DECIZIE   Nr. 171 din 2 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38, art. 45 si art. 91 1-91 5 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 167 din 16 martie 2010

Ioan Vida                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Marinela Mincă                   - procuror

Afrodita Laura Tutunaru     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38, art. 45 şi art. 911-915 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floricel Vitan în Dosarul nr. 2.041/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales Bogdan Sergiu din cadrul Baroului Bihor, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care reia în esenţă argumentele din notele scrise şi depune în susţinerea acestora un exemplar al Cauzei Natunen împotriva Finlandei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece obiecţiile autorului, prin faptul că solicită Curţii să se pronunţe asupra modului de interpretare şi de aplicare a textelor, imprimă excepţiei un caracter de inadmisibilitate. De altfel, în Cauza Dumitru Popescu împotriva României, instanţa europeană a statuat că procedura de interceptare a convorbirilor telefonice este conformă cu principiile fundamentale.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 19 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.041/117/2007, Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38, art. 45 şi art. 911-915 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floricel Vitan în dosarul de mai sus.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 911-915 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 28 şi ale art. 21 alin. (3), precum şi ale art. 8 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar prevederile art. 38 şi 45 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune interceptarea audiovideo înainte de începerea urmăririi penale, respectiv înainte de declanşarea procesului penal sau înainte de săvârşirea unei infracţiuni.

De asemenea, prevederile art. 38 coroborate cu cele ale art. 45 din Codul de procedură penală contravin dreptului la un proces echitabil, prin aceea că, în absenţa unui control jurisdicţional, organul de urmărire penală poate dispune din oficiu sau la cerere disjungerea.

Tribunalul Cluj - Secţia penală, după ce arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38, 45 şi 911-915 din Codul de procedură penală îndeplineşte condiţiile formale de admisibilitate, expune opinia cu privire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, care nu are niciun fel de legătură cu cauza.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 cu denumirea marginală Disjungerea, art. 45 cu denumirea marginală Dispoziţii care se aplică la urmărirea penală, art. 911 cu denumirea marginală Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, art. 912 cu denumirea marginală Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea, art. 913 cu denumirea marginală Certificarea înregistrărilor, art. 914 cu denumirea marginală Alte înregistrări şi art. 915 cu denumirea marginală Inregistrările de imagini, toate din Codul de procedură penală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911, art. 912  alin. 2 şi art. 915 din Codul de procedură penală. Cu acel prilej a statuat că interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".

De asemenea, Curtea a mai statuat că „nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni".

Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemă de constituţionalitate, sens în care a reţinut că „nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale".

In plus, însăşi instanţa europeană a validat prevederile legale contestate prin Cauza Dumitru Popescu împotriva României din 26 aprilie 2007. Astfel, după ce a reţinut existenţa unei încălcări a art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale şi Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi) există numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferă protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 38 şi 45 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că nu poate fi primită o astfel de critică.

Astfel, prevederile de lege criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate indiferent dacă urmărirea penală este instrumentată pentru toate faptele sau pentru toţi făptuitorii în acelaşi dosar. Aceasta, deoarece procurorul, indiferent de fapte

sau făptuitori, este ţinut de respectarea tuturor garanţiilor de legalitate şi imparţialitate cerute de art. 132 din Constituţie şi este obligat ca, în cadrul activităţii judiciare, să reprezinte interesele generale ale societăţii, să apere ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38, art. 45 şi art. 911-915 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floricel Vitan în Dosarul nr. 2.041/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru