DECIZIE Nr. 169 din 22 mai 2001
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor
referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele morale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 470 din 16 august 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele
masuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despagubiri
pentru daunele morale, exceptii ridicate de Anton Sommert in dosarele nr.
3.521/2000 si nr. 3.497/2000 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila
si Sectia a IV-a civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 mai si au fost consemnate
in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera,
Curtea a amanat pronuntarea la 22 mai 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 12 septembrie 2000 si 25 octombrie 2000, pronuntate in
dosarele nr. 3.521/2000 si nr. 3.497/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a
III-a civila si Sectia a IV-a civila - a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor
referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele morale. Exceptiile au
fost ridicate de Anton Sommert, reclamant in cauze civile ce au ca obiect
cereri privind acordarea de despagubiri pentru daune morale.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine ca
dispozitiile legale criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 11, 15, art. 16
alin. (1) si (2), art. 18 alin. (1), art. 20, 21, art. 22 alin. (1) si (2),
art. 26 alin. (1), art. 30 alin. (6), (7) si (8), art. 31 alin. (4), art. 48
alin. (3), art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1)
si art. 130 alin. (1) din Constitutie, in sensul ca ingradesc exercitarea
dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei si reputatiei
sale prin savarsirea de catre parat a unor fapte prejudiciabile.
Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptiile sunt
neintemeiate deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor
constitutionale invocate. Se arata ca potrivit dispozitiilor ordonantei atacate
cautiunea se restituie reclamantului "indata dupa ramanerea irevocabila a
hotararii prin care s-a solutionat cererea de acordare a despagubirilor pentru
daune morale, cu exceptia prevazuta de art. 2 alin. 2 din acelasi act
normativ".
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de
vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptiile sunt
neintemeiate. Se arata ca instituirea cautiunii reprezinta o garantie pentru
situatia in care cererea reclamantului este excesiva sau neintemeiata, ceea ce
poate cauza prejudicii paratului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele
intocmite in cauze de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiilor
si cele ale partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea
cererilor referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele morale,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000,
in intregul ei.
Autorul exceptiilor sustine ca aceste dispozitii legale contravin
urmatoarelor prevederi constitutionale:
Art. 1 alin. (3)
"Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea
omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate.";
Art. 11
"(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
Art. 15
"(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate
prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile.";
Art. 16
"(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]";
Art. 18 alin. (1)
"Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de
protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de
alte legi."
Art. 20
"(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 22
(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica
ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant. [...]";
Art. 26 alin. (1)
"Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si
privata.";
Art. 30 alin. (6), (7) si (8)
"(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la
razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica,
precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la
cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii.
Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
Art. 31 alin. (4)
"Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa
asigure informarea corecta a opiniei publice.";
Art. 48 alin. (3)
"Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
Art. 49 alin. (1)
"Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de
grav.";
Art. 50 alin. (2)
"Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si
militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si,
in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege.";
Art. 123
"(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
Art. 125 alin. (1)
"Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin
celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.";
Art. 130 alin. (1)
"In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele
generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si
libertatile cetatenilor."
Se sustine ca, intrucat dispozitiile ordonantei criticate obliga la plata
unei cautiuni de 5% din suma solicitata cu titlu de daune morale, exercitarea
dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei si reputatiei
sale prin savarsirea de catre parat a unor fapte prejudiciabile este ingradit.
Examinand exceptia, Curtea constata ca argumentele invocate in sustinerea
acesteia nu pot fi retinute. Legea nr. 146/1997 prevedea, anterior intrarii in
vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000, scutirea de plata
taxei judiciare de timbru pentru cererile avand ca obiect stabilirea si
acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii sau
reputatiei unei persoane fizice.
Cautiunea instituita prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000
reprezinta 5% din suma solicitata cu titlu de daune morale si se restituie
reclamantului dupa ramanerea irevocabila a hotararii prin care s-a solutionat
cererea de acordare a despagubirilor pentru daune morale. In aceste conditii
cautiunea este o garantie pentru situatia in care cererea reclamantului este
respinsa deoarece este neintemeiata, uneori excesiva, alteori chiar formulata
in scop sicanator, paratului cauzandu-i-se prejudicii prin chemarea sa
nejustificata in judecata. Curtea observa ca, de altfel, aceasta institutie
este reglementata de Codul de procedura civila in cazurile prevazute la art.
325 si 541.
In orice caz instituirea de catre legiuitor a unor exceptii de la regula
generala a platii taxelor judiciare de timbru, avand in vedere situatii
speciale, nu constituie o discriminare sau o atingere adusa principiului
constitutional al egalitatii in drepturi si nici o obstructionare a accesului
liber la justitie.
Referitor la toate celelalte critici, Curtea constata ca in mod evident
acestea nu sunt relevante pentru solutionarea exceptiilor de
neconstitutionalitate.
Asa fiind, in cauzele de fata exceptiile de neconstitutionalitate ridicate
urmeaza sa fie respinse.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor
referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele morale, exceptii
ridicate de Anton Sommert in dosarele nr. 3.521/2000 si nr. 3.497/2000 ale
Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila si Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Doina Suliman