Decizia Nr.17 din 24.02.2012

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale nr. 2 pronunţate la data de 22 februarie 2012 având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4
ACT EMIS DE: Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 06 martie 2012

Având în vedere dispoziţiile art. 131² alin. (8) şi art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie: Articolul 1Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea arbitrală nr. 2 pronunţată la data de 22 februarie 2012 având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie. Articolul 2Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, Robert Bucur ANEXĂCorpul de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor Dosar nr. 1/2012 HOTĂRÂREA ARBITRALĂ Nr. 2 pronunţată la data de 22 februarie 2012 având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 Completul de arbitraj este constituit din: Mihai Alexandru Tănăsescu - preşedinte Tatiana Manolache-Onofrei - arbitru Ion Niţu - arbitru Cătălin Ion Ciubotă - arbitru Florin Ştiolică - arbitru Pe rol se află soluţionarea cererii de arbitraj formulate de către Asociaţia Hârtiei din România (A.H.R.) şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. în contradictoriu cu COPYRO (Organism de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - O.G.C.D.A.), VISARTA (O.G.C.D.A.) şi PERGAM (O.G.C.D.A.), cerere având drept obiect respingerea propunerii de stabilire a formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. Dezbaterile au avut loc la data de 9 februarie 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Părţile depun concluzii scrise. Completul de arbitri amână pronunţarea succesiv, pentru data de 13 februarie 2012 şi pentru data de 22 februarie 2012. Prin cererea arbitrală formulată A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au solicitat să fie respinse cererile organismelor de gestiune colectivă iniţiatoare ale negocierilor privind stabilirea formei finale a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au avut o poziţie comună atât în sens procesual, cât şi în sens substanţial. PERGAM a solicitat să se stabilească forma finală a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 având în vedere forma metodologiei pe care aceasta a depus-o, cu cheltuieli de judecată. COPYRO şi VISARTA au solicitat să se stabilească forma finală a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 având în vedere forma metodologiei pe care acestea au depus-o, cu cheltuieli de judecată. COPYRO şi VISARTA au avut o poziţie comună atât în sens procesual, cât şi în sens substanţial. Motivele pe care şi-au întemeiat cererea iniţiatoarele arbitrajului, A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L., au fost următoarele: în principal, metodologia propusă de către organismele de gestiune colectivă nu poate fi acceptată întrucât este extinsă noţiunea de „import“ pentru teritoriul Uniunii Europene şi introduce negarea liberului acces al circuitului mărfurilor în acest spaţiu; în subsidiar, nu pot fi obligate la plata unei remuneraţii compensatorii, dacă nu este fundamentată doar la acele acte ce pot face obiectul protecţiei dreptului de autor şi opozabilă numai celui dovedit ca vinovat de violarea dreptului de proprietate intelectuală; nu există niciun studiu care să stea la baza întocmirii metodologiei care să dovedească că există o violare a dreptului de proprietate intelectuala şi care ar fi măsura acestei violări; trebuie dată eficienţă dispoziţiilor europene şi arată iniţiatoarele arbitrajului că sunt încălcate dispoziţiile: pct. 20 din preambulul Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală; art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - TCE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană); art. 30 (fostul articol 25 din TCE) şi art. 31 (fostul articol 26 din TCE); nu se pot institui penalităţi prin metodologii atât timp cât legislaţia internă şi comunitară nu le recunosc ca făcând parte din conţinutul lor, cât nu există limită de timp şi de cuantum, cât încalcă principiul bunei-credinţe, cât se aplică unor subiecţi care prin activitatea lor nu lezează vreun drept de proprietate intelectuală; mai susţin iniţiatoarele arbitrajului că nu pot fi considerate „utilizatori“ şi că dispoziţiile Legii nr. 8/1996 nu le sunt aplicabile, precum şi că remuneraţia compensatorie este deja plătită de către deţinătorii de aparate, echipamente sau dispozitive de copiere. PERGAM îşi întemeiază apărările şi cererea privind stabilirea metodologiei pe următoarele considerente: dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, impun stabilirea unei metodologii privind plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, indicând în acest sens dispoziţiile art. 107 alin. (2), (6), (7) şi (8), care stipulează (în aceeaşi succesiune) că remuneraţiile negociate de părţi sunt procentuale şi sunt datorate inclusiv pentru coli de hârtie pentru copiator format A4; totodată această remuneraţie compensatorie pentru copia privată reprezintă o cotă procentuală din valoarea specificată la art. 107 alin. (6) de 0,1% şi că remuneraţiile sunt procentuale şi se calculează la valoarea în vamă, în cazul importatorilor, şi, respectiv, la valoarea fără TVA, cu ocazia punerii în circulaţie a produselor de către producători. În subsidiar PERGAM solicită să fie respinse apărările reclamantelor A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. privind faptul că „nu se datorează cota de 0,1% pentru coli de hârtie pentru copiator, format A4“, că sunt încălcate dispoziţiile directivelor şi tratatelor europene şi că „nu se pot institui penalităţi prin metodologii“ cu motivarea că remuneraţia compensatorie pentru copia privată are drept scop, aşa cum indică şi Directiva 29/2001/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor anexe în societatea informaţională, justa compensare a titularilor de drepturi pentru prejudiciul creat prin utilizarea în scop privat, personal a operelor sau a obiectelor protejate. Mai arată PERGAM că până la data renegocierii listei A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au înţeles să achite remuneraţia compensatorie şi că nu au contestat în instanţă Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 275/2011 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 16 noiembrie 2011, şi au participat la negocierile rezultate din constituirea Comisiei. Mai înţelege PERGAM să facă trimitere la practica judiciară a Curţii de Apel Bucureşti, indicând în acest sens şi depunând la dosarul cauzei Decizia civilă nr. 263 A din 6 noiembrie 2010 privind forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010, care stabileşte fără echivoc plata de penalităţi pentru întârzierile la plata remuneraţiei. Decizia este depusă în vederea susţinerii propunerii de a fi inserate în cuprinsul metodologiei ce urmează a fi stabilită penalităţi de întârziere, în contradictoriu cu reclamantele care, aşa cum completul a arătat şi mai înainte, învederează că penalităţile de întârziere nu pot face obiect al reglementării prin metodologie. De asemenea, PERGAM apreciază că documentele depuse de către reclamante nu au relevanţă în cauză. Susţinerile COPYRO şi VISARTA sunt acelea că pentru hârtia pentru copiator format A4 provenită din achiziţiile intracomunitare se datorează remuneraţia compensatorie prevăzută de lege; că nu contează gramajul hârtiei format A4 cât timp opera poate fi reprodusă - arată VISARTA că imaginea fotografică a operelor gestionate de către acest organism de gestiune colectivă este reprodusă pe hârtie format A4, de gramaj diferit faţă de cel pentru operele scrise, prin copiatoare; propun cele două O.G.C.D.A. o metodologie privind stabilirea remuneraţiilor compensatorii pentru hârtia format A4. Analizând actele şi lucrările dosarului, COMPLETUL DE ARBITRI REŢINE: În cadrul comisiei de negociere, constituită prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor nr. 275/2011, părţile nu au putut conveni forma finală a metodologiei supuse negocierii. De la data constituirii comisiei de negociere şi până la depunerea cererii de iniţiere a procedurii arbitrale au trecut mai mult de 30 de zile. Se constată astfel, în raport cu prevederile art. 131¹ din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, legala învestire a completului arbitral pentru a soluţiona cererea de arbitraj formulată de către A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. având drept obiect respingerea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. Primul termen al arbitrajului a avut loc la data de 24 ianuarie 2012. Excepţiile şi cererile invocate de către părţi au fost soluţionate de completul arbitral prin încheierile premergătoare, cu caracter interlocutoriu. Analizând apărările şi propunerile formulate de A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. în raport cu includerea colilor de hârtie pentru copiator format A4 provenită prin achiziţie intracomunitară pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată, urmează a le respinge ca nefondate şi, în mod simetric, în procedură arbitrală, va admite apărările COPYRO şi VISARTA, hotărând că este datorată remuneraţie compensatorie pentru colile de hârtie pentru copiator format A4 pentru următoarele motive: Motivele avute în vedere de către complet pentru întemeierea acestui punct de vedere sunt următoarele: • Un prim motiv îl constituie dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare (Codul vamal): „Punerea în liberă circulaţie atrage aplicarea măsurilor de politică comercială şi îndeplinirea formalităţilor vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum şi încasarea oricăror drepturi legale datorate.“ Importul mărfurilor sau achiziţia intracomunitară sunt, pe de altă parte, una şi aceeaşi instituţie vamală/fiscală, termenii legii stabilind însă un regim derogatoriu pentru mărfurile provenite din ţări aflate în interiorul graniţelor Uniunii Europene. Această concluzie se extrage observând că mărfurile provenind din achiziţie intracomunitară traversează graniţe aparţinând unor state suverane. • Un al doilea motiv îl constituie regulile constituţionale şi legale privind aplicarea legii. Astfel, completul arbitral reţine că, potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, normele vamale, fiscale ori procesual-fiscale îşi limitează efectele la raporturile juridice pentru reglementarea cărora au fost edictate. Normele ce reglementează anumite raporturi juridice nu îşi pot întinde efectele asupra unor raporturi juridice reglementate prin alte acte normative decât în măsura în care legiuitorul a înţeles să insereze dispoziţii speciale şi derogatorii în acest sens. Aşa cum se stipulează prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (unicitatea reglementării în materie): „Un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.“ În acelaşi sens indicăm şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (reglementări speciale şi derogatorii), precum şi art. 16 din acelaşi act normativ (evitarea paralelismelor). În speţă, în aplicarea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportată la dispoziţiile Codului vamal, ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal), şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), trebuia ca legiuitorul să cuprindă reglementări din materia conexă (dacă o aprecia drept conexă) a drepturilor de autor şi numai dacă aceste dispoziţii erau indispensabile scopului urmărit. Mai precis, dacă legiuitorul aprecia că persoanele care dobândesc colile de hârtie pentru copiator format A4 pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată sunt scutiţi de la plata remuneraţiei în situaţia în care colile de hârtie pentru copiator format A4 provin prin achiziţie intracomunitară, trebuia să dispună în mod explicit acest lucru în reglementările financiar-fiscale. Teza inversă este contrară normelor privind tehnica legislativă dar şi succesiunii în timp a normelor pozitive: dispoziţiile art. 107 [alin. (8) lit. „a)“] din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sunt anterioare dispoziţiilor vamale şi financiar-fiscale cu privire la achiziţiile intracomunitare. Astfel, dacă ultima modificare a Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a avut loc în anul 2006, instituţia achiziţiei intracomunitare a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. • Un al treilea motiv avut în vedere de către completul de arbitraj este în strânsă legătură cu normele privind tehnica legislativă evocate anterior: dacă dispoziţiile cuprinse în Codul vamal, în Codul fiscal şi în Codul de procedură fiscală şi-ar întinde efectele asupra drepturilor de autor atunci titularii drepturilor de autor ar deveni subiecţi pasivi ai raporturilor juridice vamale şi/sau financiar-fiscale. Titularilor drepturilor la remuneraţie compensatorie pentru copia privată le-ar fi închisă calea realizării unei remuneraţii echitabile pentru ceea ce priveşte echipamentele provenite prin achiziţie intracomunitară. • Un al patrulea motiv avut în vedere de către complet îl constituie pericolul intervertirii finalităţii urmărite de către legiuitor prin dispoziţiile art. 107 [alin. (8) lit. „a)“] al Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, din protejarea drepturilor autorilor la remuneraţie pentru copia privată indiferent de modul de provenienţă al colilor de hârtie pentru copiator format A4 pentru care se datorează remuneraţia în lăsarea fără niciun fel de protecţie prin lege a titularilor drepturilor de autor, contrar normelor europene care stipulează un nivel ridicat de protecţie. Astfel este de observat că sistemul evitării plăţii remuneraţiilor compensatorii pentru copia privată este unul de tip recurent. Oricare dintre titularii obligaţiilor de plată, în speţă deţinătorii sau achizitorii colilor de hârtie pentru copiator format A4 pot folosi sistemul achiziţiilor intracomunitare pentru a scoate de la plată toate colile de hârtie pentru copiator format A4, rând pe rând sau pe toate odată, pe cele pe care le deţin deja ori pe care urmează să le achiziţioneze. Sistemul achiziţiilor intracomunitare, dacă ar fi aplicat, ar prejudicia grav drepturile autorilor cărora li se datorează remuneraţie compensatorie, sistemul putând conduce chiar la golirea totală de conţinut a dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. • Un al cincilea motiv îl constituie dreptul pozitiv european şi practica judiciară europeană. În acest sens completul arbitral are în vedere pentru formarea convingerii dispoziţiile Directivei 29/2001/CE, precum şi Hotărârea Curţii Europene de Justiţie (Camera a 3-a) pronunţată la data de 21 octombrie 2010 în Cauza C-467/2008 având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare în Cauza Padawan SL împotriva Sociedad General de Autores y Editores de Espana (SGAE), pe rolul Audiencia Provincial de Barcelona. Potrivit dreptului pozitiv şi practicii europene orice armonizare a dreptului de autor şi a drepturilor conexe trebuie să aibă la bază un nivel ridicat de protecţie. În cazul unor anumite excepţii sau limitări titularii drepturilor trebuie să primească o compensaţie echitabilă pentru a fi despăgubiţi corespunzător pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate. Instituţia „compensaţiei echitabile“ este, în opinia Curţii Europene de Justiţie, o noţiune autonomă a dreptului Uniunii Europene şi trebuie interpretată în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmă. Compensaţia echitabilă trebuie considerată drept contraprestaţia prejudiciului cauzat autorului care rezultă din reproducerea neautorizată a operei sale protejate pentru uz personal. Compensaţia echitabilă trebuie în mod obligatoriu să fie calculată pe criteriul prejudiciului cauzat autorilor operelor protejate. În speţă, prin excluderea colilor de hârtie pentru copiator format A4 provenite din achiziţie intracomunitară pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată s-ar crea un grav şi injust dezechilibru între autorii operelor şi utilizatori-deţinători cu orice titlu al colilor de hârtie pentru copiator format A4 în sensul că autorii operelor ar fi în mod cert prejudiciaţi prin realizarea de copii private ale operelor lor, însă prejudiciul astfel creat nu ar mai putea fi reparat prin remuneraţia compensatorie. În raport cu această situaţie şi astfel cum se prevede la ultima teză a considerentului (35) al Directivei 29/2001/CE, trebuie achitată „redevenţa pentru copia privată“ nu de către persoanele private care efectuează copii ale operelor protejate, ci de către persoanele care dispun de colile de hârtie pentru copiator format A4 şi care, în acest temei, pun suportul de hârtie, în drept sau în fapt, la dispoziţia persoanelor private ori le furnizează acestora din urmă un serviciu de reproducere. În cadrul unui astfel de sistem persoanele care dispun de suportul de reproducere au obligaţia de a plăti redevenţa pentru copia privată. Curtea Europeană de Justiţie lămureşte astfel exhaustiv atât sfera titularilor obligaţiilor de plată, cât şi temeiul obligaţiilor lor. Curtea Europeană de Justiţie arată că titularii obligaţiilor de plată a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată sunt „persoanele care dispun de echipamente, aparate sau suporturi de reproducere“. O altă distincţie între persoanele care datorează remuneraţie compensatorie este contrară Directivei 29/2001/CE şi practicii judiciare europene. Or, potrivit dispoziţiilor art. 11 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Practica judiciară europeană îşi găseşte o puternică susţinere şi în practica judiciară internă în domeniu. Astfel, în Dosarul nr. 49.813/3/2008 Tribunalul Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 316, definitivă şi irevocabilă, sentinţă prin care a respins excepţia întemeiată pe scutirea achiziţiilor intracomunitare de la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată ca neîntemeiată, invocând argumente de fond şi de tehnică legislativă. În acest context, instanţa a apreciat că: „dispoziţiile invocate de pârâtă, art. 130¹ şi art. 131 din Codul fiscal reprezintă norme în materie fiscală (şi, mai mult, în materie de taxă pe valoare adăugată - titlul VI al Codului) şi au fost edictate pentru stabilirea raporturilor fiscale între contribuabili şi stat, şi nu pentru realizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, domeniul de aplicare al acestor dispoziţii trebuie interpretat după regula potrivit căreia unde legea distinge şi interpretul trebuie să o facă“. În speţă s-a mai apreciat că principiile comunităţii vamale şi fiscale nu vin în contradicţie cu protejarea drepturilor ce fac obiectul cauzei. De asemenea, s-a mai apreciat de către instanţă că dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, au fost modificate implicit potrivit art. 67 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, text care stipulează că pentru norme contrare se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării implicite, astfel încât şi acest complet de arbitraj consideră că prin dispoziţiile Codului fiscal nu se poate aduce atingere realizării dreptului de proprietate intelectuală, drept garantat de Constituţia României. Apărarea A.H.R. şi a Societăţii Comerciale AGRESSIONE GROUP - S.R.L. potrivit căreia acestea nu au calitatea de „utilizatori“ este nefondată pentru că, în raport cu temeiurile de drept incidente în cauză [art. 130 lit. „h)“ din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare] şi cu interpretarea dată acestor dispoziţii, faptul că plătitorii de remuneraţie compensatorie nu au calitatea expresis verbis de utilizatori nu îi exclude de la obligaţii. Termenii art. 130 lit. „h)“ se referă atât la „utilizatori“, cât şi la „intermediarii acestora“. Or, persoanele care dispun de coli de hârtie pentru copiator format A4 sunt în mod indubitabil intermediari între autorii operelor şi utilizatorii care îşi procură copii private ale operelor. De altfel, de aici izvorăşte şi statutul de plătitori ai remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru persoanele care dispun de coli de hârtie pentru copiator format A4 din calitatea lor de intermediari între autor şi utilizator prin punerea la dispoziţie a mijloacelor procurării copiei private. Nu mai puţin, art. 131² alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, arată că „organismele de gestiune colectivă şi, respectiv, utilizatorii sau alţi plătitori (...)“, legiuitorul arătând în mod expres că subiecţii pasivi în raporturile privind drepturile de autor sunt cuprinşi într-o sferă extinsă, nu numai în categoria „utilizatorilor“. În ceea ce priveşte apărarea invocată de către A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. potrivit căreia, în situaţia respingerii cererii lor şi a stabilirii unei metodologii prin care să fie obligate la plata unei remuneraţii compensatorii pentru copia privată pentru colile de hârtie format A4 pentru copiator, să fie avute în vedere numai colile de hârtie cu gramaj de 80 g/m², completul arbitral o respinge ca nefondată. Legiuitorul, atunci când a stipulat obligaţia achitării unei remuneraţii compensatorii pentru copia privată pentru colile de hârtie nu a făcut o distincţie între hârtia de un anumit gramaj sau de altul. Or, dispoziţiile Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate potrivit principiului că „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă“. Cererea formulată de către COPYRO şi VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a unei contravenţii, practic dând conţinutul contravenţiei prevăzute de art. 139² lit. „d)“ din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, completul arbitral o găseşte ca nefondată şi urmează a o respinge. Contravenţiile nu pot fi stabilite decât printr-un subiect activ calificat de lege. Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea contravenţională şi temeiurile acesteia nu pot fi stabilite decât prin lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului sau prin hotărâri ale autorităţii administraţiei publice locale ori judeţene. În cazul de faţă, contravenţia este stabilită prin lege. O reiterare a acesteia prin hotărâre arbitrală constituie o încălcare flagrantă a principiului separării puterilor în stat, constituie o prevedere redundantă cu posibile consecinţe privind dubla sancţionare a contravenientului pentru o singură faptă contravenţională şi constituie, totodată, o trecere parţială a constatării şi sancţionării faptelor contravenţionale în domeniul privat, la îndemâna unui particular devenit agent constatator - persoană fizică sau juridică, nu importă distincţia. Apărarea A.H.R. şi a Societăţii Comerciale AGRESSIONE GROUP - S.R.L., prin care este contestată posibilitatea inserării penalităţilor de întârziere în metodologie, este nefondată. În schimb, propunerea de metodologie formulată de către PERGAM, COPYRO şi VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a penalităţilor de întârziere pentru întârzieri la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată este întemeiată şi completul arbitral urmează a o admite. Este de observat că niciun text din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, nu interzice introducerea penalităţilor pentru plata cu întârziere a obligaţiilor către titularii drepturilor de autor. Or, principiul în drept este acela potrivit căruia „ceea ce nu este interzis explicit este permis implicit“. Legiuitorul a înţeles să lase deplină libertate de negociere între titularii drepturilor de autor şi titularii obligaţiilor corelative, fără ca măcar să mai indice ori să sugereze posibilitatea stipulării unor penalităţi de întârziere în metodologii. După intrarea în vigoare a noului Cod civil completul de arbitraj apreciază că dispoziţiile prevăzute în cartea a V-a, titlul V, cap. II, secţiunea a 4-a art. 1.538-1.543 sunt incidente în cauză. Art. 1.538 la 1.543 reglementează situaţia penalităţilor. Penalităţile constituie echivalentul daunelor-interese, anticipat de părţi la momentul iniţierii actului. Daunele-interese constituie despăgubirile stabilite ulterior apariţiei daunelor pentru obligaţii neexecutate, executate necorespunzător sau cu întârziere. Mai mult, observăm o înăsprire a condiţiilor în raport cu debitorii obligaţi la penalităţi, în sensul că legiuitorul a înţeles să reglementeze în mod expres prezumţia existenţei prejudiciului, creditorul putând cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu. În raport cu expozitivul prezentei hotărâri arbitrale completul sistematizează metodologiile propuse de către PERGAM, pe de-o parte, şi COPYRO şi VISARTA, pe de altă parte. În ceea ce priveşte cheltuielile de arbitraj completul arbitral va admite cererile PERGAM, COPYRO şi VISARTA şi va obliga în solidar A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. la plata cheltuielilor de arbitraj către organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor constând în onorariile arbitrale. Potrivit dispoziţiilor art. 131² alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cele două părţi aflate în arbitraj contribuie în mod egal la plata onorariului. Din interpretarea sistematică a art. 131² alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cu alineatele anterioare şi ulterioare alin. (6), rezultă că întreg cadrul reglementărilor este stipulat pentru iniţierea arbitrajului. Aşa este şi logic şi teleologic. După iniţierea arbitrajului, completul arbitral are autoritate deplină în soluţionarea tuturor chestiunilor cu care a fost învestit, inclusiv cu administrarea cererilor părţilor privind cheltuielile de judecată. Văzând şi dispoziţiile art. 138⁷ alin. (1) din Legea nr. 8/1996, teza finală, potrivit cărora dispoziţiile procedurale prevăzute în lege se completează cu cele de drept comun, observând că nu există prevederi speciale care să îşi extindă reglementările în materia cheltuielilor de arbitraj şi după termenul constituirii completului arbitral, acesta din urmă (completul de arbitraj) constată incidenţa prevederilor art. 359, 359¹ şi următoarele din Codul de procedură civilă. Astfel, în lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte (art. 359 alineat final din Codul de procedură civilă). Părţile pot fi obligate solidar la plată prin hotărârea arbitrală (art. 359¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă). Tribunalul arbitral urmează să stabilească cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi (art. 359¹ alin. 3 din Codul de procedură civilă). PENTRU ACESTE MOTIVE, COMPLETUL DE ARBITRAJ HOTĂRĂŞTE: Respinge în totalitate cererea formulată de către A.H.R. Respinge în totalitate cererea formulată de către Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. Stabileşte forma finală a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. METODOLOGIE privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 Articolul 1În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, prezenta metodologie reglementează cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. Articolul 2Remuneraţia compensatorie este datorată şi se plăteşte de către persoanele care fabrică, importă sau achiziţionează intracomunitar coli de hârtie pentru copiator format A4 organismului de gestiune colectivă desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor unic colector. Articolul 3Cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată datorată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, conform prevederilor Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, este de 0,1%. Articolul 4Baza de calcul pentru remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru colile de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, se calculează:– la valoarea în lei din vamă pentru hârtia pentru copiator importată, conform declaraţiei vamale de import (D.V.I.) şi facturii externe;– la valoarea facturii externe/declaraţiei de achiziţie intracomunitară pentru hârtie format A4, indiferent de gramaj, introdusă în spaţiul comercial al României din Comunitatea Europeană;– la valoarea facturată fără T.V.A., cu ocazia punerii în circulaţie a colilor de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, de către fabricanţi. Articolul 5Plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, conform art. 3 şi 4, se va face până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni următoare celei pentru care este datorată, pentru colile de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, importată sau achiziţionată din Comunitatea Europeană ori produsă şi facturată. Articolul 6În caz de întârzieri la plata remuneraţiei, importatorii şi fabricanţii datorează penalităţi de 0,1%/zi de întârziere, aplicate la suma restantă. Articolul 7(1) Importatorii şi fabricanţii de coli de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, sunt obligaţi ca, până la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă, să comunice organismului de gestiune colectivă desemnat unic colector un raport confidenţial privind– valoarea în lei în vamă a importurilor de hârtie pentru copiator, conform D.V.I.;– valoarea facturii externe/declaraţiei de achiziţie intracomunitară pentru hârtie format A4, indiferent de gramaj, introdusă în spaţiul comercial al României din Comunitatea Europeană;– cantitatea de hârtie format A4, indiferent de gramaj, produsă şi facturată, preţul şi stocul disponibil. (2) Conţinutul acestor documente este confidenţial. Este interzisă publicarea, distribuirea, reproducerea sau folosirea lui în alte scopuri decât cele pentru care a fost creat, în cazul încălcării acestor dispoziţii fiind aplicabile regulile dreptului comun în materie. Articolul 8(1) Neprezentarea documentaţiei prevăzute la art. 7 conferă dreptul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor la plata unor penalităţi echivalente cu remuneraţia compensatorie pentru copia privată din luna anterioară. (2) Dacă persoanele care produc, importă sau achiziţionează intracomunitar coli de hârtie pentru copiator format A4 nu au plătit nicio remuneraţie compensatorie pentru copie privată la data la care trebuie să prezinte raportul şi refuză ori neglijează această obligaţie, organismului de gestiune colectivă îi este recunoscută calea dreptului la acţiune în vederea stabilirii întinderii daunelor astfel produse şi realizarea dreptului. Articolul 9Remuneraţiile nu conţin taxa pe valoare adăugată. Articolul 10Prezenta metodologie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu prevederile art. 131² alin. (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Obligă în solidar A.H.R. şi Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. la plata către PERGAM, COPYRO şi VISARTA a cheltuielilor de arbitraj constând în onorariul arbitrilor, în cuantum de câte 6.250 de lei către fiecare organism de gestiune colectivă. Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prezenta hotărâre a fost pronunţată astăzi, 22 februarie 2012, la sediul Corpului de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Completul de arbitraj, Mihai Alexandru Tănăsescu, Tatiana Manolache-Onofrei, Ion Niţu, Cătălin Ion Ciubotă, Florin Ştiolică