DECIZIE Nr.
1700 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 96 din 11 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie
ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 44.519/3/2008
(număr în format vechi 439/2009) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
solicită admiterea acesteia, reiterând motivele invocate în faţa
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest
sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 19 mai 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 44.519/3/2008 (număr în format vechi
439/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă
şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost
ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în dosarul menţionat mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, autorul acesteia
susţine că art. 213 din Legea nr. 95/2006 încalcă egalitatea în
drepturi, precum şi prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor
Omului, ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi ale Pactului internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice, întrucât nu prevede scutirea de
la plata contribuţiei la asigurările de sănătate pentru
toate categoriile de persoane care erau avute în vedere sub imperiul
reglementării din art. 6 lit. e) al Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 150/2002, abrogată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a
civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece
prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor
constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile art. 213 din Legea nr. 95/2006 nu contravin
prevederilor art. 16 din Legea fundamentală invocate de autorul
excepţiei.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 213 din Legea nr. 95/2006 sunt
constituţionale, întrucât nu încalcă principiul egalităţii
în drepturi. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii
Constituţionale nr. 750/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 213 din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările
şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
„(1) Următoarele categorii de persoane
beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei:
a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani,
tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi,
inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar,
dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu
realizează venituri din muncă;
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care
provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează
venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în
temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările
şi completările ulterioare; soţul, soţia şi
părinţii fără venituri proprii, aflaţi în
întreţinerea unei persoane asigurate;
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite
prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la
6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor
drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie
pentru considerente politice în perioada anilor 1952- 1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanţa
Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate
de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie
1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994
privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor
şi văduvelor de război, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind
recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat
stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în
perioada 1950-1961, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit.
b) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi
luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din
decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au
jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti
anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, dacă nu
realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile
băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din
pensii;
d) persoanele cu handicap care nu realizează
venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor
obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă
a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi
completările ulterioare;
e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele
naţionale de sănătate stabilite de Ministerul
Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei
afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie
sau din alte resurse;
f) femeile însărcinate şi lăuzele,
dacă nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de bază minim
brut pe ţară.
(2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre
următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei
din alte surse, în condiţiile prezentei legi:
a) abrogat;
b) se află în concediu pentru incapacitate
temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a
unei boli profesionale;
c) se află în concediu pentru creşterea
copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului
cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
d) execută o pedeapsă privativă de
libertate sau se află în arest preventiv;
e) persoanele care beneficiază de
indemnizaţie de şomaj;
f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime
ale traficului de persoane şi se află în timpul procedurilor necesare
stabilirii identităţii;
g) persoanele care fac parte dintr-o familie care
are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările
şi completările ulterioare;
h) pensionarii, pentru veniturile din pensii
până la limita supusă impozitului pe venit;
i) persoanele care se află în executarea
măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele
care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării
pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri;
j) personalul monahal al cultelor recunoscute,
dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte
surse, pe baza listelor nominale comunicate trimestrial Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate de către Ministerul Culturii şi
Cultelor, la propunerea unităţilor centrale de cult.
(3) Persoanele care au calitatea de asigurat
fără plata contribuţiei vor primi un document justificativ
special, carnet sau adeverinţă de asigurat fără plata
contribuţiei eliberat de casa de asigurări de sănătate,
care atestă această calitate în urma prezentării la casa de
asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în
prevederile alin. (1) sau alin. (2). Acest document va fi vizat periodic,
după caz, în urma prezentării, de către persoana
interesată, la casa de asigurări, a documentelor care dovedesc
menţinerea condiţiilor de încadrare în categoria asiguraţilor
fără plata contribuţiei, în condiţiile stabilite prin ordin
al preşedintelui CNAS.
(4) Categoriile de persoane care nu sunt
prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia să se asigure în
condiţiile art. 211 şi să plătească contribuţia
la asigurările sociale de sănătate în condiţiile prezentei
legi."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, precum
şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern
şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului raportate la prevederile Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului, ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale şi ale Pactului
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că autorul excepţiei solicită, în
realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul de a reglementa
şi alte categorii de persoane care să beneficieze de scutire de la
plata contribuţiei la asigurările de sănătate. O asemenea
solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a
Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica
sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie
ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 44.519/3/2008
(număr în format vechi 439/2009) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică