DECIZIE Nr. 17
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului si ale
Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 16 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokâr Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 2 din O.U.G. nr. 43/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001
privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul
Siderurgic «Sidex» - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, a dispoziţiilor pct. 2
ale Articolului unic din O.U.G. nr. 207/2005 şi a dispoziţiilor Ordonanţei nr. 22/2002",
excepţie ridicată de Mihaela Piţigoi în Dosarul nr. 1.828/301/2006 al
Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.058/D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Ion Dan Piţigoi în Dosarul nr. 1.832/301/2006 al Judecătoriei
Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde mandatarul autorului
excepţiei, Mihaela Piţigoi, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor
ridicate.
Autorul excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.058/D/2006 la Dosarul nr.
1.055/D/2006, care este primul înregistrat.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia pentru
următoarele motive: prevederile art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 au fost în
vigoare până la 30 iunie 2006, după care şi-au încetat efectele. Prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 66/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 782
din 15 septembrie 2006, termenul pentru ieşirea lor din vigoare a fost
prelungit până la 30 decembrie 2006, ceea ce aduce atingere principiului
neretroactivităţii legii.
In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, autorul
excepţiei susţine oral concluziile scrise depuse la instanţa care a sesizat
Curtea Constituţională.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de
neconstituţionalitate privind prevederile art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, arătând că
acestea nu mai sunt în vigoare. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002,
consideră că aceasta nu e întemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 28 martie
2006 si din 4 aprilie 2006, pronunţate în dosarele nr. 1.828/301/2006 si nr.
1.832/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia ' de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 2
din O.U.G. nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii
Comerciale Combinatul Siderurgic «Sidex» - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, a dispoziţiilor pct. 2 ale Articolului unic din O.U.G. nr. 207/2005
si a dispoziţiilor Ordonanţei nr. 22/2002".
Excepţia a fost ridicată de Mihaela Piţigoi şi Dan Ion
Piţigoi în cauze având ca obiect contestaţii la executare silită.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin.
(3) -(5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 21, 53, art. 115 alin. (4) si ale art. 124 alin. (2). Se
susţine că prin Legea nr. 333/2001, debitoarea A.V.A.S. a preluat toate
drepturile şi obligaţiile C.E.C.- S.A. rezultate din actele juridice încheiate
de acesta cu Fondul Naţional de Investiţii, astfel încât A.V.A.S. nu apare în
aceste raporturi ca o instituţie de drept public, ci în calitate de comerciant
debitor, fără a se găsi în vreo situaţie diferită faţă de creditorii ei ori
faţă de oricare alţi debitori. Aşa fiind, nu se poate bucura de vreun tratament
juridic diferenţiat decât cu încălcarea, inadmisibilă, a dispoziţiilor
constituţionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie,
restrângerea exerciţiului unor drepturi şi înfăptuirea justiţiei. Totodată,
textul de lege criticat încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât
edictarea acestuia s-a făcut cu nerespectarea Legii nr. 24/2000 privind normele
de tehnică tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi
constituie o dispoziţie individuală, edictată în interesul unei singure
persoane, aducând atingere astfel şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din
Constituţie. De asemenea, nu exista o situaţie extraordinară pentru adoptarea
prevederilor legale criticate, aşa încât acestea contravin şi prevederilor art. 115 alin. (4) din
Legea fundamentală.
Pe de altă parte, prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
22/2002 contravin dispoziţiilor art. 11 şi 148 din Constituţie, deoarece prin
Hotărârea Guvernului nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a
sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 şi a Planului de acţiune pentru
implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007
s-a arătat că se intenţionează „eliminarea prevederilor care împiedică
executarea creanţelor cetăţenilor şi persoanelor juridice de drept privat
împotriva statului şi a instituţiilor publice, precum şi reducerea duratei,
simplificarea şi creşterea transparenţei procedurilor de executare a
hotărârilor judecătoreşti".
