DECIZIE Nr. 171 din 2 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1
din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr.
12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 603 din 9 decembrie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru
activitatea notariala, exceptie ridicata de Loti Petrescu in Dosarul nr.
12.768/1997 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
La apelul nominal raspund avocat Dumitru Radescu pentru Loti Petrescu,
precum si Anca Viorica Costa Foru, personal si asistata de avocat Florin
Chertisanu, lipsind Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Societatea
Comerciala "Centrul Istoric" - S.A. Bucuresti si Ministerul
Finantelor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei de
neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia, sustinand ca prevederile
art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 [prin care a fost completat
art. 3 din Legea nr. 146/1997, in sensul ca dupa lit. a) s-a introdus lit. a^1)
care stabileste ca cererile in anulare sau declararea nulitatii unui act
juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei] sunt contrare dispozitiilor art. 138
alin. (1) din Constitutie. Se apreciaza ca, prin ordonanta, Guvernul nu poate
reglementa taxe, intrucat, potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din legea
fundamentala, acestea se stabilesc numai prin lege. In plus se sustine ca,
"daca s-ar admite ca prin textul de lege introdus prin Ordonanta
Guvernului nr. 30/1999 ar fi vizate situatii juridice procesuale anterioare,
reiese ca ea ar avea caracter retroactiv, incalcandu-se, astfel, dispozitiile
art. 15 alin. (2) din Constitutie".
Anca Viorica Costa Foru, prin aparator, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila si nefondata. Considera ca exceptia
este inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, intrucat solutionarea cauzei nu depinde de textul
criticat. Totodata se apreciaza ca exceptia este nefondata, deoarece, asa cum
se arata in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, "in
conditiile existentei regimului de delegare legislativa, reglementarea primara
asumata de Guvern nu scapa controlului parlamentar atat in faza initiala, de
abilitare, cat si in etapa ulterioara emiterii ordonantei, cand Parlamentul
poate fie sa o aprobe ori sa o respinga, fie sa o modifice ori sa o abroge, in
virtutea calitatii sale de legiuitor".
Ministerul Finantelor a depus, la dosarul cauzei, concluzii scrise prin
care a solicitat respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, apreciind ca
textul de lege criticat nu incalca dispozitiile constitutionale.
Procurorul solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, aratand ca Guvernul poate emite ordonante in domeniul impozitelor
si taxelor, intrucat nu sunt incalcate dispozitiile art. 138 alin. (1) din
Constitutie. De asemenea, sustine ca textul criticat intereseaza solutionarea
cauzei, deoarece la instanta de fond s-a discutat problema timbrarii actiunii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, prin Incheierea din 24 iunie 1999,
pronuntata in Dosarul nr. 12.768/1997, avand ca obiect restituirea posesiei
unui imobil, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru
activitatea notariala, exceptie ridicata de Loti Petrescu. In motivarea
exceptiei se apreciaza ca prevederile legale criticate incalca dispozitiile
art. 138 alin. (1) si, in subsidiar, pe cele ale art. 15 alin. (2) din legea
fundamentala.
Exprimandu-si opinia, instanta considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, din prevederile art. 138 alin.
1 din Constitutie, potrivit carora "Impozitele, taxele si orice alte
venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se
stabilesc numai prin lege", rezulta, pe de o parte, dorinta legiuitorului
constituant de a nu lasa stabilirea unor venituri bugetare la latitudinea
executivului, iar pe de alta parte, ca textul constitutional are in vedere
legea in sens restrans, de act juridic al Parlamentului. Se mai arata ca
"este adevarat ca prin Legea nr. 259/1998 Guvernul a fost abilitat sa
emita ordonante cu privire la unele reglementari privind taxele de timbru, dar
poate s-au avut in vedere alte reglementari decat stabilirea intr-un anumit
cuantum a unor taxe". De asemenea, instanta "considera ca ordonanta
ar fi neconstitutionala, daca ar contine un text care sa prevada ca taxele
stabilite se aplica si in cauzele aflate deja pe rolul instantelor de
judecata".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca
dispozitiile art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 sunt
constitutionale si deci exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Referitor la incalcarea art. 138 alin. (1) din legea fundamentala, se sustine
ca "preocuparea legiuitorului a fost, intr-adevar, aceea de a statua in
mod imperativ ca stabilirea sarcinilor fiscale se poate realiza numai printr-o
lege. Accentul pus pe aceasta exigenta vizeaza excluderea, din campul normativ
de stabilire a veniturilor bugetare, a acelor acte normative avand o forta juridica
inferioara legii: hotarari ale Guvernului, ordine ale ministrilor,
instructiuni, dispozitii si altele asemenea. Intr-un stat de drept, se arata in
continuare, este necesar ca materia impozitelor, a taxelor si a altor sarcini
fiscale de acest gen, ce urmeaza sa fie suportate de diferitele categorii de
contribuabili, sa fie reglementata primar de catre Parlament, in calitatea
acestuia de organ reprezentativ suprem al poporului". Se apreciaza ca
"art. 138 din Constitutie a avut in vedere legea in sens material, iar nu
in sens formal". Astfel Guvernul, in temeiul art. 114 din Constitutie,
poate fi abilitat de "titularul autoritatii de legiferare, Parlamentul, sa
emita ordonante care sa aiba ca obiect reglementarea primara in domeniul
impozitelor si taxelor". In masura in care legiuitorul constituant nu ar
fi consacrat delegarea legislativa - institutie a dreptului constitutional,
prin intermediul careia Guvernul exercita unele atributii ale Parlamentului,
care, in mod firesc, nu sunt situate in sfera sa de competenta - se putea
sustine, cu deplin temei, ca legea reprezinta unicul act normativ prin care
statul instituie impozite si taxe. In conditiile existentei regimului de
delegare legislativa, reglementarea primara asumata de Guvern nu scapa
controlului parlamentar atat in faza initiala, de abilitare, cat si in etapa
ulterioara emiterii ordonantei, cand Parlamentul poate fie sa o aprobe, fie sa
o respinga sau, daca legea de abilitare nu a prevazut cerinta supunerii spre
aprobare, poate sa o modifice ori sa o abroge in virtutea calitatii sale de
legiuitor. Practica parlamentara ulterioara anului 1991 a consacrat aceasta
solutie constitutionala, Guvernul fiind abilitat in mai multe randuri sa emita
ordonante in domeniul impozitelor si taxelor, realitate validata in mod
constant si de jurisprudenta Curtii Constitutionale". In ceea ce priveste
raportarea art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 la situatii
juridice nascute anterior intrarii sale in vigoare, se apreciaza ca
"textul ordonantei nu contine o dispozitie retroactiva. Pe cale de
consecinta, norma legala criticata nu incalca prevederile art. 15 alin. (2) din
Constitutie".
In punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 nu
este intemeiata. Se apreciaza ca textul art. 138 alin. (1) din Constitutie
trebuie coroborat cu dispozitiile art. 114 din legea fundamentala, care prevede
delegarea legislativa, in temeiul carora Guvernul poate emite ordonante in
domenii care nu fac obiectul legilor organice si, ca urmare, nu se poate
sustine ca Guvernul nu este competent sa emita o ordonanta privind timbrul
judiciar.
In legatura cu o posibila aplicare retroactiva a ordonantei atacate,
Guvernul considera ca aceasta este o problema ce excede examinarii
constitutionalitatii, atata timp cat nici in formularea articolului si nici in
cuprinsul ordonantei nu exista o dispozitie cu caracter retroactiv.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile partilor prezente si ale procurorului, concluziile scrise ale
Ministerului Finantelor, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze
exceptia cu care a fost legal sesizata.
Examinand sustinerea privind respingerea exceptiei ca inadmisibila, pe
motiv ca solutionarea cauzei nu depinde de textul criticat, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta nu poate fi primita, deoarece timbrarea
actiunii a fost una dintre problemele discutate la instanta de judecata si, in
consecinta, urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor
legale criticate.
Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. I pct. 1 din
Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr.
12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala. Potrivit acestor
prevederi Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se modifica si
se completeaza dupa cum urmeaza: "La articolul 3, dupa litera a) se
introduce litera a^1) cu urmatorul cuprins:
a^1) cereri in anularea sau declararea
nulitatii unui act juridic 30.000 lei [...]".
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca acest text de lege
este neconstitutional, deoarece, reglementand materia taxelor de timbru,
incalca art. 138 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Impozitele,
taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului
asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate sub acest aspect, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata. Prevederile art. 138
alin. (1) din legea fundamentala, conform carora impozitele, taxele si orice
alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, au
semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite si taxe
printr-un act normativ inferior, ca forta juridica, legii, astfel cum sunt
hotararile Guvernului, care se emit pentru organizarea executarii legilor.
Interdictia nu priveste insa si ordonantele Guvernului, care se emit pe baza
unei legi de abilitare, in domenii rezervate legii ordinare. Jurisprudenta
Curtii Constitutionale a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de
domeniul legii ordinare si, de aceea, o asemenea reglementare poate face
obiectul unei delegari legislative. In acest sens, in cadrul controlului de
constitutionalitate prevazut la art. 144 lit. a) din legea fundamentala, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat, prin deciziile nr. 5 din 14 iulie 1992 si nr. 75
din 13 iulie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173
din 22 iulie 1992 si, respectiv, nr. 190 din 25 iulie 1994.
In cauza de fata, prin Legea nr. 259/1998, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Guvernul a fost abilitat
sa emita ordonante in mai multe domenii, printre care si in domeniul taxelor si
impozitelor. In temeiul acestei legi de abilitare Guvernul a emis Ordonanta nr.
30/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 29
ianuarie 1999, prin care s-a stabilit ca cererile in anularea sau declararea
nulitatii unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei. De aceea Curtea
constata ca aceasta reglementare a fost instituita cu respectarea dispozitiilor
constitutionale inscrise in art. 138 alin. (1).
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la o
posibila incalcare a art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata, deoarece formularea textului care face obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate nu contine in sine nici o dispozitie cu
caracter retroactiv. In realitate se solicita Curtii sa se pronunte asupra
aplicarii in timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstitutionale.
Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat in mod
constant ca nu intra in competenta Curtii controlul aplicarii dispozitiilor
unei legi sub raportul actiunii lor in timp, ci numai constatarea daca, sub
aspectul retroactivitatii, aceste dispozitii sunt in concordanta cu
Constitutia. In acest sens sunt: Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, Decizia nr.
285 din 1 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
183 din 5 august 1997 si Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1
din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr.
12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, exceptie
ridicata de Loti Petrescu in Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecatoriei Sectorului
3 Bucuresti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 2 noiembrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu