DECIZIE Nr.
1681 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 si ale art. 327 alin. 3
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 90 din 10 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 şi ale
art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Ana Căruntu în Dosarul nr. 5.119/221/2006 al Curţii
de Apel Alba Iulia - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul
excepţiei a transmis Curţii o cerere de amânare a
soluţionării cauzei în vederea angajării unui apărător
ales.
Reprezentantul Ministerului Public se opune
amânării judecării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest
sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 5.119/221/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia
pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ana
Căruntu cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva
unei decizii pronunţate de Tribunalul Hunedoara - Secţia penală.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură
penală aduc atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un
proces echitabil şi dreptului la apărare, întrucât încheierea prin
care a fost respinsă cererea de recuzare poate fi atacată odată
cu fondul, dar în faza de recurs aceasta rămâne fără cale de
atac. De asemenea, arată că art. 327 alin. 3 din Codul de
procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi
dreptul la apărare, deoarece limitează dreptul de a pune
întrebări martorilor care au dat declaraţii în faza de urmărire
penală şi a căror ascultare nu mai este posibilă.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru cauze
cu minori şi de familie apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile din Legea
fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul
excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii
Constituţionale nr. 300/2002, nr. 224/2005, nr. 596/2006 şi nr.
704/2007.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din
Codul de procedură penală sunt constituţionale, invocând, în
acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 330/2003, nr.
302/2005 şi nr. 704/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3
din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
- Art. 52 alin. 6: „Incheierea prin care s-a admis
sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea,
nu sunt supuse niciunei căi de atac";
- Art. 327 alin. 3: „Dacă ascultarea vreunuia
dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea
depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va
ţine seama de ea la judecarea cauzei."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la
accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6
referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 52 alin. 6 şi ale art.
327 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici
similare. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, şi
prin Decizia nr. 677 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, Curtea a respins excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru
motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Ana Căruntu în
Dosarul nr. 5.119/221/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia
pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică