DECIZIE Nr.
1706 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor
art. 1 alin. (1) si alin. (3 1) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelc - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1)şi alin. (31)şi art. 4
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de Viorel Moldovan în Dosarul nr. 611/35/2009 al Curţii de
Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales Eugen Roşca din cadrul Baroului
Maramureş, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa
celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
De asemenea, se prezintă interpretul autorizat de
limba maghiară, domnul Gereb Geza.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului
excepţiei, care pune concluzii de admitere aşa cum au fost formulate
în notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 611/35/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (31) şi art.
4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, excepţie
ridicată de Viorel Moldovan în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constituţionale ale art.
115 alin. (6) referitoare la domeniul de reglementare prin ordonanţe de
urgenţă. De asemenea, prevederile art. 1 alin. (1) şi alin. (31)şi
art. 4 alin. (1) din actul criticat contravin dispoziţiilor art. 132
referitoare la Statutul procurorilor, întrucât se instituie un organism
paralel instituţiei constituţionale a Ministerului Public.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală
şi pentru cauze cu minori opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului
excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
De asemenea, obiect al excepţiei îl
constituţie, potrivit notelor autorului, şi dispoziţiile art. 1
alin. (1) şi alin. (31) şi art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005. In realitate,
obiectul excepţiei sunt prevederile art. 1 alin. (1) şi alin. (31)şi
art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, care au următorul
conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi alin. (31) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:
„(1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă
se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie,
ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin
reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie.
(31) Procurorul sef al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce
Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul
procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
soluţionează conflictele de competenţă apărute între
Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri
sau unităţi din cadrul Ministerului Public."
- Art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:
„(1) Direcţia Naţională
Anticorupţie este condusă de un procuror şef care este asimilat
prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori
şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că problema supusă controlului a fost
examinată cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 377 din 25 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30
aprilie 2008, când a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, reţinând
că actul normativ contestat a fost aprobat prin Legea nr. 54/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13
martie 2006. Prin urmare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 „a devenit, ca efect al aprobării, act cu caracter de lege, chiar
dacă din raţiuni de tehnică legislativă, alături de
datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare
atribuite la adoptarea sa de către Guvern.[...] In plus, Legea nr. 54/2006
a fost adoptată de Parlamentul României, ca unică autoritate
legiuitoare a ţării, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale
art. 76 alin. (1) din Constituţia României."
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
De asemenea, este neîntemeiată şi critica
privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 132, prin
faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie a fost
concepută ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului
Public, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie. Astfel,
potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, „Ministerul Public
îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în
parchete, în condiţiile legii", condiţii care au stat şi la
fundamentarea organizării şi funcţionării Direcţiei
Naţionale Anticorupţie. Faptul că în art. 1 alin. (31)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 s-a
prevăzut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia
Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al
acestei direcţii nu justifică susţinerea că textul de lege
este neconstituţional. Dimpotrivă, având în vedere şi
prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora
procurorii îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor,
legalităţii, imparţialităţii şi controlului
ierarhic, se poate constata că dispoziţiile legale criticate nu
constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale
menţionate şi o subliniere a naturii juridice a Direcţiei
Naţionale Anticorupţie, aceea de magistratură specială
instituită pentru combaterea infracţiunilor de corupţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art.
1 alin. (1)şi alin. (31)şi art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de Viorel Moldovan în Dosarul nr. 611/35/2009 al Curţii de
Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru