DECIZIE Nr.
174 din 6 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (2) si (3), art. 32 alin.
(3) si art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 privind
intarirea capacitatii administrative a Oficiului Roman pentru Drepturile de
Autor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 257 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3), art. 32 alin.
(3) şi art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind
întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Partium Producţie şi
Distribuţie Media" - S.R.L. din Oradea în Dosarul' nr.' 2.078/CA/2006 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin
consilier juridic. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autoarei
excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate
încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 108 alin. (3) privind
emiterea ordonanţelor Guvernului în limitele şi condiţiile prevăzute de legea
specială de abilitare, deoarece, în conformitate cu scopul Ordonanţei
Guvernului nr. 26/2000, prin întărirea capacităţii administrative a Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor nu se poate înţelege decât o suplimentare a
personalului administrativ, iar nu instituirea anumitor reguli calitative şi
cantitative de producţie a fonogramelor, videogramelor şi/sau a programelor
pentru calculator, ce au drept consecinţă eliminarea din piaţă a unor agenţi
economici. Se mai susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, precum şi Tratatului constitutiv al
Uniunii Europene, prin raportare la dispoziţiile art. 148 din Legea
fundamentală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că excepţia de
neconstituţionalitate a fost invocată pe cale de acţiune directă la instanţa de
judecată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.078/CA/2006, Curtea de Apel Oradea -Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3), art. 32 alin. (3) şi art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Partium Producţie şi Distribuţie Media" - S.R.L.
din Oradea într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios
administrativ formulată de reclamantă împotriva pârâtului, Guvernul României,
având ca obiect cererea pentru constatarea lipsei efectelor juridice ale
Ordonanţei Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative
a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
In motivarea excepţiei se
susţine că, prin textele de lege criticate, Guvernul a depăşit domeniul de
legiferare acordat prin Legea nr. 404/2005 privind abilitarea Guvernului de a
emite ordonanţe, fiind încălcate dispoziţiile art. 108 alin. (3) din
Constituţie. In acest sens, se arată că prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) şi
ale art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 contravin scopului
pentru care a fost emisă ordonanţa, aşa cum a fost precizat prin art. 1 pct.
VII subpunctul 11 din legea de abilitare, respectiv instituirea unor măsuri în
vederea creşterii capacităţii administrative a Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor. Se arată că textele de lege criticate instituie anumite
reguli calitative şi cantitative de producţie a fonogramelor, videogramelor
şi/sau a programelor pentru calculator, ce au drept consecinţă eliminarea din
piaţă a unor agenţi economici care nu respectă capacitatea minimă de producţie,
hotărâtă, potrivit textului de lege criticat, prin
decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 135
alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, se susţine, în esenţă, că
impunerea prin lege a unor standarde tehnice de producţie în vederea
multiplicării fonogramelor, videogramelor şi/sau a programelor pentru
calculator, precum şi a unei capacităţi minime de producţie, creează o
discriminare între agenţii economici cu o putere economică redusă şi aceia cu o
putere economică mare, capabili a se adapta acestor cerinţe legale.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 42 alin. (1) lit. o), privind interzicerea comercializării de
fonograme şi videograme realizate în alte condiţii tehnice decât cele prevăzute
în actul normativ criticat, se susţine că în acest mod sunt încălcate
dispoziţiile art. 30 şi art. 31 paragraful 1 din Tratatul de instituire a
Comunităţii Economice Europene, adoptat la Roma în 1957, prin raportare la
dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că, sub
aspectul invocării neconstituţionalităţii sintagmei „capacitatea minimă de
producţie", prevăzută de art. 31 alin. (3) din actul normativ criticat,
excepţia este inadmisibilă, aceasta fiind eliminată din conţinutul prevederii
legale criticate, prin Legea nr. 364/2006, de aprobare a Ordonanţei nr.
25/2006.
Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art.
108 alin. (3) din Constituţie, Guvernul arată că, pe de o parte, Ordonanţa nr.
25/2006 a fost emisă în temeiul Legii nr. 404/2005 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonanţe, iar măsurile instituite se încadrează în
domeniul de abilitare. Pe de altă parte, arată că soluţia normativă criticată a
fost păstrată de Parlament, prin Legea de aprobare a Ordonanţei nr. 364/2006,
astfel încât susţinerile privind „sustragerea de la controlul
forului legislativ" nu sunt întemeiate.
In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 135
alin. (2) din Legea fundamentală, se arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii
Constituţionale referitoare la înţelesul acestei dispoziţii constituţionale, că
prin textele de lege criticate legiuitorul a creat condiţiile necesare unei
bune supravegheri exercitate de organele de control în vederea stopării
pirateriei în domeniul fonogramelor, în considerarea unui interes public
general.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2)', ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 31
alin. (2) şi (3), art. 32 alin. (3) şi art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 84 din 30
ianuarie 2006, aprobată prin Legea nr. 364/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 800 din 22 septembrie 2006.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile
art. 31 alin. (3) au fost modificate prin articolul unic punctul 24 din Legea
nr. 364/2006, astfel încât în prezent textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 31 alin. (2) şi (3): „(2)
Autorizaţia se acordă persoanelor prevăzute la art. 30 alin. (1), care deţin
echipamente de multiplicare industrială ce permit realizarea tuturor proceselor
de multiplicare, respectiv: multiplicare, tampografie, ambalare, precum şi un
dispozitiv tehnic de verificare a calităţii.
(3) Condiţiile de autorizare se stabilesc prin
decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe,
după consultarea structurilor asociative ale producătorilor şi
multiplicatorilor.";
- Art. 32 alin. (3): „(3) Discurile optice trebuie să fie realizate prin injecţie şi să
aibă inserate coduri de identificare a sursei, conform uzanţelor
internaţionale.";
- Art. 42 alin. (1)
lit. o): „(1) Constituie contravenţii următoarele
fapte şi se sancţionează după cum urmează: (...)
o) multiplicarea de fonograme şi videograme pe
discuri optice tip blank cu încălcarea prevederilor art. 32 alin. (3), în
scopul comercializării, împrumutului sau închirierii, precum şi vânzarea ori
revânzarea acestora, cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON) şi
confiscarea produselor;".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
cuprinse în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor Guvernului în
limitele şi condiţiile prevăzute de legea specială de abilitare, art. 135 alin.
(1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la caracterul de economie de piaţă al
economiei României şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie, art. 135 alin. (2) lit. b) privind obligaţia
statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară
şi valutară şi art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări
comunitare cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile
interne. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 30 şi art. 31
paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene,
adoptat la Roma în 1957.
Analizând excepţia, Curtea constată că prevederile art.
31 alin. (2) şi (3) şi art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006
au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate într-o cauză în care
autorul excepţiei solicita instanţei de judecată, prin acţiunea principală,
sesizarea Curţii Constituţionale pentru constatarea lipsei efectelor juridice
ale Ordonanţei Guvernului nr. 25/2006, în mod identic ca în prezenta speţă.
Astfel, prin Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Curtea a respins excepţia
ca inadmisibilă, statuând că legile şi ordonanţele Guvernului nu pot fi atacate
pe cale principală, prin acţiune introdusă exclusiv în acest scop la instanţa
de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie, în
valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Curtea a reţinut, de asemenea, că instanţa de
contencios administrativ are obligaţia de a verifica, în conformitate cu
prevederile art. 9 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, dacă excepţia îndeplineşte condiţiile art. 29 alin. (1) -(3) din
Legea nr. 47/1992 pentru a sesiza Curtea Constituţională, printre care şi aceea
ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei pe fond. Prin urmare,
atunci când obiect exclusiv al acţiunii principale introduse la instanţa de
judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe simple sau
ordonanţe de urgenţă a Guvernului, excepţia de neconstituţionalitate este
transformată într-o veritabilă acţiune, pierzându-şi astfel natura sa juridică,
înţeleasă ca un mijloc de apărare ce nu pune în discuţie fondul pretenţiei
deduse judecăţii. Curtea a constatat că acţiunea principală se identifică,
practic, cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, reţinând că
sesizarea a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 29 din
Legea nr. 47/1992, a respins excepţia ca inadmisibilă.
Având în vedere identitatea de situaţii, atât soluţia,
cât şi considerentele pronunţate în decizia menţionată sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Pentru aceleaşi raţiuni, Curtea va respinge ca
inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin.
(1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) şi (3), art. 32 alin.
(3) şi art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind
întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Partium Producţie şi
Distribuţie Media" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.078/CA/2006 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie