedusă judecăţii are un
obiect mai mare de 3 miliarde lei vechi, competenţa de soluţionare a acesteia
revine tribunalului, iar nu judecătoriei, soluţia contrară, consacrată de
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 criticate, fiind discriminatorie.
Cât priveşte normele din Legea nr. 12/1990 ce fac obiectul excepţiei, se
susţine că „sancţionarea realizării unei activităţi care nu se desfăşoară în
condiţiile legii este excesivă şi contrară Constituţiei, în condiţiile în care
sancţionarea nu se individualizează pe diferite modalităţi de realizare a
activităţilor neconforme cu legea şi pe diferite modalităţi de neîndeplinire a
condiţiilor stabilite de lege." In plus, „confiscarea veniturilor obţinute
prin realizarea unei activităţi care nu se desfăşoară în condiţiile legii este
excesivă şi aduce atingere proprietăţii."
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art.
34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 6
alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor
activităţi comerciale ilicite este neîntemeiată. In ceea ce priveşte excepţia
de neconstituţionalitate a art. 3 din Legea nr. 12/1990, aceasta este
inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale
art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f), art. 3 şi art. 6 alin. 1 din Legea nr.
12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale
ilicite.
Textele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, au următorul
cuprins:
-Art. 32 alin. (2): „Plângerea
împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei
circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.";
- Art. 34 alin. (2): „Hotărârea
judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate îi atacată cu recurs în
termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a
tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot
fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea
hotărârii."
Textele criticate din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările ulterioare,
au următorul cuprins:
- Art. 1 lit. a): „Constituie
activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală,
după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:
a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura
celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea
condiţiilor stabilite prin lege.";
- Art. 2 alin. 1 lit. f): „1
Constituie contravenţii faptele prevăzute la art. 1 lit. a)-k) şi se sancţionează după cum urmează:
[...]
f) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j)
şi k), în cazul în care au fost săvârşite de persoane juridice, cu amendă de la
6.000 lei la 20.000 lei.";
- Art. 6 alin. 1: „Mărfurile
sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea
vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale
contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi
lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică
în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul
administraţiei publice centrale."
Art. 3 din Legea nr. 12/1990, criticat de asemenea de
autorul excepţiei şi care privea competenţa judecătoriei de a se pronunţa
asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie întocmit în
baza Legii nr. 12/1990, era abrogat la data sesizării Curţii Constituţionale
prin Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a
plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de
impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997.
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin.
(3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) şi (8)
privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 124 alin. (2) privind
unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 criticate, acestea au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţiile Legii
fundamentale invocate în prezenta cauză.
Astfel, cât priveşte art. 32 alin. (2) din actul
normativ menţionat, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a
constatat că „textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor la un
proces echitabil si la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind
soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze
plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea
legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din
Constituţie, republicată, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor
judecătoreşti. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înţeles să
limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor
publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în
condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale".
De asemenea, prin Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, şi prin
Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 160
din 7 martie 2007, Curtea Constituţională a statuat că art. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor
„reprezintă o aplicare a principiului specialia
generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie
legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale
în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii
de judecată".
Tot astfel, prin Decizia nr.
737 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 30 octombrie 2007, Curtea
Constituţională a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001.
II. Cât priveşte dispoziţiile
art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990
privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite,
Curtea s-a mai pronunţat de asemenea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin
Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 868
din 5 decembrie 2003, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
III. Excepţia de neconstitutionalitate a art. 3 din
Legea nr. 12/1990, criticat de asemenea de autoarea excepţiei, urmează să fie
respinsă ca inadmisibilă, având în vedere faptul că acest text de lege era
abrogat la data sesizării excepţiei de neconstitutionalitate, iar, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă
numai cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legale în vigoare.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 6 alin. 1 din
Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi
comerciale ilicite, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pasca" -
S.R.L. în Dosarul nr. 13.989/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta