Decizia Nr.168 din 19.03.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Augusta Maria Chichişan, Radu Rareş Duşa, Livia Marcela Mango, Adrian Năsui, Monica Rodina şi Marta Carmen Vitos în Dosarul nr. 3.642/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.538D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.539D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Anca Maria Budişan, Sorina Seleşiu, Alina Camelia Ţopan, Nicoleta Felicia Bulieris, Călina Maria Crişan, Veronica Irina Isacu, Ana Aldea şi Corina Corovei în Dosarul nr. 4.001/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.539D/2012 la Dosarul nr. 1.538D/2012, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 4.306 din 26 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.642/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Augusta Maria Chichişan, Radu Rareş Duşa, Livia Marcela Mango, Adrian Năsui, Monica Rodina şi Marta Carmen Vitos în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ.Prin Sentinţa civilă nr. 4.310 din 26 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.001/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Anca Maria Budişan, Sorina Seleşiu, Alina Camelia Ţopan, Nicoleta Felicia Bulieris, Călina Maria Crişan, Veronica Irina Isacu, Ana Aldea şi Corina Corovei în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi prevederilor art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceea că stabilesc competenţa teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, indiferent de domiciliul reclamantului.În acest sens, arată că, prin reglementarea criticată, sunt dezavantajaţi în raport cu Ministerul Justiţiei, care are sediul în Bucureşti, şi sunt discriminaţi în raport cu colegii de la instanţele judecătoreşti din Bucureşti şi faţă de ceilalţi bugetari care pot formula contestaţie împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, potrivit dreptului comun, la tribunalul de la domiciliul lor, având drept de a formula recurs împotriva hotărârii tribunalului la curtea de apel corespunzătoare.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât stabilirea competenţei materiale exclusive a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, indiferent de domiciliul reclamantului, instituie o diferenţă de tratament în raport cu celelalte categorii de bugetari, care se pot adresa, după caz, instanţei specializate în litigii de muncă de la domiciliul lor sau instanţei de contencios administrativ de la domiciliul lor ori de la sediul autorităţii pârâte.În opinia instanţei, această diferenţă de tratament nu are o justificare obiectivă în contextul legislativ actual, adică ulterior publicării Deciziei nr. 685/2012 a Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit că şi hotărârile pronunţate în litigiile ce privesc drepturile salariale ale personalului din justiţie sunt susceptibile de recurs. Astfel, dacă anterior s-ar fi putut justifica instituirea competenţei materiale exclusive a Curţii de Apel Bucureşti prin necesitatea asigurării caracterului unitar al jurisprudenţei, în prezent un asemenea argument nu mai poate fi invocat, unificarea practicii judiciare în materie urmând a se asigura la nivelul instanţei supreme.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură cu caracter special, aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice atacate, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Mai arată că inegalitatea de tratament invocată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate este raportată la un criteriu teritorial ce priveşte sediul instanţei competente să soluţioneze litigiile referitoare la drepturile salariale, iar nu la existenţa vreunei inegalităţi în drepturi a persoanei în faţa legii şi a autorităţilor publice.Or, legiuitorul a luat în considerare faptul că stabilirea corectă a drepturilor salariale constituie un interes deosebit pentru bugetul statului, iar soluţionarea cu celeritate a litigiilor privind modul de stabilire a drepturilor salariale este facilitată prin stabilirea unei competenţe teritoriale exclusive a instanţei de la sediul persoanei juridice care are calitatea de angajator, având în vedere că, potrivit regulii generale în materia conflictelor de muncă, sarcina probei în litigiile de muncă aparţine angajatorului.De altfel, procedura de judecată asigură respectarea principiilor fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora „Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.“Prevederile art. 7 alin. (1) la care fac referire dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: „Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.“Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, precum şi prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Cu privire la teza finală a art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ la Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea - prin Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012 - a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că textul de lege menţionat, potrivit căruia „Hotărârile pronunţate sunt irevocabile“, este neconstituţional.Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi faptul că actele de sesizare a Curţii Constituţionale au fost pronunţate la data de 26 iunie 2012, excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (2) teza finală din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 a devenit inadmisibilă.II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) teza întâi din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea reţine că această teză consacră competenţa teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea plângerilor personalului din justiţie împotriva hotărârilor privind modul de stabilire a drepturilor salariale, hotărâri emise de organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ori de colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.În jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, dispoziţii care au un conţinut similar cu prevederile de lege criticate prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 709 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007, şi Decizia nr. 407 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 20 mai 2008, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 sunt constituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut că acest text de lege nu creează o discriminare a persoanelor cărora li se adresează această normă în raport cu alte categorii de cetăţeni care se pot adresa instanţei de contencios administrativ în a cărei circumscripţie îşi au domiciliu. Astfel, judecătorii, procurorii şi celelalte categorii de personal din sistemul justiţiei se află întro situaţie obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum şi cu privire la exercitarea căilor de atac.Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este îndreptăţit ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun.În ceea ce priveşte conformitatea cu accesul liber la justiţie, cu acelaşi prilej, Curtea a arătat că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la justiţie, fiind expres prevăzut dreptul de a face plângere la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ori, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti. În faţa acestor instanţe părţile interesate se pot folosi de toate mijloacele şi garanţiile procedurale care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.Întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) teza finală din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Augusta Maria Chichişan, Radu Rareş Duşa, Livia Marcela Mango, Adrian Năsui, Monica Rodina şi Marta Carmen Vitos şi de Anca Maria Budişan, Sorina Seleşiu, Alina Camelia Ţopan, Nicoleta Felicia Bulieris, Călina Maria Crişan, Veronica Irina Isacu, Ana Aldea şi Corina Corovei în dosarele nr. 3.642/2/2012 şi nr. 4.001/2/2012 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) teza întâi din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean