DECIZIE   Nr. 17 din  8 martie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 126 din 23 mai 1994

    Vasile Gionea          - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Alexandru Grigorie     - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent.

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 13 octombrie 1993 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 223 alin. 1 din Codul penal.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 22 februarie 1994, in prezenta recurentului - Ministerul Public - si a partii vatamate - Institutul de Cercetari Produse Auxiliare Organice Medias -, in lipsa inculpatilor Rosca Stefan, Cruceru Sever si Agapescu Marin, legal citati, si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru data de 8 martie 1994.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    In dosarul nr. 1472/1993, al Judecatoriei Medias, inculpatii Rosca Stefan, Cruceru Sever si Agapescu Marin au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 223 alin. 1 din Codul penal, cu care Curtea a fost sesizata prin Incheierea nr. 1 din 10 mai 1993 a acestei judecatorii. In sustinerea exceptiei, inculpatii, prin memoriul depus la dosarul instantei, arata ca, fata de dispozitiile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, prevederile Codului penal referitoare la avutul obstesc sunt abrogate.
    Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 58 din 13 octombrie 1993, Curtea Constitutionala a admis exceptia ridicata de inculpatii Rosca Stefan, Cruceru Sever si Agapescu Marin si a constatat ca art. 223 alin. 1 din Codul penal a fost abrogat partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat recurs pentru urmatoarele trei motive:
    1. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra exceptiilor de neconstitutionalitate care privesc legi anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei din anul 1991;
    2. Decizia nr. 58 din 13 octombrie 1993 nu este motivata, inlocuirea motivarii cu Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 fiind nelegala;
    3. Violarea art. 135 din Constitutie in legatura cu proprietatea, prin limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice numai la cele prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public - sustinute in sedinta publica din 22 februarie 1994, precum si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Motivul de recurs privind necompetenta Curtii de a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate este nefondat si urmeaza a fi inlaturat. Intr-adevar, prevederile atacate ca neconstitutionale sunt anterioare Constitutiei si in legatura cu ele se pune problema abrogarii - in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie - care insa nu opereaza de la sine, ci trebuie constatata de organele care aplica legea, inclusiv instantele judecatoresti. Daca instanta de judecata nu constata abrogarea si sesizeaza Curtea Constitutionala, inseamna ca dispozitia legala anterioara Constitutiei este considerata in vigoare si exista interesul declansarii controlului de constitutionalitate pe care Curtea este obligata sa-l efectueze, in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text pe care instanta intelege sa il aplice. Acesta este si sensul in care Curtea a statuat in mod constant deciziile sale.
    Competenta Curtii de a se pronunta  asupra legilor anterioare Constitutiei rezulta si din dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care se aplica exclusiv legilor anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei.
    Cel de-al doilea motiv de recurs privitor la nemotivarea deciziei si, respectiv, critica adusa Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 13 octombrie 1993 ca se intemeiaza pe Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 urmeaza, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, Curtea statueaza numai asupra problemelor de drept.
    Spre a se evita solutii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului ce doreste sa se abata de la practica Curtii, sa sesizeze plenul spre a se pronunta asupra interpretarii ce urmeaza a fi data in viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel incat prin aceasta decizie nu se solutioneaza o exceptie de neconstitutionalitate concreta. De aceea, ea nu are drept consecinta inutilitatea judecarii exceptiilor, in cadrul carora s-ar putea ridica noi probleme si noi interpretari in masura sa determine  reluarea procedurii in vederea asigurarii consecventei practicii constitutionale.
    Nici cel de-al treilea motiv de recurs referitor la incalcarea art. 135 din Constitutie in legatura cu proprietatea, in sensul ca prin decizia recurata s-ar fi limitat bunurile obiect exclusiv al proprietatii publice numai la cele enumerate de aceasta prevedere, nu poate fi retinut. Decizia atacata nu se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin. (4), ci se refera la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4), deci si la "alte bunuri stabilite prin lege".
    In legatura cu prevederile art. 223  din Codul penal, intrucat prin ramanerea definitiva a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursului declarat in cauza, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 14 din 8 martie 1994 s-a constatat ca art. 223 din Codul penal a fost in mod definitiv si obligatoriu abrogat partial de art. 150 alin. (1) din Constitutie, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Cruceru Sever, Agapescu Marin si Rosca Stefan in dosarul Judecatoriei Medias, cat si recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 13 octombrie 1993 sunt lipsite de obiect.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 4, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Constata ca, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993, ramasa definitiva prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 14 din 8 martie 1994, art. 223 din Codul penal este abrogat partial, conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si, prin urmare,
    Respinge ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Cruceru Sever, Agapescu Marin si Rosca Stefan in dosarul nr. 1472/1993 al Judecatoriei Medias, precum si recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 13 octombrie 1993.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 8 martie 1994.
    Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. dr. VASILE GIONEA

                         Magistrat-asistent,
                         Gabriela Dragomirescu