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 este întemeiată, deoarece existenţa
obligaţiei legale a ordonatorilor de credite de a asigura în buget creditele
necesare plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii este iluzorie cât
timp nu există o cale efectivă de a-l determina pe ordonatorul de credite să o
îndeplinească.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 şi neîntemeiată în ceea ce priveşte Ordonanţa Guvernului
nr. 22/2002, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte art.
851 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998. Cu privire la prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 22/2002, arată că, „indiferent de soluţia pe care o va da Curtea
Constituţională, considerăm că s-ar impune ca în considerentele deciziei să se
exprime o poziţie a acesteia faţă de problemele ridicate în cauză", făcând
în acest sens referire la Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului în Cauza Şandor împotriva României.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele
de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, aşa cum rezultă din motivarea acesteia, prevederile art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 948 din 24 decembrie 2002, introduse prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 469
din 2 iunie 2005, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
207/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005, şi
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 15
septembrie 2006, precum şi prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale
instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.
288/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002.
Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art.
851: „(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 300 şi ale art. 7203 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelul şi recursul suspendă de drept executarea
hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile îndreptate împotriva A.
V.A.S.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 365 alin.
3 şi ale art. 367 din Codul de procedură civilă, formularea acţiunii în anulare
împotriva hotărârii arbitrate în litigiile prevăzute la alin. (1) suspendă de
drept executarea sentinţei arbitrate până la data soluţionării irevocabile a
acţiunii în anulare.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică până la
data de 31 decembrie 2006 inclusiv.”
Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri
executorii:
„Art. 1: Executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor
executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul
de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
Art. 2: Ordonatorii
principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se
impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru
asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor
bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri
executorii.
Art. 3: In procesul
executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor
titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind
plăţi dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi
a destinaţiilor aprobate potrivit legii.
Art. 4: Persoanele care
efectuează operaţiuni de plăţi prin trezoreria statului, cu încălcarea
prevederilor prezentei ordonanţe, sunt pedepsite potrivit legii.”
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) -(5)
privind principiile generale de organizare a statului român, art. 11 referitor
la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind
principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (2) privind supremaţia
legilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării
ordonanţelor de urgenţă, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi şi în art. 148 referitor la
integrarea în Uniunea Europeana.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
I. Potrivit alin. (3) al art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, „dispoziţiile alin. (1) şi (2) se
aplică până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv". Prin urmare, Curtea constată că la data pronunţării prezentei
decizii prevederile art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi-au încetat
aplicabilitatea. Or, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra
excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în
vigoare.
Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului urmează a fi respinsă ca devenită
inadmisibilă.
II. In ceea ce priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.
22/2002, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, dintre care menţionăm
Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.025
din 18 noiembrie 2005. Prin aceasta, Curtea a constatat că ordonanţa a cărei
constituţionalitate este contestată are o evidenta finalitate de protecţie a
patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în
condiţii optime a activităţii acestora şi, prin aceasta, a îndeplinirii
atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului. Curtea a
reţinut că ar fi disproporţionat şi inechitabil a recunoaşte creditorilor
instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica creanţele împotriva acestora
în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa perturbării grave a activităţii
care constituie însăşi raţiunea de a fi a unor asemenea instituţii.
Curtea a statuat totodată că
instituirea anumitor restricţii, impuse de raţiuni evidente, în valorificarea
dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilităţii acestuia de a şi-l
realiza.
Curtea constată că nu poate fi reţinută critica privind
încălcarea prin prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 a dispoziţiilor
art. 11 şi 148 din Constituţie. Astfel, nerespectarea de către Guvern a
obligaţiilor asumate prin Hotărârea nr. 232/2005 nu poate face obiectul
controlului exercitat de Curtea Constituţională.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie
ridicată de Mihaela Piţigoi şi Ion Dan Piţigoi în dosarele nr. 1.828/301/2006
şi nr. 1.832/301/2006 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
II. Cu majoritate de voturi
respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale
instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de
aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu